”România e cea care alege să-și invite întreprinderile care să participe la proiectele comune ale UE”

Stéphane Séjourné (foto), vicepreședintele executiv al Comisiei Europene și comisar responsabil pentru strategia industrială a UE se află, în perioada 8-9 ianuarie într-o vizită oficială la București.

Momentul e unul de răscruce – atât pentru economia europeană – aflată în pierdere de competitivitate și în căutarea unor soluții de redresare potrivit unei strategii pentru viitorul mediu, cât și pentru România:
care e locul economiei noastre în contextul resetării industriei europene după soluțiile propuse în Raportul Draghi?
România este prima țară din Europa Centrală și de Est pe care Stéphane Séjourné o vizitează, pentru a lua pulsul adecvării economice la viitoarele strategii industriale ale UE.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru CursDeGuvernare.ro, Stéphane Séjourné, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene explică planurile UE de redresare a competitivității pe scena globală și în ce măsură economiile naționale se pot alinia la politicile economice comune europene.

Redăm în continuare interviul integral:

Cristian Grosu:
Domnule vicepreședinte, aș vrea să abordăm această discuție dintr-o perspectivă foarte organizată, și anume Raportul Draghi. În raportul lui, Mario Draghi atrage atenția în principal asupra a trei mari probleme de competitivitate în industria Uniunii Europene: prețul energiei, finanțarea proiectelor inovatoare și suprareglementarea. Și nu mă îndoiesc că strategia pe care ați făcut-o pentru competitivitatea industriei europene vizează acest gen de probleme.
Să începem cu o chestiune mai generală. Printre obiectivele mandatului dumneavoastră se numără asigurarea condițiilor necesare companiilor europene pentru a crește și a concura la nivel global. Care ar fi, în opinia dumneavoastră, aceste condiții necesare?

Stéphane Séjourné:
Există două elemente care țin de competitivitate: factorul de competitivitate orizontal și avem factorul de competitivitate vertical, cu sectoare care, după părerea mea, sunt strategice.

În ceea ce privește factorii de competitivitate orizontală, aceștia sunt binecunoscuți – cei care ne lipsesc. Mă gândesc cu precădere la energie și, în egală măsură, la refrenul prezent peste tot în Europa în ceea ce privește birocrația; toată lumea vorbește despre birocrație. Deci, ar trebui să lucrăm la aceste două axe, aceste două elemente.

Totuși, competitivitatea europeană nu se oprește aici. Și trebuie să înțelegem că Europa are foarte multe atuuri.

Întâi de toate, pentru că suntem 450 de milioane de consumatori pe acest continent și avem reglementare stabilă, care atrage investițiile, propice investițiilor.
În egală măsură, avem o formare de înaltă calitate, cu locuri de muncă calificate, cu universități de nivel foarte ridicat, precum și un sistem social pentru care toată lumea ne invidiază.

Dacă ar fi să rezum puțin lucrurile, cred că ar trebui să lucrăm în continuare la factorii de competitivitate la care avem nevoie să mai facem progrese. Comisia Europeană va propune, de altfel, o legislație drastică privind simplificarea (reglementărilor, n.r.), cu scopul de a face mediul investițional european mai favorabil.

Trebuie să construim un model de competitivitate și atractivitate european, care să fie al Europei – model european. Nu suntem SUA, nu vom fi SUA niciodată, și nici China, în ceea ce privește prețul și costurile pentru mâna de lucru. Cred că țările din Est au reușit să ne prindă din urmă din punct de vedere economic și cred că e o adevărată victorie a Europei aici.

Trebuie să construim aceste elemente de competitivitate absolut diferite, care pot face diferență față de celelalte continente.

Cristian Grosu:
E important aici, în privința acestui model european: care ar fi elementele lui de identitate economică, spre deosebire de marii săi competitori, Statele Unite și China?

Stéphane Séjourné:
În primul rând, e vorba despre strategia noastră economică. De multe ori, analiștii consideră că reglementările în ceea ce privește tranziția au fost prea brutale.
E adevărat parțial, pentru anumite domenii, dar așa merge istoria înainte, acesta este sensul, și există o adevărată strategie economică în spate.

