Utilizarea energiei regenerabile în UE și-a atins limitele tehnice și economice: lipsesc investițiile în rețele de transport. Studiu de caz

Rețelele de transport energie electrică din Uniunea Europeană nu mai pot conecta noi unități de energie regenerabilă de mare capacitate, fără investiții masive, suplimentare. Interesul investitorilor este însă în scădere, pe fondul diminuării subvențiilor, pe partea de producție, dar și la achizițiile de vehicule electrice. S-a atins deja o limită tehnică a ponderii eolienelor și fotovoltaicelor în mixul energetic european peste care costurile cresc prea mult pentru ca economiile statelor membre să mai fie competitivitate față de competitorii de pe alte continente.

„Imaginați-vă actualele șosele și cum fac față la numărul de mașini care le folosesc zilnic. Dar dacă s-ar mai adăuga încă 20 de milioane de mașini care să folosească zilnic aceleași drumuri, vor fi blocaje în trafic, accidente și întârzieri – probleme mari. Practic, asta avem de a face cu infrastructura de transport a energiei electrice din Uniunea Europeană”, spune Leonard Birnbaum, CEO al E.ON și președinte al asociației Euroelectric.

70 miliarde euro/an pentru extinderea rețelei de transport

Președintele Euroelectric a spus într-un interviu pentru Euronews că trebuie extinsă infrastructura de transport electricitate pentru a adăuga noi capacități de energie regenerabilă, sistemul energetic existent fiind în prezent încărcat la maximum. „Industria energetică a investit aproximativ 35 mld. euro pe an în distribuția de electricitate. Dar dacă se dorește respectarea țintelor impuse de UE, de minim 42,5% energie regenerabilă în 2030, aceste investiții trebuie cel puțin dublate la minimum 70 de miliarde pe an.

Numai pentru UE27, Comisia Europeană estimează că sunt necesare investiții de 584 de miliarde de euro pentru rețelele electrice până în 2030, însă unii specialiști estimează că efortul financiar este încă mult subevaluat.

„Dacă nu reușim procesul de electrictificare, tranziția energetică va deveni semnificativ mai costisitoare”, atrage atenția șeful Euroelectric.

În prezent, aproximativ 23% din consumul final de energie în Europa este energie electrică, iar trei sferturi din aceasta provine din surse curate (50% regenerabile și 25% nucleară). Pentru decarbonizare la nivelul dorit de Comisie, UE va trebui să tripleze ponderea energiei electrice, până la 75% în consumul total energetic.

Europa și-a atins limita de utilizare a energiei eoliene

Țări precum Danemarca și Suedia, cândva lideri în extinderea capacității eoliene offshore, întâmpină acum greutăți în construirea de noi centrale eoliene, deoarece prețurile la energie electrică și subvențiile scad prea mult pentru a încuraja noi proiecte, potrivit Bloomberg.

Recent, la o licitație organizată de Danemarca pentru construirea unei noi centrale eoliene offshore nu s-a prezentat niciun ofertant. Această încetinire a evoluției în energiile regenerabile va face să se prelungească utilizarea combustibililor fosili, investițiile devenind neatractive în condițiile diminuării subvenților.

Danemarca care este lider mondial în utilizarea energiei regenerabile, anul trecut înregistrând 58% din producția națională de energie în ferme eoliene. Dar în prezent se confruntă cu o limitare a posibilitărților de dezvoltare. Companii, precum Orsted, deținută de stat, spun că investițiile nu mai rentează, din cauza prețurilor mici la energie care nu susțin recuperarea sumelor investite în centrale eoliene offshore.

Bloomberg scrie că Suedia se confruntă cu probleme similare, doarece după anii de expansiune a eolienelor, randamentele s-au redus, descurajând noile proiecte. Întârzierile și anularea de proiecte verzi în nordul continentului afectează si estimările privind evoluția cererii în viitor.

Obiectivul Regatului Unit de a elimina treptat combustibilii fosili până în 2030 va necesita o schimbare majoră a obiceiurilor de consum a populației și agenților economici, pentru a se alinia cu oferta fluctuantă a energiei regenerabile, spune operatorul rețelei de transport.

În prezent, cantități record de energie eoliană sunt risipite din cauza limitărilor rețelei. Spre deosebire de centralele pe cărbune și gaze, parcurile eoliene funcționează ori de câte ori bate vântul, rezultând și chiar prețuri negative când nu e cerere.

„Nu ne putem baza exclusiv pe regenerabile”

În timp ce energia solară se confruntă cu probleme similare, scăderea costurilor panourilor fotovoltaive a redus impactul producției intermitente. Cu toate acestea, sectorul eolian se confruntă cu costurile în creștere pentru materiale, precum oțelul, cuprul și forța de muncă. Încurajarea consumatorilor să ajusteze cererea – în special cu electrificarea transporturilor, încălzirii și a industriei – ar putea stabiliza prețurile și ar putea stimula investițiile în energie curată. Însă e greu de crezut că populația își va schimba obiceiurile de consum, seara și dimineața fiind vârfurile tradiționale de consum.

Brian Vad Mathiesen, profesor la Universitatea Aalborg din Danemarca, atrage atenția că: „Nu putem avea un sistem electric care să se bazează exclusiv pe energiile eoliană și solară. Există limite tehnice și economice stricte pentru cât de mult putem integra în rețea.”

Studiu de caz – Germania

Unul dintre principalii factori ai intrării Germaniei în stagflația din prezent (contracție economică + inflație) îl reprezintă costurile mai mari ale energiei față de competitori. Politicienii germani au închis toate reactoarele nucleare din țară și au deturnat 200 de miliarde de euro subvenționând energiile „verzi”, volatile, generate după cum bate vântul, concomitent cu utilizarea în continuare a cărbunelui și lignitului, care reprezintă 25% din producția de energie electrică, potrivit AGEB 2024. De fapt, 77% din consumul intern de energie și 40% din generarea de electricitate provin din arderea combustibililor fosili.

La toate acestea s-a adăugat politica UE în domeniul energetic, care a interzis finanțarea explorărilor și dezvoltării de noi zăcăminte de hidrocarburi pe plan intern și se preferă importul de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA extrase prin fracking. Imensele subvenții și prețurile reglementate au umflat facturile consumatorilor germani cu 60%, inclusiv costul CO2, care este o taxă ascunsă. Momentul critic a fost cel în care Germania nu a mai primit gaze rusești ieftine, care îi susțineau sectorul energetic, după ce trupele ruse au invadat Ucraina.