Secretele dezvăluite ale Vaticanului

Secretele dezvăluite ale Vaticanului

O expoziţie rară de documente aparţinând Arhivelor Secrete ale Vaticanului este expusă în Muzeul Capitoliului, în Roma. Documentele acoperă  o periodă de douăsprezece secole şi se referă la patru ţări. Aceasta este pentru prima şi probabil ultima dată când părăsesc Vaticanul.

            Titlul expozitiei, „Arhivele Secrete ale Vaticanului se dezvăluie”, explică scopul lor. În acest caz, cuvântul „secret”, în latină, înseamnă „privat” şi descrie corespondenţa personală a papilor, acoperind o gamă largă de subiecte:cereri de ajutor, bule care condamnă, legi teologice şi pământeşti, corespondenţe, păcatele şi puterile lumii din trecut. La început, aceste documente au fost ţinute în castelul Sant Angelo. Începând cu 1612 ele au fost păstrate chiar la Vatican.

            Unele dintre obiecte sunt simple scrisori scrise pe coajă de mesteacăn, mătase şi pergament;altele sunt purtătoare de sigilii şi semnături. În 1530 Henric al VIII-leaa convins 83 de nobili şi clerici să primită o cerere către Papa Clement al VII-lea, în care se cerea recunoaşterea divorţului său de Caterina de Aragon(prima dintre cele şase soţii ale sale), însă documentul nu a fost acceptat de către papă. Grăbindu-se să aibă un fiu, regele Angliei a întors spatele papalităţii şi a fondat Biserica Anglicană. Henric al VIII-lea a numit apelul său „problema secretă” şi documentul a fost descris ca „cel mai impresionant al Tudorilor”.

            Un alt monarh, Cristina a Suediei, născută luterană, a cauzat agitaţie când a abdicat, în 1654 şi s-a convertit la catolicism. În 1655, ea a ajuns la Roma, însoţită de 255 de curteni şi 247 de cai, picturile şi biblioteca ei. Atitudinea şi stilul de viaţă ale fostei regine a Suediei au fost considerate de cercurile Vaticanului ca fiind necorespunzătoare. La teatru, ea stătea aşezată într-o parte, bălăngănindu-şi picioarele şi aplaudând zgomotos. De asemenea, la Vatican, se vorbea despre poveştile ai amoroase cu preoţi şi doamne ale Curţii. Chiar sexualitatea ei era pusă la îndoială, iar corpul său a fost exhumat în 1989 pentru o examinare completă, care a dovedit că bănuielile erau neconcludente.  

            Ea se odihneşte într-un mormânt de mamură în cripta Sfântului Petru, fiind una dintre puţinele femei înmormântate la Vatican. Actul abdicării sale, dobândit de Vatican, este decorat cu colorile Suediei, albastru şi galben.

            Unul dintre cele mai lungi documente, 60 metri de pergament, a fost trimis în anul 1311, Papei Clement al V-lea, de către membri francezi ai Ordinului Cavalerilor Templieri. Acesta era un bilanţ al unui proces anterior al templierilor şi a pledoarie pentru ajutor a 231 dintre cavaleri. Filip al IV-leaal Franţei arsese pe 54 dintre ei pe rug şi aceeaşi soartă îi aştepta şi pe semnatarii documentului, dacă îşi abrogau credinţele lor anterioare. În cele din urmă, în 1312, o bulă a Papei Clement al V-lea a decretat suprimarea completă a ordinului.

            Alegerea Muzeului Capitoliului este iscusită. Decorat cu fresce şi sculpturi ale secolelor XVI-XVII, el pare a fi cel mai vechi muzeu public al lumii. Sub privirea unei statui uriaşe a lui Papa Urban al VII-lea, povestea începe cu repudierea lui Galileo Galilei. După patru interogatorii lungi şi dureroase ale Inchiziţiei, el a negat teoria heliocentrică a lui Copernic. Cu mâna de fier, el a scris:„Eu, Galileo Galilei, am abjurat, cum scrie mai sus”. Galileo şi-a renegat opiniile în 1633, când avea 70 de ani, avea o sănătate precară şi era pe jumătate orb. Inchiziţia l-a găsit vinovat de erezie şi l-a condamnat la penitenta şi arest la domiciliu în vila sa de la Arceri, în sudul Florenţei.

            Expoziţia prezintă de asemenea semnăturile şi numele oamenilor care au marcat cărţile de istorie, în timp ce comentariile explică legăturile lor cu documente. Sunt incluşi Lucrezia Borgia, Michelangelor, Napoleon, Mussolini, Voltaire.

            Intenţia iniţială a organizatorilor expoziţiei, de a celebra 400 de ani a Arhivelor Vaticanului a fost de a prezenta 300 de documente. Prin selecţia a doar 100 de documente, ei au furnizat un bogat „banchet” istoric.

            Sursă:History Today, Iulie 2012, Volum 62, Nr. 7

Similar Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *