Civilizaţia Maya a avut un impact major asupra mediului

Indiciile descoperite de cercetătorii care s-au ocupat de zonele tropicale joase ale Americii de Sud dugerează că activităţile mayaşilor de acum sute de ani nu numai că au contribuit la declinul mediului înconjurător, ci afectează în continuare ecosistemul.

Sintetizând date preexistente, cercetătorii de la Universitatea din Austin, Texas, sunt primii care oferă o viziune de ansamblu asupra epocii denumite ‘’Mayacen’’, un soi de microcosm al antropocenului timpuriu, perioadă în care activitatea omului a început să influenţeze decisiv mediul înconjurător. Cele mai populare surse asociază acest început cu revoluţia industrială, dar ‘trebuie să privim mult mai adânc în timp pentru a înţelege’, este de părere Tim Beach, profesor emerit la departamentul de geografie şi mediu. Deşi s-a accelerat ritmul cu care omul influenţează natura, procesul este unul care se desfăşoară de mult.

Analizând impactul civilizaţiei Maya asupra climatului, vegetaţiei, reţelei hidrografice şi litosferei de acum 3000 până acum 1000 de ani, cercetătorii au ajuns la concluzia că infrastructura rurală şi urbană a alterat ecosistemele din cadrul pădurilor tropicale de importantă globală. Ei au identificat şase marcatori stratigrafici –“golden spikes”-care indică modificări pe termen lung, incluzând:‘pietrele argiloase mayaşe’, secvenţele litografice, proporţiile izotopilor de carbon, îngrăşămintele chimice, modificările peisagistice şi indicii ale modificărilor climatice.

Marcatorii oferă informaţii privind interacţiunea dintre mayaşi şi mediu, precum şi dimensiunile acestei interacţiuni. Argila mayaşă şi secvenţele din sol indică gradul de eroziune, alterarea pământului prin intervenţia umană, perioadele de instabilitate. Profilul solului de pe lângă zonele cu umiditate ridicată a prezentat proporţii ridicate de izotopi din cauza activităţilor agricole şi producţiei de porumb, iar cercetătorii au observat o creştere de 3-4 ori a nivelului de fosfor din sedimentele de epocă mayaşă.

Cu toate acestea, cel mai vizibil indicator al impactului uman se regăseşte în rămăşiţele construcţiilor şi modificările aduse peisajului prin urbanizare. Este vorba despre o combinaţie de factori umani şi naturali. “Studiul zonelor umede, mai exact a schimbărilor geotermice,  a relevat că unele dintre acestea s-au produs în mod natural, în vreme ce altele au fost de fapt create de om pentru a creşte culturi departe de regiunile populate”, spune Sheryl Luzzader-Beach, directorul departamentului.

Istoric vorbind, se obişnuieşte să se aducă în prim-plan efectele negative ale interventiilor asupra mediului, cum ar fi eroziunea sau modificarea climatului pe fondul defrişărilor, însă studiul punctează că se şi poate învăţa din intervenţionism, întrucât mayaşii au fost de pildă capabili să cultive mai mult şi să reacţioneze eficient la creşterea nivelului mării. Defrişările şi alte acţiuni au contribuit la încălzirea climei şi eventual seceta din perioada clasică (acum 1700-1000 de ani), dar multe dintre pădurile existente azi încă mai păstrează pecetea mayaşă:multe structuri, terasamente şi zone joase existente astăzi sunt rezultatul activităţii acestora. Un astfel de studiu arată cu alte cuvinte istoria îndelungată a interacţiunii omului cu mediul, precum şi complexitatea interacţiunilor dintre aceştia, mai ales într-o regiune despre care încă nu se ştiu multe lucruri referitoare la evoluţia climatică. 

sursa:Heritage Daily