Cum arată echipa economică a lui Donald Trump, al 47-lea președinte al Americii

Echipa economică a celui de-al 47-lea președinte al Americii, Donald Trump, va avea marea provocare de a ține în frâu pornirile protecționiste ale vechiului și noului președinte și de a implementa agenda sa economică într-o modalitate care nu perturbă semnificativ economia americană și pe cea globală, într-un timp în care competiția economică și strategică cu China se accentuează și necesită măsuri mai dure.

Trump are o fascinație pentru tarife vamale și un talent caracteristic pentru a extrage concesii de la partenerii lui de dialog, lucru evident din deal-urile comerciale din primul mandat și din impactul lui în schimbarea multor narațiuni, în special cea legată de competiția cu China, după cum arată Bloomberg într-un profil al magnatului american.

La fel, Trump are un al șaselea simț pentru când simte că este păcălit – de aici și dorința de a folosi amenințarea cu tarife pentru obținerea de concesii. Asta îl face mai volatil, o volatilitate care riscă să dea peste cap piețele financiare și relațiile comerciale cu aliații tradiționali.  

În plus, multe din măsurile de pe agenda economică a lui Trump ar putea avea un caracter inflaționist și ar putea acționa ca un veritabil elixir stagflaționist (inflație dublată de stagnare economică) la nivelul SUA dacă sunt implementate în forma lor brută, așa cum spune Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei . În plus, pentru restul lumii, măsurile ar avea un efect negativ. Vorbim despre:

• Tarife vamale suplimentare de 10-20% pe toți partenerii comerciali ai Americii (inclusiv UE, Canada și Mexic), plus noi tarife între 60-100% pe bunuri din China;

• O economie turată la maxim, cu deficite bugetare mari, tăieri și implicit taxe mai mici, stimulente fiscale punctuale, plus dobânzi mai mici stabilite de banca centrală americană;

• Reducerea imigrației și deportări care ar crește costurile cu forța de muncă din SUA;

• Un dolar mai slab care să ajute exportatorii, dar care ar putea crește inflația internă prin scumpirea importurilor.

Toți oamenii de pe zona economică ai noului președinte sunt oameni de pe Wall Street. Asta îi face mai înclinați spre menținerea status-quo-ului și controlarea pornirilor mai volatile ale lui Trump.

Scott Bessent: ministrul care le-a făcut bani lui Soroș și lui Stanley Druckenmiller timp de decenii

Scott Bessent va fi mâna dreaptă a lui Trump, acționând ca ministru al finanțelor (secretar al Trezoreriei americane).

Potrivit Forbes, Bessent a lucrat toată viața în finanțe și are un background macroeconomic puternic, el lansând de-a lungul anilor cele mai mari două fonduri de investiții macro din istoria SUA, despre care se spune că sunt greu de administrat profitabil, în special într-o perioadă în care băncile centrale pompează lichiditate în economii și piețe, din nimic, pentru a rezolva orice problemă economică.

Bessent a intrat în anturajul lui Trump grație susținerii financiare și tehnice pe care i-a acordat-o în campanie viitorului președinte.

Totodată, Bessent este arhi-cunoscut pentru faptul că a lucrat timp de decenii alături de George Soroș, inamicul conservatorilor globali și al republicanilor conspiraționiști  – inclusiv Elon Musk, care a devenit umbra lui Trump în ultimele luni, l-a atacat pe Twitter/X de Soroș și a deplâns influența mondială a miliardarului maghiar.

Bessent nu doar că a lucrat pentru Soroș și Stanley Druckenmiller la celebrul fond speculativ Quantum Fund, înființat de Soroș, fond despre care se spune că „a spart Banca Angliei” în 1992, dar el a fost cel care a livrat pontul decisiv în afacerea respectivă, pe când lucra la Londra și observase că economia britanică (piața imobiliară în special) nu mai putea să susțină cursul valutar fix al lirei sterline, stabilit în raport cu puternica marcă germană. Dezvăluirea a fost făcută chiar de Druckenmiller, în cadrul unui podcast realizat de Nicolai Tengen, directorul companiei care administrează fondului suveran al Norvegiei, cel mai mare din lume.

Druckenmiller este la rândul său un mare apropiat al lui Bessent, cu care viitorul ministrul de finanțe al SUA spunea recent (în octombrie 2024, în cadrul podcastului capital Allocators) că „vorbește regulat”. Druckenmiller este o legendă în lumea investițiilor pentru randamentele generate de-a lungul anilor (inclusiv pentru Soroș) și unul din cei mai vocali critici ai desfrâului bugetar din ultimii ani din Statele Unite, care rulează cu cele mai mari deficite bugetare din istorie înafara unui război sau a unei recesiuni.