Fabricile de baterii, tranziția verde și decarbonizarea economiei vor fi, peste 10-20 de ani, mândria modelului european.

Apoi, în ceea ce privește calitatea, (un atu al Europei, n.r.) este capacitatea noastră de a urca la un nivel ridicat, de a avea o gamă de produse de o calitate din ce în ce mai ridicată. Păstrând industria performantă, nu putem face rabat la calitate.

Industria siderurgică, industria auto sunt sectoare industriale care trebuie ajutate în această perioadă, pentru a se putea transforma și care, în anii următori, vor fi la un nivel de vârf în ceea ce privește exporturile.

Cristian Grosu:
Unul dintre obiectivele concrete ale mandatului dumneavoastră este crearea unor proiecte importante de interes comun european pentru sectoarele și tehnologiile strategice. Ne-ați putea da exemple concrete de astfel de proiecte?

Stéphane Séjourné:
Așa-numitele proiecte importante, de interes economic european, sunt foarte complexe astăzi.

Mai întâi, trebuie să le simplificăm și le vom simplifica. O parte din această simplificare va viza modul în care statele membre și întreprinderile participă efectiv la aceste proiecte. Trebuie să putem extinde domeniul de aplicare și trebuie să găsim doctrina potrivită de concurență. La aceasta lucrează acum Direcția de Concurență a Comisiei Europene.

Concret, vor fi proiecte de infrastructură la care România ar putea să participe, de exemplu. Participarea țărilor membre și a întreprinderilor este voluntară. Deci, România e cea care alege să invite întreprinderile care să participe la acest proiecte comune ale UE.

Cristian Grosu:
Una dintre problemele pe care le ridică Mario Draghi în privința competitivității este regândirea reglementărilor pentru a facilita jucători europeni globali, de forță globală. Există, pe de altă parte – am auzit după raport –, voci care spun că aceste reglementări privind concurența internă sunt suficiente. Dumneavoastră cum percepeți această problemă ridicată de Draghi și cum vă poziționați față de cei care spun că regulile concurențiale sunt ok la ora asta?

Stéphane Séjourné:
Într-adevăr, avem nevoie de întreprinderi care să poată să funcționeze în toate țările europene, pentru a putea fi jucători globali.
Și, într-adevăr, o întreprindere care poate să funcționeze pe o piață cu 450 de milioane de consumatori, poate să funcționeze oriunde în lume – în SUA, în China, în India.

Totuși, astăzi economia noastră este susținută de IMM-uri, deci nu trebuie să le punem în opoziție – jucătorii mari și întreprinderile mai mici.

Trebuie să avem o politică industrială pentru IMM-uri, pentru întreprinderile medii și favorabilă piețelor europene, care să permită întreprinderilor mari să se dezvolte pe plan internațional, în afară.

Așadar, eu nu le pun în opoziție. Cred că strategia noastră de competiție trebuie să pună împreună cele două. IMM-urile trebuie să continue să funcționeze și să însuflețească teritoriile și bogăția modelului european. Mă refer la flexibilitate. IMM-urile au această capacitate de flexibilitate foarte mare, care a permis și reziliența modelului economic european în perioadele de criză. Acesta s-a adaptat foarte ușor în timpul războiului din Ucraina, de exemplu.

Acest lucru este explicat de acest țesut de întreprinderi, de IMM-uri. Deci e o forță aici și cred că trebuie să avem o politică care să sprijine ambele tipuri de companii.

Cristian Grosu:
O chestiune concretă, și de acolo aș vrea să pornim spre cele trei lucruri pe care le-am deschis la început. Să luăm, de exemplu, compania germană Volkswagen. Știm ce probleme are, știm că deja își face calcule – s-a anunțat oficial – în privința reducerii unor zeci de mii de posturi și știm că are această problemă de competitivitate care provine din prețul energiei. Genul acesta de companii care pierd competitivitate din cauza prețurilor energiei ce așteptări pot avea de la noua politică industrială a Uniunii Europene?

Stéphane Séjourné:
Ați spus, pe bună dreptate, că sectorul auto se confruntă, ca multe alte sectoare industriale din Europa, cu prețul la energie și supracapacitatea, generată cu precădere de China.

