Fotografii celebre, povești fascinante

O fotografie poate valora o mie de cuvinte, dar nu fiecare dintre ele spune întreaga poveste. Vom afla detalii fascinante din spatele unor imagini simbolice ale lumii, începând cu arborarea steagului la Iwo Jima  și Albert Einstein care scoate limba unui fotograf, până la ziua în care Elvis Presley l-a întâlnit pe Richard Nixon la Casa Albă.

„Mama migrantă”, 1936, California

În anul 1936, fotograful Dorothea Lange a făcut această fotografie a unei femei nevoiașe, Florence Owens în vârstă de 32 de ani, împreună cu un bebeluș și doi dintre cei șapte copii ai săi la o tabără a culegătorilor de mazăre din Nipomo, California. Lange a făcut fotografia, care s-a numit „Mama migratoare” pentru un proiect acreditat de Administrația Federală de Recolonizare New Deal-devine, mai târziu, o parte din Administrația Securității Fermelor (New Deal’s Federal Resettlement Administration-Farm Security Administration) – pentru a documenta starea lucrătorilor agricoli migrați (nomazi). Imaginea lui Owens a fost curând publicată în ziare, îndemnând guvernul să trimită alimente în tabăra din Nipomo, unde câteva mii de oameni erau înfometați și trăiau în condiții jalnice;totuși, din cel moment, Owens și familia sa au mers mai departe.

Fotografia lui Lange a devenit imaginea definitorie pentru Marea Depresiune, dar identitatea mamei nomade a rămas un mister pentru public timp de câteva decenii pentru că Lange nu a întrebat cum o cheamă. La sfârșitul anilor 1970, un reporter i-a luat urma lui Owens (al cărei nume era atunci Thompson) până la casa sa din Modesto, California. Thompson era nemulțumită de Lange care a decedat în anul 1965 deoarece susținea că s-a simțit exploatată  de acea fotografie și  și-ar fi dorit să nu fi fost făcută și, de asemenea, și-a exprimat regretul că nu a beneficiat de bani de pe urma ei. Thompson a încetat din viață la vârsta de 80 de ani în anul 1983. În anul 1988, o imagine printată semnată de Lange s-a vândut la licitație pentru 244, 500 de dolari.

„Arborarea steagului de la Iwo Jima” – 1945, Muntele Suribachi

La 23 februarie 1945, un fotograf al Associated Press, Joe Rosenthal a făcut acestă fotografie a cinci pușcași marini și un infirmier al Marinei ridicând steagul SUA pe muntele Suribachi, cel mai înalt punct al Insulei japoneze Iwo Jima. Bătălia, una dintre cele mai sângeroase din istoria Corpului Marinei, a început la 19 februarie 1945 când americanii au invadat insula fortificată din plin;patru zile mai târziu, aceștia au cucerit-o și au arborat un mic steag pe muntele Suribachi. Cu toate acestea, mai târziu în cursul acelei zile, a fost ordonată înlocuirea steagului cu unul de mai mari dimensiuni pentru a putea fi văzut de trupe de-a lungul insulei și de navele din larg. Fotografia lui Rosenthal arată a doua ridicare a steagului. Fotograful de război a fost acuzat ulterior că ar fi regizat fotografia dramatică, dar acesta a negat acuzațiile, iar martorii oculari l-au susținut. Fotografia reprodusă la scară largă a devenit un puternic simbol patriotic, a câștigat premiul Pulitzer și a fost folosit ca șablon pentru  monumentul comemorativ al războiului Marine Corps din apropierea Cimitirului Național Arlington.

Trei dintre pușcașii marini din fotografie au fost uciși în luptă pe Iwo Jima (bătălia s-a încheiat oficial la 26 martie 1945), în timp ce ceilalți trei care au ridicat steagul, au supraviețuit și fost trimiși înapoi în SUA unde au fost tratați ca eroi și au apărut la întruniri de-a lungul țării pentru a promova vânzarea obligațiunilor de război.