Miza pentru România: Avem nevoie de piețe calme pentru asigurarea necesarului de finanțare din acest an

Bessent este de asemenea vârful de lance pentru „regândirea” teoriei din spatele tarifelor vamale pe care administrația Trump 2.0 le va implementa. El nu doar că a justificat nevoia tarifelor și faptul că ele nu pot să fie inflaționiste (explicația monetaristică a lui Bessent a fost că dacă nu le dai oamenilor mai mulți bani, atunci nu are de ce să apară inflația – ignorând depozitele bancare sau disponibilitatea creditelor pentru menținerea standardului de viață), dar a început să folosească termenul capitalistic de „politică comercială activistă”, în loc de politică comercială protecționistă.

Viitorul ministru de finanțe al SUA a declarat în audierile din Congres că susține statutul de monedă internațională de rezervă al dolarului (se vehicula ideea că se dorește scăderea valorii dolarului), independența băncii centrale americane (Trump vrea un cuvânt de spus în stabilirea dobânzilor Fed), sancțiuni mai puternice asupra sectorului petrolier al Rusiei, precum și prelungirea unor scutiri de taxe cu un cost fiscal total de peste 4 trilioane de dolari, care dacă ar fi reaplicate ar risca să împingă economia SUA în recesiune.

Bessent susține că aplicarea de tarife vamale mai mari pe China are legătură mai degrabă cu competiția strategică cu Beijingul și mai precis cu dezalinierea lanțurilor de aprovizionare de producția chineză, în condițiile în care China s-a aliniat cu Rusia în lupta cu Vestul.

O înțelegere comercială cu China a administrației Trump ar viza, din perspectiva lui Bessent, achiziții chinezești punctuale de bunuri americane pentru reducerea deficitului balanței comerciale al SUA, nu renunțarea la competiție.

Riscul pentru România: Ministrul finanțelor din SUA este liantul administrației americane cu piețele de capital și de finanțare și cu mediul privat de afaceri – toate componentele acestea trebuie să accepte planurile lui Trump – altfel, în piețe apare volatilitatea, asociată cu scăderi ale burselor, creșteri ale costurilor de finanțare, a dolarului și așa mai departe. Pentru România este relevant dacă avem sau nu volatilitate în piețele internaționale în acest an deoarece avem un necesar ridicat de finanțare în 2025 și o datorie publică în creștere rapidă. Dacă apare volatilitatea și o creștere a dobânzilor suverane în SUA, dobânzile suverane ale României ar putea să crească și mai mult, de la 7-8% în prezent la 9-10% – mai ales dacă băncile centrale trebuie să majoreze iar dobânzile în răspuns la vreun puseu de inflație, după ce abia le-au scăzut. România este acum într-o perioadă de risc similară cu cea din perioada 1977-1982: cu un deficit foarte mare și o datorie în creștere rapidă, riscul major este creșterea dobânzilor la datoria publică.

Howard Lutnick și Jamieson Greer: oamenii de pe comerț

Inițial în cărți să fie ministru de finanțe, Howard Lutnick a ajuns secretar al comerțului după ce Bessent și-a primit postul. Lutnick a lucrat zeci de ani pe Wall Street ca CEO la firma Cantor Fitzgerald, care este unul din dealerii primari din piața de obligațiuni din SUA, deci una din cele mai importante instituții din sistemul financiar american.

Lutnick a primit cadou, la ministerul comerțului, inclusiv autoritate asupra Biroului pentru Comerț, care va fi cheie în negocierile comerciale ale lui Trump. Biroul pentru comerț conduce negocierile tehnice pe comerț și redactează efectiv toate înțelegerile, iar acest birou va fi condus de Jamieson Greer, care va acționa ca principalul negociator comercial al SUA, potrivit New York Times.

Greer a profesat ca avocat pe comerț, iar el este unul din discipolii lui Robert Lighthizer, țarul lui Trump pe comerț din primul mandat, care a gândit întreaga politică protecționistă a administrației Trump. Greer i-a fost secretar-șef lui Lighthizer și a fost implicat inclusiv în negocierile din perioada 2017-2019 cu China și cele pe NAFTA 2.0 cu Canada și Mexic.