Vom lucra pe cele două planuri. Cerem eforturi importante din partea fabricanților și a celorlalți furnizori de pe lanț pentru a se adapta la noile reglementări, să-i ajutăm pentru a se putea transforma.

În al doilea rând, în ceea ce privește problemele cu electricitatea, constrângerile respective, aici aș recomanda acestor întreprinderi să încheie contracte pe termen lung cu producătorii de electricitate. Avantajul acestor contracte noi ar fi că ar avea mai multă previzibilitate pe termen mai lung în ceea ce privește costurile, prețul electricității, și astfel piața ar fi protejată. Se va face față astfel volatilității prețurilor de pe piață.

Constructorii noștri ne cer tocmai previzibilitate, și acest lucru se poate obține cu contracte pe termen lung.

Un alt subiect legat de competitivitate în ceea ce privește sectorul auto se referă la cum să creăm cererea. Și astăzi avem o adevărată problemă în ceea ce privește cererea.

Împreună cu comisarul pe transporturi Tzitzikostas, vom lucra în ceea ce privește întregul lanț de mobilitate, obiectivul fiind ca până în 2035 să avem mașini cu o autonomie de 900 km și un sistem prin care încărcarea bateriilor să dureze 10-15 minute.

Dacă ne uităm puțin la eforturile și progresele sectorului auto din ultimii cinci ani, cu siguranță putem să păstrăm aceste obiective.

Cristian Grosu:
Pentru că vorbim despre energie: dezbaterea este veche, este chiar de dinaintea alegerilor pentru Parlamentul European și ea a fost foarte accentuată odată cu așa-numita Declarație de la Anvers, acolo unde industriașii europeni au încercat să abordeze această problemă a contradicției dintre prețul mare pe care energia verde îl presupune și competitivitatea prețului final a produselor industriale europene:
Ce răspuns ar putea să primească cei care văd în continuare un marș prea rapid al energiei către verde față de prețurile din piața mondială cu care se confruntă economia europeană?

Stéphane Séjourné:
Au dreptate pe termen scurt, pentru că, de fapt, acum ne costă să producem energie, dar comentatorii respectivi spun că Europa cheltuiește mai bine de 400 de miliarde de euro pe an tocmai pentru a achiziționa hidrocarburi care sunt folosite pentru crearea de energie.
Dacă ar fi să fiu rațional, economic vorbind, cele 400 de miliarde de euro care cumva se pierd, pe care nu-i putem folosi pentru educație, pentru formare sau pentru politica de competitivitate…

Trebuie să mergem în direcția producției de energie în Europa, obiectivul nostru este să producem noi propria noastră energie, în Europa.

Sistemul funcționa când gazul rusesc era aproape gratis, dar lucrurile nu mai stau așa acum. Și trebuie să folosim această criză tocmai pentru a crea infrastructurile energetice pentru a produce această energie. Anumite țări deja au decis să folosească energie nucleară și energia regenerabilă, altele folosesc alte mijloace de producție.

Doar așa vom putea să depășim crizele, să facem în așa fel încât prețul energiei să scadă în egală măsură.

Riscul ar fi să creăm, pe de altă parte, noi dependențe de noi tipuri de hidrocarburi, din altă parte a lumii. Deci, dacă e să fiu rațional din punct de vedere economic, strategia noastră e cea potrivită. Dar nu trebuie să creăm acum tot felul de dezbateri ideologice false.

Cristian Grosu:
Economia europeană este formată, practic, din 27 de economii, unele dintre ele cu un specific foarte accentuat, cu o identitate structurală foarte accentuată. În opinia dumneavoastră, o strategie industrială europeană cum s-ar putea plia pe specificul economiilor naționale? Vă pun această întrebare gândindu-mă la următorul lucru: care ar fi locul economiei românești în economia europeană și în creșterea competitivității economiei europene, la fel cum mă gândesc la vecinii noștri din regiune, la Polonia ș.a.m.d.? Cum ar putea fi puse în valoare aceste elemente de identitate economică într-o strategie comună?