Sărbătorirea predării Japoniei („Victory over Japan Day”) 1945, New York

Celebrul fotograf Alfred Eisenstaedt a realizat această imagine instantanee a unui marinar sărutând o femeie îmbrăcată în alb în mijlocul Times Square din New York la 14 august 1945, când a fost anunțată vestea că Japonia s-a predat forțelor aliate, astfel încheindu-se oficial cel de-al Doilea Război Mondial. Această fotografie a fost publicată în revista „Life” la 27 august.  Fotograful Marinei, Victor Jorgensen a reușit să imortalizeze sărutul neașteptat dintr-un alt unghi-și mai puțin faimoasă. Nici unul dintre fotografi nu au reușit să afle numele celor care se sărutau (așa cum a spus Eisenstaedt mai târziu:„Acolo erau mii de oameni care se perindau prin zonă… toată lumea se săruta cu toată lumea”) și în anii ce au urmat, mai mulți bărbați și câteva femei au susținut că ei ar fi cei din fotografia care a devenit un simbol pentru imensa bucurie pe care au simțit-o la sfârșitul războiului. În anul 2012 a apărut o carte, „The Kissing Sailor”, în care cuplul a fost identificat ca marinarul George Mendonsa și Greta Zimmer, asistent dentar care nu il cunoștea la vremea aceea pe Mendonsa. Cu toate acestea, alți oameni au pretins că ei ar fi cuplul care se sărută, iar până în prezent, identitatea perechii nu a fost dovedită exact.  

Albert Einstein, 1951, New Jersey

La 14 martie 1951, fotograful Arthur Sasse a imortalizat imaginea lui Einstein plecând de la petrecerea aniversară a 72 de ani  ținută în onoarea sa în Princeton, New Jersey. La vremea când a fost făcută fotografia, Sasse încerca să obțină un zâmbet al fizicianului câștigător al premiului Nobel, dar, în schimb, acesta a scos limba în timp ce stătea pe locul din spate al unei mașini. După cum s-a dovedit, lui Einstein i-a plăcut atât de mult fotografia încât a solicitat câteva exemplare pentru el.

Einstein de origine germană, care de devenit cetățean american în anul 1940, a decedat patru ani mai târziu după ce Sasse a făcut faimoasa fotografie. În anul 2009, un original al fotografiei semnată de renumitul savant s-a vândut la licitație cu peste 74 000 de dolari. În anul 1953, în mijlocul cruciadei anti-comuniste a senatorului Joseph McCarthy, Einstein i-a dat copia fotografiei jurnalistului Howard K. Smith cu inscripția tradusă din germană:„Îți va plăcea acest gest pentru că este destinat întregii umanități. Un civil își permite să facă ceea ce un diplomat nu ar îndrăzni. Ascultătorul tău loial și recunoscător, A Einstein.” Einstein s-a declarat împotriva McCarthianismului și istoricii au spus că gestul său din fotografie și inscripția reprezintă spiritul său non-conformist.

Che Guevara, 1960, Cuba

 La 5 martie 1960, fotograful Alberto Korda a făcut această fotografie a revoluționarului marxist în vârstă de 31 de ani la o slujbă comemorativă ținută în Havana pentru victimele unei nave cu muniție, La Coubre,  care a explodat în portul orașului în ziua precedentă. Fidel Castro a dat vina pe SUA pentru explozia în care au fost ucise cel puțin 75 de persoane și au fost rănite alte sute, cu toate că nu a fost determinată niciodată cauza exactă. După slujba comemorativă La Coubre, ziarul pentru care lucra Korda, „Revolucion”, a printat fotografii ale lui Castro și ai altor demnitari și a respins imaginea cu Guevara. Instantaneul a apărut în diverse publicații în Cuba și Europa în anii următori, dar a atras puțină atenție. În anul 1967, Giangiacomo Feltrinelli, un editor italian de stânga care era interesat de Guevara a aflat de acestă fotografie în timp ce vizita Cuba și i-a fost dată o copie gratuit de către Korda. După ce Guevara, de origine argentiniană a fost capturat și ucis de soldați în Bolivia mai târziu în acel an, Feltrinelli a distribuit postere în care s-a folosit fotografia lui Korda în care Guevara era numit „Guerrillero Heroico” (partizanul eroic). Imaginea a făcut înconjurul lumii curând, devenind un simbol al revoluției și a rebeliunii tinerești. De atunci, a devenit cea mai reprodusă imagine din istorie, apărând peste tot, de la picturi murale până la sticle de bere.