Amândoi sunt adepți ai protecționismului trumpian, sau cum îi spune Bessent, ai „politicii comerciale activiste”.

Kevin Hassett, Stephen Miran și Peter Navarro: consilierii principali din jurul lui Trump

Președinte al consiliului economic național al lui Trump va fi Kevin Hassett, care a lucrat pentru mai mulți republicani printre care și Mitt Romney, George W. Bush sau John McCain.

Hassett a mai lucrat în prima administrație Trump ca șef al forului consilierilor economici ai președintelui, fiind un adept al scăderii taxelor pentru firme și al creșterii imigrației. Comparativ, Trump vrea să reducă imigrația și să deporteze mare parte din imigranții aflați ilegal în SUA.

La rândul său, Stephen Miran va prelua postul de șef al acelui for al consilierilor pe economie, anterior fiind angajat drept consilier pentru politici economice în Trezorerie în timpul primului mandat Trump.

El a fost unul din arhitecții răspunsului fiscal al SUA la criza financiară și economică Covid-19, arată New York Times. Până la revenirea în anturajul lui Trump, Miran a lucrat pe Wall Street, la fondul speculativ Hudson Bay Management, iar în prezent este un susținător puternic al politicii protecționiste a lui Trump în ideea „restructurării sistemului comercial global” în favoarea americanilor, mai arată sursa citată.

Totodată, Peter Navarro a fost unul din arhitecții primei iterații de protecționism din administrația Trump, el fiind un critic vehement al apropierii de China din ultimele decenii. Navarro va fi unul din principalii consilieri ai președintelui pe comerț, tarife și industrie manufacturieră.

Kevin Warsh – mână dreaptă a președintelui Fed în criza financiară din 2008

Despre Kevin Warsh se zvonește că va fi următorul președinte al Fed, banca centrală americană, cea mai puternică instituție financiară mondială, cu putere de emisie pe dolarul american. Warsh era în cărți și în 2018 să devină președinte Fed, dar a fost preferat Jerome Powell, despre care Trump a spus de mai multe ori că regretă că l-a ales, potrivit CNBC.

Warsh este unul din cei mai influenți și respectați finanțiști americani, el fiind mâna dreaptă al lui Ben Bernanke și legătura ramurii din New York a Fed, în criza din 2008, cu marii șefi de bănci de pe Wall Street, mai arată sursa citată.

Warsh este însă un critic al politicilor monetare laxe, iar el a atacat Fed cu ocazia ultimei sale ieșiri publice (octombrie 2024) pentru faptul că permite inflației să rămână peste țintă de aproape 4 ani. Totodată, Kevin Warsh este și el un apropiat al lui Stanley Druckenmiller.

Warsh este căsătorit cu Jane Lauder, moștenitoarea imperiului de firme cosmetice The Estée Lauder Companies Inc., este membru al Grupului Bilderberg și unul din membrii panel-ului de consilieri economici de la Congressional Budget Office din Washington, organismul care analizează tendințele bugetare din SUA.

Deși președintelui actual al Fed, Powell, îi expiră mandatul în 2026, Warsh este deja favorit să îi ia locul. Mai mult, dacă Trump vrea să aibă un cuvânt de spus cu privire la direcția dobânzilor până în 2026, el ar putea să-l anunțe mai devreme pe Warsh drept președinte Fed, adică un fel de președinte din umbră (eng. – shadow Fed chair), care să poarte mesajele administrației către piețe și să preia parțial controlul asupra politicii monetare a băncii centrale.

Agenda economică a lui Trump ar putea crea beneficii majore pentru SUA, dacă va fi aplicată moderat

Aplicată mai moderat, per total, agenda economică a administrației Trump nu este deloc o politică economică irațională – din contră, ea este puternic pozitivă pentru SUA și ar putea să livreze rezultate economice solide pentru economia americană și piețele financiare ale SUA, după cum arată o analiză Bloomberg.

Riscul cel mai mare este cel al stagflației și al faptului că vorbim aproape exclusiv de o politică de tip America First, care aplicată responsabil (tarifele vamale) ar putea crește producția industrială a SUA și practic ameliora din inflația structurală din SUA, din moment ce se preconizează investiții industriale majore, cu bani ieftini. Pe termen scurt, agenda trumpiană ar putea genera puseuri inflaționiste, iar restul lumii ar putea pierde din competitivitate.

(Citește și: ”Interviu – Trumponomics 2.0: La ce să se aștepte economia americană și a lumii de la un posibil mandat al lui Donald Trump”)

***