Stéphane Séjourné:
Ca să revin puțin la strategia industrială europeană, cred că avem sectoare strategice comune. Avem o primă grupă, o primă familie de sectoare de acest gen pe care aș numi-o industria tradițională, istorică, fără de care nu am putea dezvolta noi industrii. O eoliană, de exemplu, este alcătuită în proporție de 80% din oțel, deci e nevoie aici de industria oțelului pentru a avea energie eoliană. Într-o mașină electrică e cuprinsă o cantitate de o tonă de oțel, deci avem nevoie de această industrie. La fel pentru sectorul chimic și la fel pentru aluminiu și pentru sectorul auto.

Avem o a doua familie (de sectoare, n.r.) și anume aceea a noilor tehnologii – cleantech, biotech. Și aici e vorba despre industrie strategică.

Aș adăuga și unele criterii de dependență economică și vă dau exemplul bateriilor. Am dezvoltat așa-numitele gigafabrici, dar nu ne-am gândit la lanțurile de aprovizionare cu materie primă, nu le-am susținut suficient.
Și dacă avem tensiuni geopolitice, vom avea aceleași consecințe pentru materiile prime care țin de gigafabrici așa cum s-a întâmplat pentru energie cu gazul. Și în sectorul bateriilor se va întâmpla la fel.

Cristian Grosu:
Exact în acest punct voiam să ajung cu întrebarea, și anume la ce soluție poate recurge Uniunea Europeană pentru a scăpa de dependența de materii prime critice, materii prime atât de necesare exact în industriile în care avem tehnologii avansate?

Stéphane Séjourné:
E o problemă cheie, pentru că în momentul în care aprovizionarea cu materie primă se oprește consecințele vor fi groaznice. Nu vom putea să mai producem baterii, nu vom mai putea avea mobilitate, mai ales în ceea ce privește strategia de electrificare. Deci, trebuie să susținem și să asigurăm securitatea acestor aprovizionări.

Acum suntem dependenți în proporție de 90% de China aici. Ar trebui în primul rând să ne gândim la diversificare, să nu avem aprovizionare care să provină dintr-o singură țară, în caz de criză geopolitică. Trebuie să facem ca acest sector să nu mai fie supus atâtor riscuri.

Un al doilea obiectiv a devenit să producem din nou la nivel european. Și aici ar trebui să stimulăm deschiderea exploatărilor miniere în Europa.

România e o țară ideală aici, perfectă pentru a putea exploata materiile prime în acest mod. Deci va trebui să susținem financiar, să garantăm proiectele de exploatare minieră în următoarele luni, tocmai pentru a redeschide în Europa exploatările miniere și pentru a ne garanta astfel propria aprovizionare.

În al treilea rând, e vorba despre rezervele strategice pe care trebuie să ni le facem. Trebuie ca Europa să poată să aibă sisteme de stocare, stocuri strategice, pentru a ne asigura că putem să construim baterii luni la rând fără să avem nevoie să ne aprovizionăm din afară.

Aceste stocuri strategice trebuie realizate, și sper ca România va putea să aibă un sistem de stocare de acest gen în următorii ani.

Cristian Grosu:
Ce dimensiune va avea Fondul European pentru Competitivitate, când va începe implementarea lui și când vor avea efectiv companiile acces la finanțare prin intermediul acestui mecanism?

Stéphane Séjourné:
Fondul de competitivitate trebuie să susțină sectorul industrial tocmai pentru a garanta viabilitatea la nivel european. Nu vă pot da o sumă exactă în această etapă. Evident, aș vrea ca această sumă să fie mare, pentru că astăzi politica de competitivitate nu reprezintă decât 15% din bugetul european și voi avea nevoie de sprijinul statelor membre mai mici pentru a putea să creștem această parte din bugetul european pentru competitivitate.

Va trebui să avem și fonduri private, care sunt absolut necesare, în mod obligatoriu, dacă vrem să avem efectiv un fond care să aibă rezultate în ceea ce privește competitivitatea europeană.

Cristian Grosu:
Industria de armament a devenit o prioritate odată cu începerea războiului Rusiei asupra Ucrainei. Ce loc ocupă industria de armament în strategia industrială europeană?