Lyndon Johnson, 1963, Air Force One

La două ore după ce președintele John F. Kennedy a fost asasinat la 22 noiembrie 1963, vice-președintele Lyndon Johnson a depus jurământul ca cel de-al 36-lea președinte american la bordul Air Force One la Love Field din Dallas. Cecil Stoughton, fost fotograf al armatei care a servit ca fotograf oficial al Casei Albe încă din anul 1961 (prima persoană care a ocupat postul), a făcut fotografia isotrică a judecătorului Sarah Hughes care a administrat jurământul  seriosului Johnson, alături de soția sa, un grup al personalului și a lui Jaqueline Kennedy, care încă purta costumul roz Chanel cu care era îmbrăcată când a fost împușcat soțul ei.

În timpul asasinării lui Kennedy, Stoughton era cu câteva mașini în spatele președintelui făcând parte din coloana oficială a președintelui.  După aceea, Stoughton a mers la Spitalul Parkland, unde Kennedy s-a stins din viață, apoi a fugi la Love Field pentru jurământul lui Johnson. Într-o perioadă haotică pentru America, fotografia lui Stoughton a demonstrat țării că există o continuitate în guvern.

Richard Nixon și Elvis Presley, 1970, Casa Albă

La 21 decembrie 1970, regele rock’n’roll-ului s-a întâlnit în secret cu cel de-al 37-lea președinte american în Biroul Oval, eveniment imortalizat de fotograful  Casei  Albe, Ollie Atkins.  Întâlnirea a avut loc după ce Presley a apărut neanunțat la porțile Casei Albe devreme în acea  dimineață și a lăsat o scrisoare scrisă de mână în care îi spunea președintelui că dorește să servească țara și a sugerat să fie agent federal cu drepturi depline pentru a ajuta America în lupta cu drogurile. După ce scrisoarea a ajuns în mâinile asistentului lui Nixon, Presley a fost condus în Biroul Oval pentru a se întâlni cu președintele în acea după-amiază. În timpul întrunirii, artistul și-a reafirmat dorința de a fi de ajutor președintelui, și-a exprimat părerea că The Beatles promovau anti-americanismul și a spus că a studiat îndoctrinarea comunistă și cultura drogurilor. Presley, care colecționa  legitimații de poliție și arme, l-a întrebat pe Nixon dacă îi poate înmâna o insignă de agent federal la narcotice, cerere care i-a fost aprobată mai târziu în acea zi. Tot la cererea lui Presley, discuția sa cu comandantul suprem a fost ținută secretă, iar presa nu a aflat despre aceasta decât în anul următor. În anul 1977, legenda muzicii a decedat de insuficiență cardiacă suferită, se pare, în urma abuzului de medicamente prescrise și nu a încetat niciodată să lucreze pentru Casa Albă.

 „The Situation Room”,  2011, Casa Albă

Imaginea realizată în după-amiaza zilei de 1 mai 2011 îi arată pe președintele Barack Obama și echipa sa de securitate națională primind ultimele informații despre o descindere top-secretă a trupelor SEAL ale Marinei asupra complexului pakistanez al celui mai căutat om din istoria SUA, liderul Al-Qaeda, Osama bin Laden. La ora 06:35 (11:35 ET), ora României, președintele a apărut  live la televizor  pentru a anunța că omul din spatele atacurilor teroriste de la 11 septembrie a fost ucis de trupele SEAL.

Fotograful Casei Albe, Pete Souza a făcut fotografia după ce Obama și asistenții săi s-au adunat într-o mică cameră de conferință în Aripa de Vest a complexului Camera de criză, unde Generalul de brigadă Marshall „Brad” Webb monitoriza misiunea. Când Obama a intrat în cameră, Web a oferit președintelui scaunul său. Cu toate acestea, Obama a spus celor de la NBC News:„I-am spus:„Nu-ți face griji. Tu concentrează-te pe ce ai de făcut. Sunt sigur că găsim un alt scaun și voi sta lângă el.” și uite așa am ajuns să stau pe un scaun pliabil.” Apoi, Obama a făcut referire la durata descinderii riscantă,   în timpul căreia un elicopter SEAL s-a prăbușit la aterizare la ascunzătoarea lui bin Laden, care a reprezentat cele mai lungi 40 de minute din viața sa. Secretarul  de Stat, Hillary Clinton, a spus că s-a concentrat atât de tare cât timp s-a monitorizat raidul, încât nu își dădea seama că fotograful Casei Albe făcea poze.