Europa Centrală și de Est a evitat capcana venitului mediu, dar poate evita și capcana în care a căzut Europa de Sud? Drumul către un nou model economic

Pentru a converge la nivelul de trai de care se bucură marile economii europene, țările din Europa Centrală și de Est (ECE) nu pot continua să se bazeze pe o forță de muncă ieftină și un model de creștere bazat pe exporturi, se arată într-o amplă analiză realizată de ING Bank.
Specialiștii băncii olandeze punctează faptul că statele din regiune au reușit să evite capcana venitului mediu, dar riscă să cadă în capcana unei convergențe incomplete, dacă nu își schimbă structural economiile pentru a-și putea continua traiectoria către nivelul de dezvoltare al țărilor bogate.

”Potențialul pentru o creștere economică bazată pe exporturi, susținută de o competitivitate puternică a costurilor, care a fost un motor cheie al convergenței în Europa Centrală și de Est (ECE), și-a atins limitele. Creșterea costurilor cu forța de muncă, demografia nefavorabilă și prețurile ridicate la energie subminează competitivitatea costurilor”, punctează specialiștii ING.

ECE se apropie de nivelul PIB/cap de locuitor al statelor din sudul UE

Regiunea trebuie să evite greșelile pe care le-au făcut statele din sudul Europei în urmă cu un deceniu, când creșterile de venituri au fost alimentate cu precădere de datorii și boom-ul construcțiilor. Acum, aceste țări sunt mai departe de statele bogate decât erau în 2012.

Datele sugerează că regiune a făcut mari progrese din 1995 în ceea ce privește avansul către media UE. În termeni de PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare Cehia se află la o distanță de doar 9%, Polonia de 20%, România de 22% și Ungaria de 24%. Cum prețurile sunt însă foarte mici în regiune față de restul Europei, distanța este mai mare în termeni nominali (24% în Cehia, 46% în Ungaria, 47% în Polonia și 68% în România).

Un alt aspect important este numărul mare de ore lucrate de angajații din regiune. În media, numărul mediu de ore lucrate pe an de un angajat din UE este de 1.604. În Polonia, acesta este de 2.020, iar în România de 1.826.

”Acest lucru implică faptul că convergența PIB-ului pe cap de locuitor este parțial realizată printr-o intensitate ridicată a muncii”, notează specialiștii.

Diferența de venit măsurată prin PIB pe oră lucrată este de 22% în Cehia, 26% în România, 30% în Ungaria și 34% în Polonia.

ECE s-a dezvoltat preponderent pe bază de investiții străine directe, și nu de datorie

Modelul de creștere al țărilor din CEE, bazat pe exporturi, este diferit de modelul din Europa de Sud, care era bazat pe credite. Modelul Europei de Sud a pus un accent mai mare pe dezvoltarea sectoarelor orientate spre piața internă (servicii și construcții), în timp ce modelul actual din CEE tinde să păstreze moștenirea industrială din era comunistă.

În ambele strategii, creșterea depinde de influxurile de capital din țările bogate ale UE, deoarece capitalul și tehnologia limitate reprezintă provocări similare în contextul integrării cu nucleul UE. Totuși, tipul de influxuri de capital diferă: în Europa de Sud a fost în mare parte credit, în timp ce în regiunea CEE predomină investițiile străine directe (ISD).

Diferențele în modelul de creștere sunt ilustrate în Figura 4, care compară situația din Europa de Sud în 2012 cu situația actuală din Europa Centrală și de Est (CEE). Toate țările analizate sunt debitori net pe piețele internaționale de capital, având o poziție investițională internațională negativă. Cu toate acestea, stocul de influxuri nete de investiții străine directe (ISD) către țările CEE este mult mai ridicat în comparație cu Europa de Sud.

De asemenea, tabelul arată că nivelul de îndatorare în țările CEE în 2023 este mult mai scăzut în comparație cu cel observat în Europa de Sud în 2012, atât în ceea ce privește datoria publică, cât și cea privată. În 2012, datoria publică în Europa de Sud varia între 90% și 162% din PIB, în timp ce în 2023, în economiile CEE, aceasta se situează între 44% și 74% din PIB. Datoria gospodăriilor în Europa de Sud în 2012 era între 66% și 89% din PIB, în timp ce în CEE este între 13% și 33% din PIB în 2023. În sectorul corporativ, nivelul datoriei a variat între 70% și 120% din PIB (Europa de Sud, 2012) și între 28% și 56% din PIB (CEE, 2023).