Stéphane Séjourné:
De la începutul războiului din Ucraina a reieșit clar că apărarea ține și ea de suveranitatea europeană, e un element al suveranității europene.

Se vede acum că trebuie să avem o industrie interoperabilă în Europa. E o primă provocare pentru a avea o adevărată industrie europeană. Și o a doua provocare este ca europenii să accepte să cumpere produse europene. Evident că nu exclusiv, dar ar trebui să avem acest reflex de a gândi: „made in Europe” când va trebui să alegem între material european și material asiatic, de exemplu, sau dintr-o altă țară care nu e neapărat țară prietenă sau aliată.

Dar deocamdată nu așa stau lucrurile. Deci provocarea e mai degrabă politică decât industrială.

Pentru a avea o adevărată industrie a apărării europene ar trebui ca statele membre să facă acest efort: interoperabilitate și achiziții europene.

Cristian Grosu:
Și două întrebări cu un oarecare accent politic. Prima: în ce măsură ecuațiile politice naționale, aflate în plină schimbare – pentru că vedem peste tot schimbare, de la o lună la alta –, ar putea influența strategia Comisiei de a crește competitivitatea mizând în continuare pe chestiuni blamate uneori de către populiști sau de către economiile pragmatice, precum energia verde, certificatele verzi ș.a.m.d.?

Stéphane Séjourné:
Unul dintre atuurile europene a fost previzibilitatea din punct de vedere al reglementării, întotdeauna.

Revenirea asupra unei direcții asumate anterior e văzută prost de către mediul de afaceri. Și dacă ne uităm pragmatic, de fapt, observăm că noi suntem mai stabili decât America. Americanii își schimbă politica economică și industrială din patru în patru ani. Noi nu facem așa. Avem obiective, ținte pe termen foarte lung.

Ceea ce ne lipsește astăzi e o analiză geostrategică și ca Europa să nu fie cumva naivă.

Nu putem fi singurul continent din lume care e deschis către supracapacitățile din afară. Ar trebui, în același timp, să avem politici defensive și politici ofensive.

Dar cred că trebuie să evităm falsele dezbateri ideologice și să abordăm lucrurile în mod pragmatic.

Cristian Grosu:
Și o ultimă întrebare. Mai sunt mai puțin de două săptămâni până când președintele Donald Trump va depune jurământul, în America. Există o oarecare încordare, o oarecare tensiune în Uniunea Europeană – și nu numai în Uniunea Europeană, ci și în China; în general, la partenerii Statelor Unite – în privința primelor măsuri economice pe care le-ar lua Donald Trump. Care este poziționarea Uniunii Europene apropo de ceea ce spuneați, ofensivă și defensivă?

Stéphane Séjourné:
Cred că nici Statele Unite, nici Europa nu au niciun interes să intre într-un război economic și comercial.

Cred că suntem conștienți cu toții de acest lucru și cred că Europa va continua să aibă schimburi comerciale cu o mare parte a lumii. Statele Unite sunt cele care cumva se închid astăzi – nu doar față de Europa, ci față de lumea întreagă. Și cred că e un pariu greșit acesta. Eu nu sunt neoliberal, dar am învățat totuși puțină economie și știu că schimburile comerciale bine realizate și bine reglementate sunt profitabile pentru toți. Consider că ar trebui să avem un răspuns ofensiv și să prevedem și un răspuns defensiv (unor eventuale tarife vamale impuse de SUA, n.r.).

Cristian Grosu:
Ce ar însemna un răspuns ofensiv?

Stéphane Séjourné:
Sunt mai multe opțiuni care ar putea fi avute în vedere de Comisie. De exemplu, reacția în paralel, prin paralelismul reformelor, sau, la modul mai strategic, de văzut, de determinat o poziționare față de măsurile și economia SUA.

Cristian Grosu:
Și defensiv?

Stéphane Séjourné:
Defensiv, avem deja multe relații comerciale cu SUA și schimburi sporite cu SUA mai ales în ceea ce privește strategia noastră de diversificare pentru anumite materii prime, pentru anumite produse pe care le achiziționăm de pe mai multe continente și care ar putea să fie achiziționate mai mult din Statele Unite.