”Bătălia culorilor”, sau prietenia dintre un atlet afro-american și unul nazist

E povestea unei prietenii născute în cele mai ciudate circumstanțe. Afro-americanul Jesse Owens și Luz Long, atletul arian model, s-au confruntat direct când Germania nazistă a găzduit Jocurile Olimpice din 1936 și se pare că s-au împrietenit rapid. Dar este această poevste adevărată?

Gestul atletului german Carl Ludwig a fost unul nobil. Dar pentru regimul nazist a fost un adevărat scandal! La competiția pentru săritura în lungime, atletul american Jesse Owens a câștigat medalia de aur după o săritură de 8.06 metri. În fața lui Hitler, care stătea în loja VIP, Long s-a apropiat de rivalul său și l-a felicitat pentru reușita sa. Owens avea să zică mai târziu că ”Hitler trebuie să fi înnebunit când ne-a văzut îmbrățișându-ne”.

Duelul pentru săritura în lungime a avut loc pe 4 august 1936, în fața a 100.000 de spectatori. Pe de-o parte se afla Long, atletul de 23 de ani care deținea la momentul respectiv recordul european la această probă. De cealaltă parte, afro-americanul de 22 de ani, deținătorul recordului mondial. Competiția dintre ei e una din cele mai cunoscute din istoria atletismului. Din obsesia lor pentru superioritatea rasială, naziștii au numit această competiție ”Bătălia culorilor”, iar misiunea lui Long era de a demonstra superioritatea rasei nordice lumii întregi.

În deceniile ce au urmat olimpiadei din 1936, povestea celor doi atleți a fost construită în mare parte pe baza amintirilor lui Owens despre dramatica dispută. Chiar și fără toată propaganda nazistă din jurul probei, cei doi s-au împins reciproc să aibă o performanță cât se poate de bună. Mai mult decât atât, aparent ei au devenit prieteni. După cum scrie Owens în autobiografia sa din 1970, un moment-cheie a avut loc în timpul calificărilor, când el mai avea o singură săritură rămasă, după o săritură ratată și una prea scurtă. Long a venit atunci în ajutorul lui, își amintește atletul american, și i-a dat un sfat ce l-a ajutat să ajungă să treacă proba.

”Vezi? Uite cât de ușor a fost”, i-ar fi spus Long lui Owens după ce acesta reușise să se califice în finală. Apoi cei doi și-ar fi strâns mâna și Owens i-a răspuns cu singurul cuvânt în germană pe care îl cunoștea:”Danke”.

Există o fotografie faimoasă a celor doi rivali stând întinși pe stadion, cei doi părând a se bucura de compania celuilalt. Surprinsă de Leni Riefenstahl, această imagine susține varianta lui Owens asupra relației dintre el și atletul german.

Contestarea mitului

Owens a hrănit mitul legăturii sale de prietenie cu Long până la moartea sa, în 1980. Deși cei doi nu s-au mai văzut niciodată de atunci, Owens a susținut că a primit în continuare scrisori emoționante de la Long, chiar și după izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Însă au existat întotdeauna îndoieli cu privire la relatările atletului american.

Acum, fiul lui Long a strâns mai multe documente privind viața tatălui său, care a ajuns soldat în armata germană și a fost grav rănit în timpul unei bătălii din Sicilia în 1943. După ce a fost capturat, avea să moară trei zile mai târziu într-un spital militar britanic. La cinci ani după sfârșitul războiului, Crucea Roșie Germană i-a descoperit mormântul în centrul Siciliei.

Colecția de materiale, încă nepublicate, se intitulează ”Povestea lui Luz Long – Atleții în cel de-al Treilea Reich”. Ea se bazează pe documente de familie, scrisori, notițe și jurnale, precum și pe conversații cu martorii contemporani și extrase din jurnalele vremii.

Însă niciunul din materialele din carte nu aduce dovezi care să sprijine pretențiile lui Owens cu privire la frumoasa prietenie dintre el și Long. Nimic nu susține existența presupusei prietenii care ar fi început în 1936 cu sfatul altruist al lui Long și nici continuarea acesteia prin corespondență în anii dinaintea morții germanului.

Date fiind informațiile de la momentul respectiv, nu există îndoieli cu privire la gestul lui Long vis-a-vis de Owens imediat după sfârșitul faimosului duel sau cu privire la mustrările ce i-au fost adresate apoi de către Rudolf Hess. Potrivit mamei lui Long, adjunctul lui Hitler i-a ordonat fiului ei ”să nu mai îmbrățișeze un negru niciodată”.

La o săptămână după competiție, Long a prezentat propria versiune cu privire la cele întâmplate într-un articol denumit Bătălia mea cu Owens, publicat în Neue Leipziger Zeitung, un ziar din orașul său natal. El spune:”nu m-am putut abține. Am mers la el și am fost primul care l-a îmbrățișat și l-a felicitat. El mi-a răspuns spunând «tu m-ai forțat să dau tot ce aveam mai bun!»”. În același articol, Long descrie și ce s-a întâmplat după a cincea săritură a sa, când și-a atins recordul personal de 7.87 metri. Săritura a ridicat publicul în picioare, căci atletul german era la un pas de victorie. Long mărturisește că în acel moment al competiției, a aruncat ”o privire către public, care refuza să se calmeze, apoi o privire către loja Führer-ului”, care aplauda foarte entuziast. Long a povestit că Führer-ul l-a salutat și că a fost uimit să-l vadă pe acesta zâmbindu-i cald, văzând în ochii săi o singură dorință:ca el să câștige. Owens avea însă să bată recordul lui Long, sărind 8.06 metri, furând astfel medalia atletului german.

Sursa:http://www.spiegel.de