”Experiența economiilor din ECE cu strategia de creștere bazată pe exporturi, alimentată de influxurile de investiții străine directe, a fost de până acum una de succes”, se arată în raport.

Economiile din ECE sunt mai deschise decât cele din sudul Europei

Estimările realizate de Hagemejer și Mućk indică faptul că exporturile și participarea în lanțurile valorice globale au fost factorii principali care au condus la convergența țărilor ECE cu omologii lor avansați.

”Deschiderea economică a ECE a crescut în ultimele două decenii, astfel că aceasta este acum mult mai mare în comparație cu deschiderea țărilor din Europa de Sud în 2012. În 2023, raportul exporturilor la PIB a fost deosebit de ridicat în Ungaria (81% din PIB) și Cehia (69%)”, subliniază economiștii.

În România a fost de doar 39,1% din PIB, față de 25,7% din PIB în 2004. Exporturile Poloniei se ridică la 57,8% din PIB.

Pe de altă parte, ”din 2004, România și Polonia și-au extins cota în comerțul global, însoțită de o convergență rapidă a PIB-ului pe cap de locuitor”, în vreme ce cota de piață a exporturilor Cehiei și Ungariei a fost relativ stabilă, ceea ce coincide cu o convergență a PIB-ului mai lentă. ”Aceasta ar putea indica faptul că creșterea bazată pe exporturi ar putea avea unele limite, comparabile cu cadrul de creștere bazat pe credite aplicat în Europa de Sud”, sugerează raportul.

Limitările actualului model: costurile cu forța de muncă și demografia

Expansiunea economică pe baza exporturilor este susținută de cursuri de schimb subevaluate și salarii competitive, transferul tehnologiilor străine și parteneriatele între țări și corporațiile multinaționale.

Diferența salarială era enormă; în 2004, costurile orare cu forța de muncă în sectorul manufacturier erau de doar 1,6 euro în România, 4 euro în Polonia și 5,5 euro în Cehia și Ungaria, comparativ cu 29,9 euro în Germania.

În prezent, nivelul salariilor în țările CEE3 (Cehia, Ungaria și Polonia) constituie prima provocare pentru modelul de creștere bazat pe exporturi. Figura 6 arată că, în ultimul deceniu, costurile cu forța de muncă în CEE3 au crescut atât de mult încât nivelurile actuale sunt apropiate de cele observate în țările din Europa de Sud.

”Chiar dacă acestea rămân atractive comparativ cu Germania sau Franța și sunt sub valorile justificate de nivelul PIB-ului pe cap de locuitor, au devenit mai ridicate comparativ cu alte destinații potențiale de producție, inclusiv România și Turcia. De fapt, în acest an, Polonia a întâmpinat mai multe cazuri în care companii deținute de străini au decis să își mute producția în destinații mai ieftine”, se arată în analiză.

A doua provocare pentru creșterea bazată pe exporturi în CEE3 este că, în ultimele două decenii, a existat o constrângere semnificativă în ceea ce privește disponibilitatea forței de muncă.

Ratele de angajare sunt la circa 80%, iar îmbătrânirea populației va crea probleme în viitorul apropiat. Până în 2030, populația cu vârste între 20 și 64 de ani este proiectată să scadă cu 2% în Cehia și Ungaria și cu 5% în Polonia și România.

”Prin urmare, condiția prealabilă a modelului de creștere bazat pe exporturi, legată de disponibilitatea abundentă a forței de muncă, va fi dificil de îndeplinit. Situația din România și Turcia pare a fi diferită, deoarece ratele de ocupare în aceste țări sunt mai scăzute, ajungând la 68% și respectiv 57%”, precizează specialiștii.

Limitările actualului model: cererea externă și energia

A treia provocare pentru modelul de creștere bazat pe exporturi este că succesul său depinde de cererea externă.

”Se presupune implicit că aceasta este nelimitată, astfel încât orice cantitate de producție poate fi vândută în străinătate. Această presupunere a fost dificil de îndeplinit în ultima perioadă, având în vedere dimensiunea economică mare a tuturor țărilor care implementează o strategie de creștere bazată pe exporturi la nivel mondial”, punctează economiștii.

