Cristian Grosu / Rusia și marfa (tuturor) clienților. Oferta pentru România
România – București, 25 noiembrie, 2024, 03:20:
Va dura mult timp până să înțelegem ce s-a petrecut la primul tur al prezidențialelor, dar după câteva ore de șoc putem face o listă de lucruri strict factuale:
Tehnic:
1, Cu 30 de zile înante de alegeri, candidatul Călin Georgescu era creditat în sondaje cu 5-6% din opțiunile electorale. Cu 2 zile înainte de alegeri e creditat cu 8%.
La alegeri ia de trei ori mai mult și ocupă masa turului 2.
2, Oferta electorală concretă a lui Cătălin Georgescu Nu e doar naționalistă: ci e radical anti-occidentală și violent pro-rusească.
3, Nu există capacitate de penetrare a unui mesaj cu atâta eficiență electorală în atât de puțin timp decât dacă are în spate două lucruri: al doilea sunt banii, iar primul este competența/expertiza de-a folosi mesajele la impact maxim.
Nu Tik-Tok (rețeaua chinezească pe care occidentul nu reușește să o scoată nici din instituțiile oficiale) l-a adus pe cai mari pe Călin Georgescu, ci știința pură din spatele folosirii raportului dintre rețelele sociale și reacțiile umane naturale.
4, Preocupate de jocul complicat dintre scorurile comandate de candidați și partidele lor, institutele de sondare au scăpat din vedere indicatorii de la care le-ar fi venit vreo surpriză: niciunul n-a mirosit nimic.
5, Aceste fapte pur tehnice acreditează ideea că în spatele lui Călin Georgescu și al incredibilului său scor neanticipat stă o structură, sau mai multe, de profesioniști și strategi, care au știut foarte bine să lucreze cu marfa clientului.
(Acum înțelegem ce mare succes a înregistrat Maia Sandu, sub asaltul războiului hibrid rusesc la prezidențialele de peste Prut.)
De pe taraba cu marfa României, să alegem al doilea ingredient:
Politic:
1, De 4 ani de zile, există sentimentul că România nu are pur și simplu Opoziție. Pentru că nici nu a avut:
PSD-PNL s-a comportat ca un partid monolit – lipsit de orice ideologie sau adresabilitate socială – fără absolut nicio formulă realistă de-a-l zdruncina – aflat într-o postură de putere discreționară și în guvern, și în parlament, și față de opoziție, și față de administrațiile locale.
Avantajul unei democrații e că, atunci când Puterea politică dă greș față de politici și promisiuni, o poți schimba prin vot. Până duminică seară acest sentiment dispăruse: pe oricine ai fi respins prin vot, oricum ajungea la putere.
2, Personajele politice împinse pe scenă în ultimii 10-15 ani au ajuns acolo la capătul unui sever – și pentru mulți dureros – proces de contraselecție. A părut o glumă când generalul Ciucă – esență a anti-liberalismului cu tot ce presupune asta – a ajuns șef la PNL. Gluma s-a decontat azi.
De cealaltă parte, la fel de hilară poate să pară involuția de la PSD – de la Adrian Năstase la – om cu om – la Marcel Ciolacu, ca într-un desen animat în care un biped avansează în timp întorcându-se pas cu pas la mersul în patru labe.
Contraselecția nu a fost, însă, doar responsabilitatea partidelor politice:
sistemul de justiție a fost folosit pe față pentru a admiistra raporturile de forțe politice din partide, prin anchete și sentințe selective, iar grupurile de interes economic țesute de companiile serviciilor secrete au creat, promovat și impus oameni politici incapabili și docili. Dealtfel, să observăm cum a dispărut lupta anticorupție: acest gen de oameni politici fac ”ce trebuie”.
Electoratul a ajuns să respingă, pur și simplu, oferta electorală elaborată și urcată pe scenă de establishment și să privească oriunde în altă parte.
3, Agenda politică confuză, în care partidele continuă să meargă pe mita electorală standard: pensii și salarii în zona bugetară mărite în anul electoral. Nu mai ține – suntem în altă epocă.
2 Probleme:
1, Problema mică e că serviciile secrete românești și instituțiile de forță specifice Nu au reușit să prevină amestecul atât de clar al Rusiei în aceste alegeri din România.
Și nici să identifice adevărata atmosferă din electorat, precum și sursa toxinelor care a infestat această atmosferă. Și nu sunt ineficiente de ieri-de azi: în toamna anului 2021, niște oameni politici preocupați de ce se întâmplă ”pe sub radar”, îmi explicau că dl. Eduard Helvig ar trebui chemat în fața Parlamentului, pentru un sondaj secret arăta scăderea încrederii românilor în UE petru prima dată sub 50%. Nu l-au mai chemat: cateva luni mai târziu izbucnea războiul, peste 50% din români vedeau salvarea tot la UE. Între timp, însă, Rusia a recuperat.
2, Problema mare: Legăturile de afaceri din zona tulbure a Mării Negre – în care sunt prinse complicatele rețele de administrare a sancțiunilor împotriva Rusiei – au creat de ani de zile falange politice românești pro-rusești. Amestecul de politică-informații-business a creat și în România tabere care să pună umărul la crearea unor personaje precum Călin Georgescu.
3, Și o misiune: instituțiile de forță și serviciile secrete au, acum – sau ar trebui să aibă – o misiune pentru cel putin un deceniu: păstrarea României pe orbita occidentală, organizarea profesionistă a rezistențe împotriva războiului hibrid și găsirea mijloacelor prin care situația declanșată duminică seară să nu evolueze.
Marfa altora:
1, Uniunea Europeană înclină nu spre dreapta, ci spre dreapta pro-rusească – poate pentru că partidele extremiste au cea mai clară și mai populistă voce pentru electoratele sătule de clișeele care curg dinspre mainstream-ul emasculat de ideologie:
ani la rând SPD i-a spus muncitorului german că trebuie să-și piardă locul de muncă pentru a salva planeta; în politicile publice ale stângii europene tinerii, apăsați de problema generală a locuințelor și chiriilor, nu există decât dacă sunt LGBT sau dacă sunt preocupați de schimbările climatice; de mai bine de un deceniu antreprenorul european nu mai prididește să se alinieze la reguli luate peste noapte de o dreaptă care un are nicio treabă cu economia.
În toate cazurile, partidele politice mainstream sunt percepute ca ”sistem” – asistăm la un efect de bumerang al ingineriei sociale, electoratele resping și în Europa oferta politică a establishmentului:
Or, asta e marfa cu care lucrează Putin.
*
Încă un lucru de netrecut cu vederea în România – studiul evoluțiilor viitoare ne va arăta ce se întâmplă acum, chiar acum:
Influența dărâmător de nocivă a aripii Teodosie, din Biserică.
Discuții – în urmă cu un an – între câțiva clerici ortodocși, oameni cu capul pe umeri, cu mintea limpede și deschiși către lumea civilizată: ”De ce BOR nu i-a măsuri ferme împotriva lui Teodosie și de ce nu-i neutralizează influența?”.
Răspunsul: ”La actuala atmosferă, jumătate din preoții de țară l-ar urma”.
*
Indiferent care va fi scorul final al preziențialelor – primul, sau al doilea tur – tote problemele de mai sus rămân. Dar nu rămân așa: dacă nu ne trezim repede, vor evolua.
***
