Încă am rămas oamenii cavernelor. Moduri prin care vechile instincte ne cauzează neplăceri

S-au schimbat multe pentru oameni încă din epoca pietrei. Agricultura a schimbat modul în care ne alimentăm, revoluţia industrială a schimbat modul în care trăim, revoluţia tehnologică a schimbat modul în care gândim. Dar în ciuda tuturor progreselor umanităţii, a rămas un aspect care s-a păstrat aproape intact de mii de ani încoace:organismul.

“Ne place sau nu, am evoluat să traspirăm, să fim bipezi, să ne îngrăşăm, să nu mai avem blană şi să fim dotaţi cu creier mare”, ne spune biologul evoluţionist Jason Lieberman de la Harvard. “Am mai evoluat să tânjim după zaharuri şi grăsimi. Să fim activi fizic. Dar am mai evoluat şi să fim leneşi”. Trăim într-o eră a spaţiului cu un trup din epoca pietrei. Iar unele instincte care ne-au rămas din Paleolitic (aprox. între 2, 6 mil. şi 10.000 de ani a.Hr.) sunt acum în conflict cu stilul de viată modern, cauzându-ne neplăceri precum diabetul de tip 2 sau problemele cardiace.

Oamenii încă îşi doresc o hrană care să conţină mulţi carbohidraţi, aceasta fiind odinioară cel mai greu de găsit dar şi cea mai utilă, numai că astăzi consumul excesiv ne poate dăuna grav. Pe de altă parte, omul modern evită pe cât posibil obiceiuri care îi solicită un nivel înalt de energie, cum ar fi mersul pe jos până la destinaţie, asta şi deoarece creierul este programat să economisească energie. Iată 5 moduri prin care corpurile noastre primitive ne complică viaţa:

Scări sau lift?

Când vedem scările şi lângă ele liftul probabil că purtăm un dialog interior de tipul “Hmm, scări, mai bine iau liftul. Deşi ar fi bine sa mai fac şi nişte efort fizic…sau mai bine nu, iau liftul”. Un studiu efectuat în SUA a arătat că nu mai mult de 3% din populaţia ar alege scările dacă ar fi un lift ca alternativă. Dar un obicei care acum pare leneveală nesănătoasă se dovedea extrem de folositor pentru strămoşii noştri. Vânătoarea şi culesul erau activitaţi care cereau multă energie, iar pauzele de la activitate le ofereau şansa de a economisi caloriile pe care cu greu le-au dobândit.

“Dacă ar exista acum lifturi în deşertul Kalahari, probabil că oamenii le-ar folosi”, spune Lieberman. Şi ar avea sens.

Mers sau stat jos toată ziua?

Oamenii sunt o specie prefera mersul. În vreme ce cimpanzeii merg în medie cam 2-3 km. pe zi, petrecându-şi majoritatea timpului adunând şi consumând vegetaţie, vânătorii-culegători mergeau mai bine de 9 km. pe zi, în fiecare zi. “Am evoluat să mergem, să ne căţărăm, să alergăm, să săpăm, să aruncăm. Aşa îşi câştigau hrana strămoşii”, adaugă Lieberman. Mersul ajută la menţinerea sănătăţii organismului, stimulând circulaţia sangvină şi oxigenarea corpului.

Dar astăzi oamnii moderni aleg sedentarismul excesiv, în detrimentul sănătăţii fizice şi mentale. Avem opţiunea să facem exerciţii şi să ne rezervăm o micăparte din zi pentru a ne folosi muşchii meniţi să fie antrenaţi, dar este o decizie conştientă, pentru a arde calorii, nu o decizie pe care o face corpul pentru el însuşi.

Cu sau fără pantofi?

Oamenii au trăit mii de ani mergând desculţi şi pe tălpi s-au dezvoltat cruste care să-i apere de pietre sau ţepi. Asta până când am inventat tălpi artificiale şi în cele din urmă pantofii. Protectia a venit cu un preţ:piciorul plat. Nivelarea aceasta poate fi uneori însoţită de probleme ale genunchilor şi alte complicaţii odată cu înaintarea în vârstă.

Analizele antropologice arată că în Paleolitic platitudinea piciorului era un fenomen rar, atunci când mersul desculţ permitea formarea unor ţesuturi protectoare în jurul arcadelor.

Să citim sau nu?

Nimeni nu ar găsi vreun argument în defavoarea cititului ca activitate de cunoaştere. Doar că şi asta vine cu un mic dezavantaj. Miopia, slaba vedere la distanţă, a devenit o disfunctie oculara din ce în ce mai frecventă pe măsură ce a crescut preocuparea pentru scris şi citit. Asta din cauza faptului că muşchii oculari, care de fapt nu s-au adaptat unei expuneri prelungite la obiecte foarte apropiate, trebuie să se forţeze foarte mult pentru a le vedea, iar uneori se întind atât de mult până când nu mai pot funcţiona normal.

Orele multe petrecute în clădiri, la birou, în locul peisajelor naturale mai stimulente precum păduri sau poieni, pot cauza şi ele probleme. Dar oamenii au învăţat să se adapteze, utilizând din ce în ce mai des ochelarii.

Zahăr sau legume?

Estimativ, se crede că dieta paleolitică nu cuprindea mai mult de 3 kg. de zaharuri pe an. Comparativ, în America un om poate consuma până la 45 de kg. pe an. Creasterea acesta drastică este asociată cu riscul crescut de boli de inimă şi de diabet, unele dintre principalele cauze de deces în lumea modernă a ultimilor 20 de ani.

Dar oamenii cavernelor nu se preocupau atât de mult de dietă, ci pur şi simplu nu aveau acces la asemenea cantităţi de zahăr. Tehnologiile moderne ne permit extragerea zaharurilor dintr-o mare varietate de surse, printre care trestia, porumbul sau arţarul. Iar zahărul este transportat în întreaga lume într-un ritm extrem de rapid.

“Dacă ar fi avut de unde să procure batoane de ciocolată, copiii din Paleolitic probabil că ar fi fost la fel de ahtiaţi după ele ca şi copiii de azi. Dar pur şi simplu nu aveau această opţiune”, ne spune Lieberman.

Copiii de atunci nu aveau de ales decât hrana sănătoasă şi mişcarea, pentru că asta făceau şi părinţii lor zilnic. Acum copiii trebuie învăţaţi cum să aleagă corect, dar pentru multe alegeri nu suntem pregătiţi din punct de vedere al evoluţiei.

Cu toate acestea, schimbările culturale ar trebui să ne dea de gândit cum putem profita la maximum de corpurile noastre preistorice în vremuri moderne. Cum tot mai multe dovezi ne arată că inactivitatea şi alimentaţia bogată în zaharuri ne poate dăuna grav, ar trebui să ne folosim de creierul mare pe care l-am moştenit pentru a lua decizii întelepte privind stilul de viaţă şi a depăşi unele instincte utile în vremuri străvechi, dar care acum acţionează mai degrabă în detrimentul nostru.

sursa:LiveScience