A patra provocare pentru strategia de creștere bazată pe exporturi în țările CEE este legată de piețele energetice. Creșterea bazată pe exporturi trebuie să fie susținută de un acces fiabil la energie ieftină. În plus, accesul la energie curată, cu emisii scăzute de carbon, a devenit din ce în ce mai important în ultimii ani.

Din păcate, prețurile la energia electrică pe piața angro în țările CEE sunt ridicate. Prețul mediu spot al energiei electrice în 2024 în România, Polonia și Ungaria a fost de aproximativ 90 de euro pe MWh, iar în Cehia a fost de aproape 75 de euro, ușor peste nivelul german de 70 de euro, de două ori mai mare decât în Spania și Portugalia și de trei ori mai mare decât în Suedia, care beneficiază de cele mai scăzute prețuri la electricitate din Europa datorită resurselor sale naturale unice și a mixului său energetic. Aceste disparități de prețuri rămân în mare parte neschimbate în contractele viitoare pentru electricitate de bază în 2025.

Către un nou model

Raportul ING sugerează că regiunea trebuie să-și continue convergența prin implementarea unor politici axate, predominant, pe creșterea productivității muncii și investiții în energie verde și sustenabilă. În acest sens, politici ”care promovează un mediu prietenos pentru antreprenori sunt factorul fundamental pentru extinderea productivității. Instituțiile și reglementările eficiente sporesc investițiile, integrarea tehnologiilor existente și inovația”, susțin ei.

Calitatea mediului de afaceri, măsurată prin Indicatorii Mondiali de Guvernanță (WGI), este peste valoarea mediană globală de 50 în toate țările din ECE. România are cel mai slab scor din regiune.

Încurajarea firmelor mici prezintă și dezavantaje

Politicile publice care protejează întreprinderile mici limitează, în mod neintenționat, potențialul de creștere al celor mai productive companii. O firmă inovatoare care creează valoare ar trebui să poată crește în dimensiune.

Însă politicile dependente de dimensiune, prin stimulentele pe care le oferă pentru a rămâne mici, mențin firmele productive la o dimensiune mai mică decât ar trebui. Aceste politici constituie un obstacol pentru activitatea de inovare și pentru creșterea productivității, avertizează specialiștii.

Tabelul de mai sus arată că dimensiunea firmelor din ECE este, în medie, mai mică decât în Franța și Germania. De asemenea, productivitatea muncii (măsurată ca valoare adăugată per lucrător) a celor mai mari companii este de peste două ori mai mare decât cea a firmelor mai mici.

”Dacă structura de dimensiune a firmelor din CEE ar fi similară cu cea din Germania, acest lucru ar contribui la creșterea productivității lor. Crearea de stimulente pentru ca firmele productive să se extindă și eliminarea obstacolelor care împiedică firmele productive să își crească producția ar putea, astfel, oferi un impuls pentru creșterea productivității în regiune”, susțin ei.

Concluzii

Dacă până acum convergența ECE a fost realizată prin valorificarea „fructelor la îndemână”, cum ar fi utilizarea mai eficientă a forței de muncă de înaltă calitate, transformarea politicilor de guvernare defectuoase în unele bune și integrarea tehnologiilor existente din străinătate, creșterea economică viitoare va necesita transformarea politicilor bune în cele mai bune, precum și crearea de noi tehnologii și produse.

”Subliniem importanța adâncirii piețelor financiare, care să permită firmelor productive să se dezvolte, crearea unui mediu prietenos pentru antreprenori și inovarea. De asemenea, evidențiem necesitatea investițiilor în energie curată și fiabilă, care va fi crucială pentru creșterea viitoare în fața provocărilor de mediu”, se arată în raport.

Statele ECE au nevoie de surse de capital extrem de diversificate, inclusiv împrumuturi cu maturități mai lungi pentru proiectele de investiții pe termen lung în energie verde. De asemenea, acestea au nevoie de finanțare cu un profil de risc mai diversificat, care să sprijine nu doar sectoarele tradiționale, ci și startup-urile inovatoare cu grad ridicat de risc. ”Finanțarea externă este esențială pentru comercializarea și extinderea proiectelor inovatoare”, conchid specialiștii.