Diferență tot mai mare între speranța de viață și speranța de viață sănătoasă. Presiune pe sistemul de Sănătate

În România, creșterea speranței de viață a avut loc concomitent cu reducerea speranței de viață sănătoasă. Deși speranța de viață a crescut cu 2 ani comparativ cu 2007, speranța de viață sănătoasă a scăzut cu 2,4 ani.

Astfel, diferența dintre speranța de viață și speranța de viață sănătoasă a crescut de la 11,7 ani în 2007 la 16,1 ani în 2022.

”Această creștere creează cerere suplimentară de servicii medicale și poate tensiona întregul sistem de sănătate în lipsa extinderii resurselor alocate și personalului de specialitate”, avertizează Ella Kállai, economist șef Alpha Bank România, într-o analiză pe tema longevității și sănătății din România.

Populația din statele membre UE avea speranța medie de viață cu 9 ani mai mare decât speranța medie de viață de pe mapamond (72 ani) în 2022 și ocupa locul 39 în clasamentul mondial alcătuit din 251 de țări și regiuni, Spania cu speranța de viață cea mai ridicată din UE fiind clasată pe locul 9, iar Bulgaria cu speranța de viață cea mai scăzută din UE pe locul 102.

”Bunăstarea la care au ajuns statele membre ale Uniunii Europene (UE) a permis inițierea unui cerc virtuos. Reducerea mortalității infantile, îmbunătățirea stilului de viață, creșterea nivelului de educație, dezvoltarea sistemului de asistență de sănătate permițând accesul la progresele științelor medicale, au condus la creșterea longevității și îmbunătățirea sănătății, care permit în continuare creșterea bunăstării”, explică economista.

În 2022 speranța de viață a crescut în toate statele membre ale UE comparativ cu 2007 (Fig. 1).

România, a doua cea mai mare creștere a speranței de viață din regiune, în perioada 2007-2022

În țările din regiune (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, România) speranța de viață se poziționează printre nivelele cele mai scăzute în UE cu 4,2 până la 9 ani sub cea mai ridicată speranță de viață de 83,2 ani în Spania.

Speranța de viață din România a fost de 75,1 ani în 2022, a treia cea mai mică în UE, cu doi ani mai ridicată decât în 2007. Creșterea speranței de viață a fost aceeași precum în Cehia, a doua după Ungaria cu cea mai mare creștere de 2,4 ani și peste creșterile înregistrate în Polonia (1,8 ani) și Bulgaria (1,2 ani) cu cea mai mică speranță de viață din UE. Speranța de viață din România (75,1 ani) este cu 0,9 ani mai mare decât în Bulgaria (74,2 ani), dar mai mică cu 3,9 ani față de Cehia (79 ani), cu 2,1 ani față de Polonia (77,2 ani) și cu 0,9 ani față de Ungaria (76 ani).

”Deși majoritatea oamenilor sunt conștienți de faptul că generațiile succesive trăiesc mai mult, se știu puține despre calitatea longevității. Bolile cronice, fragilitatea, tulburările mintale și dizabilitățile fizice tind să devină mai răspândite la vârste înaintate și pot reduce calitatea vieții pentru cei care suferă de astfel de afecțiuni. Speranța de viață sănătoasă care măsoară așteptările privind anii de viață fără limitările impuse de boli sau dizabilități este un indicator care relevă calitatea longevității”, punctează Ella Kállai.

Decalajul dintre speranța de viață și speranța de viață sănătoasă din România s-a adâncit

În România creșterea speranței de viață a avut loc concomitent cu reducerea speranței de viață sănătoasă.

În 2022 speranța de viață sănătoasă a fost de 59 ani, cea mai mică din regiune, cu 7,7 ani mai mică decât în Bulgaria care a înregistrat cea mai ridicată speranța de viață sănătoasă din regiune (66,7 ani, Fig. 2).

Deși speranța de viață a crescut cu 2 ani comparativ cu 2007, speranța de viață sănătoasă a scăzut cu 2,4 ani. Astfel, diferența dintre speranța de viață și speranța de viață sănătoasă a crescut de la 11,7 ani în 2007 la 16,1 ani în 2022.

”Această creștere creează cerere suplimentară de servicii medicale și poate tensiona întregul sistem de sănătate în lipsa extinderii resurselor alocate și personalului de specialitate”, avertizează economista.

Asigurările de sănătate reprezintă circa 80% din cheltuielile sistemului

Cheltuielile anuale cu sănătatea raportate la PIB au crescut de la 4,5% în 2011 la 5,8% în 2022, cheltuielile per capita crescând de la 308 euro în 2011 la 858 euro în 2022 (Fig. 3a).

Cu toate acestea, cheltuielile cu sănătatea sunt cele mai mici comparativ cu țările din regiune, care la rândul lor au cheltuieli de sănătate sub media UE (10,2% din PIB și 3685 euro per capita).

În 2022 principala modalitate de finanțare a cheltuielilor cu sănătatea au fost asigurările de sănătate obligatorii (78% din total, 667 euro per capita), completată de plățile directe efectuate de către populație (21% din total, 184 euro per capita, Fig. 3b).

