Povestea romanului Jane Eyre

Romanul „Jane Eyre” este publicat pentru prima oară de către Smith, Elder and Co. sub pseudonimul Currer Bell pe 6 octombrie 1847. Cartea care dezvăluie viaţa zbuciumată a unei orfane a fost un succes imediat.

Autoarea cărţii, Charlotte Bronte pe numele ei real, s-a născut în anul 1816 în Hawthorne, un sat englezesc, în sânul unei familii cu şase copii. Mama acesteia a murit când Charlotte avea doar 5 ani. Astfel, ea, cele două surori mai mari şi sora cea mică Emily au fost trimise în Lancashire la Clergy Daughter’s School. Şcoala era una extrem de ieftină care nu oferea decât o mâncare foarte proastă, dormitoare fără căldură şi o disciplină dură. Toate acestea elemente vor fi conturate foarte bine, ani mai târziu, în Jane Eyre.

Cele două surori mai mari ale Charlottei au murit în timpul şcolii. După moartea acestora, Charlotte si Emily au fost aduse acasă unde împreună cu sora lor Anne şi fratele lor Branwell se amuzau creând poveşti despre lumi fantastice. Între anii 1835 şi 1838, Charlotte a predat la o şcoală de fete. Între timp ea şi Emily şi-au făcut un plan de a-şi deschide propria şcoală şi în 1842 cele două surori s-au dus la Bruxelles să studieze limbi străine şi administraţie şcolară. Aici Charlotte se îndrăgosteşte de directorul şcolii, un bărbat căsătorit, o experienţă de viaţă de care aceasta se va folosi pentru a scrie Villete,  în anul 1853. Reîntoarse în Hawthorne, cele două surori încearcă să îşi deschidă o şcoală, dar nu reuşesc să atragă copii. Între timp, iubitul lor frate, Branwell, devine dependent de alcool şi opium.

În 1846, Charlotte găseşte din întâmplare câteva poezii scrise de Emily şi descoperă că toate cele trei surori scriau versuri în secret. Şi-au publicat propria lor carte numită Poezii de Currer, Ellis şi Acton Bell. Surorile au ales să publice sub pseudonim deoarece credeau că femeile erau judecate prea uşor. S-au vândut doar două volume, însă editurile au devenit interesate de lucrările fetelor. Jane Eyre, scrisă de Charlotte, a fost publicată în 1847 sub numele Currer Bell. „La răscruce de vânturi” scrisă de Emily şi „Agnes Grey” scrisă de Anane u fost publicate mai târziu în acelaşi an. Din păcate, toţi cei trei fraţi ai Charlottei au murit în următorii doi ani. Rămasă singură, ea îl are în grijă pe tatăl ei, iar în 1854 se căsătoreşte cu Arthur Bell Nicholls. Charlotte moare în timpul unei sarcini la scurt timp după ce se căsătoreşte.