Acoperirea cheltuielilor cu sănătatea cu asigurările de sănătate obligatorii în proporție de 78% a fost a doua cea mai ridicată în regiune după Cehia (85% din total) și apropiată de media UE (81% din total).

Față de 2011 asigurările de sănătate obligatorii au crescut în importanță comparativ cu plățile directe, precum a fost tendința în întreaga regiune și UE.

Schemele de asigurare medicală voluntare au un rol marginal în finanțarea sănătății (aproape 1% din total cheltuieli) la fel ca în celelalte țări din regiune, cu excepția Ungariei (3% din total cheltuieli) care se apropie de media UE (4%).

Majoritatea cheltuielilor cu sănătatea au fost destinate îngrijirii curative și reabilitării

În 2022, majoritatea cheltuielilor cu sănătatea au fost destinate îngrijirii curative și reabilitării (56% din total, 481 euro per capita) și pentru achiziționarea bunurilor medicale (26% din total, 219 euro per capita, Fig. 3c).

România s-a încadrat în tendința regiunii de creștere mai rapidă a cheltuielilor îngrijirii curative și reabilitării față de creșterea cheltuielilor cu bunurile medicale.

Cheltuielile de îngrijire preventivă au ajuns să reprezinte 3% din total cheltuieli, 24 euro per capita în 2022 față de 1% din total cheltuieli și 4 euro per capita în 2011. Cheltuielile de îngrijire preventivă au fost cheltuielile cele mai dinamice ale perioadei, ponderea lor în total cheltuieli ajungând precum în Bulgaria, Ungaria, peste ponderea din Polonia (2%), dar sub nivelul din Cehia și media UE (5%).

Insuficiența asistenților medicali reduce randamentul și eficiența medicilor, nevoiți să efectueze o parte a muncii ce le-ar reveni acestora

Numărul de medici practicanți a crescut la 365 la 100 de mii de locuitori în 2022 de la 253 în 2011, depășind Polonia și Ungaria (Fig. 4a).

Această performanță a putut fi atinsă prin creșterea numărului de absolvenți de studii superioare în domeniul sănătății. În fiecare an al perioadei 2011-2022 numărul noilor absolvenți de medicină a fost de 7% din numărul medicilor, aproape dublul raportului din țările din regiune de 4% și a mediei UE de 3%.

În cazul asistenților medicali nu s-a reușit această performanță.

”În fiecare an al perioadei 2011-2022 noii absolvenți cu pregătire de asistent medical reprezentau doar 3% din numărul asistenților medicali practicanți. Un număr prea mic pentru eliminarea decalajului mare față de țările din regiune”, avertizează economista.

Numărul asistenților medicali la 100 de mii de locuitori a crescut între 2022 și 2011, dar chiar și așa cu 350 de asistenți medicali la 100 de mii de locuitori, România este departe de numărul asistenților medicali din țările din regiune, ce variază între 841 în Cehia și 410 în Bulgaria (Fig. 4b).

”Rezultă că medicii din România sunt nevoiți să efectueze și o parte a muncii ce ar reveni asistentelor, ceea ce le reduce randamentul și eficiența. Nici în viitor nu pare că lucrurile se vor schimba, numărul asistentelor medicale ce termină școala în fiecare an este mai mic decât în țările din regiune (7 la 100 de mii de locuitori față de 12 în Bulgaria, 14 în Cehia și Ungaria, 20 în Polonia și 26 în UE”, se atrage atenția în analiză.

Medicii din România, mai tineri decât cei din regiune

Medicii din România pe lângă faptul că nu sunt asistați suficient în munca lor sunt mult mai tineri decât în țările din regiune: 55% au vârsta sub 44 de ani față de 24% în Bulgaria, 42% în Cehia, 38% în Ungaria, 40% în Polonia, 46% în Grecia sau 26% în Italia (Fig. 5a).

”Vârsta relativ tânără poate indica o lipsă de experiență, dar și nevoia redusă de înlocuire a celor care au atins vârsta de pensionare”, avertizează Ella Kállai.

În România doar 4% din medici au vârsta peste 65 de ani, față de 16% în Cehia, 17% în Bulgaria și Polonia, 19% în Ungaria. Sunt puțini medici străini cu studii în străinătate în România comparativ cu celelalte țări din regiune; 1,3% din numărul total al medicilor în perioada 2011-2022 (Fig. 5b). În celelalte țări din regiune ponderea în total a medicilor străini cu studii în străinătate a fost de 2,1% în Polonia, 6,4% în Cehia și 7,9% în Ungaria.

”În România cererea pentru servicii medicale este în creștere. Dar, oferta de servicii medicale este limitată comparativ cu țările din regiune de bugetul mai restrâns, de personalul medical mai redus și de eficiența actului medical mai redusă, medicii nefiind suficient de asistați în munca lor. Lucrurile necesită schimbare astfel încât câștigul de longevitate să devină și un câștig de bunăstare”, conchide economista.

*

Ella Kállai este economist-șef la Alpha Bank Romania

***

(Citește și: ”Clasa de mijloc a României urcă la 61% din populație. Cum arată statele ECE și cum a scăzut inegalitatea veniturilor din România”)

***