ECOFIN a aprobat Planul Bugetar-structural al României – Start oficial pentru reducerea deficitului la 3% din PIB

Consiliul pentru afaceri economice și financiare (ECOFIN) al UE a aprobat Planul Bugetar-structural al României și traiectoria de corecție a cheltuielilor bugetare pentru următorii ani, au transmis marți Tanczos Barna, ministrul Finanțelor, și Marcel Boloș, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene. Marcel Boloș a anunțat și că prin aprobarea planului fiscal „se protejează cota unică” de taxare din România.

Planul bugetar structural pe termen mediu 2025-2031 reprezintă documentul care fundamentează procesul de consolidare fiscală, respectiv aducerea deficitului bugetar al țării noastre sub pragul de 3% din PIB în 2031, de la un nivel de peste 8% în 2024. Planul vizează o reducere graduală a deficitului public, cu câte 0,7-0,8% din PIB în fiecare an. Prima țintă de deficit ce trebuie atinsă este 7% din PIB, în 2025.

„România a primit un semnal de încredere privind consolidarea fiscală graduală de care are nevoie. Încadrarea ajustării pe un termen de 7 ani va permite economiei româneşti să îşi menţină un nivel adecvat al investiţiilor publice, prin evitarea dezechilibrelor şi prin asigurarea premiselor pentru o creştere economică sustenabilă. Proiectul de buget care urmează a fi adoptat până la sfârşitul lunii va oglindi această abordare, prin care ne asumăm reformele şi investiţiile prevăzute în planul bugetar-structural pe termen mediu”, a declarat Tánczos Barna, viceprim-ministru şi ministru al finanțelor.

„În Consiliul ECOFIN a fost aprobat Planul Bugetar-Structural al României, alături de planurile altor 20 de state membre. Este o garanţie cât se poate de clară că ţara noastră va continua să se dezvolte, protejând investiţiile esenţiale şi asigurând stabilitatea financiară pe termen lung”, a scris și Marcel Boloș, ministru al Investiţiilor şi Proiectelor Europene, pe pagina sa de Facebook. 

Planul vizează o reducere lentă a deficitului prin ținerea sub control a cheltuielilor bugetare, cu închiderea procedurii de deficit excesiv până în 2030

Cei doi miniștri arată că aprobarea planului României vine într-un context în care alte patru state membre – Franţa, Spania, Italia şi Finlanda – se confruntă cu provocări similare şi au solicitat extinderea perioadei de ajustare fiscală, de la patru la şapte ani, până în 2031.

Totodată, ministrul Finanțelor a punctat că România trebuie să își mențină cheltuielile într-o serie de plafoane anuale – astfel, cheltuielile bugetare nete au voie să crească într-un an doar cu următoarele rate maximale de creștere: 5,1% în 2025, 4,9% în 2026, 4,7% în 2027, 4,3% în 2028, 4,2% în 2029 și 3,9% în 2030.

„Situaţia României nu este singulară, iar deciziile de astăzi arată că economiile europene au în acest moment nevoie de timp pentru a realiza o consolidare fiscală sustenabilă, fără să sacrifice dezvoltarea. Cei care minimalizează importanţa acestui plan trebuie să înţeleagă miza reală: fără el, România ar fi riscat să piardă ceea ce se construieşte acum pentru generaţiile viitoare”, a mai subliniat ministrul investițiilor și Fondurilor Europene, Marcel Boloş. 

Prin întinderea corecției fiscale pe o perioadă de 7 ani, România evită presiunea unei ajustări accelerate sau adoptarea unor măsuri de corecție care riscă să împingă economia în recesiune.

România are 7 ani să-și readucă în echilibru cheltuielile bugetare cu veniturile

România este în procedură de deficit excesiv încă din martie 2020, după ce deficitul bugetar pe 2019 a fost împins la 4,3% din PIB. În martie 2020, țara noastră s-a angajat să aibă deficit de sub 3% din PIB la final de 2024. Ca urmare a ieșirii de sub control a cheltuielilor bugetare, în ultimii ani, România a ajuns în 2024 la un deficit bugetar istoric pentru o perioadă fără criză economică, respectiv un deficit de peste 8% din PIB, care a dus la convenirea cu Comisia Europeană a unui nou acord de revenire în regulile europene.

„Fără un plan aprobat, România ar fi fost obligată să ajusteze deficitul bugetar rapid, pe o perioadă de patru ani. Tăieri masive de cheltuieli, blocarea investiţiilor în spitale şi drumuri, creşteri masive de taxe – acestea ar fi fost consecinţele unei ajustări impuse de Comisia Europeană. O astfel de situaţie ar fi pus o povară uriaşă pe umerii cetăţenilor şi ar fi frânat dezvoltarea ţării. În aceste condiţii, suntem siguri că putem investi 450 de miliarde de lei în următorii trei ani – bani destinaţi modernizării infrastructurii, sistemului de sănătate, educaţiei şi tranziţiei verzi. Mai mult, este important de precizat pentru mediul de afaceri că planul fiscal protejează cota unică. Comisia Europeană a fost de acord cu argumentele noastre că statul nu trebuie să penalizeze succesul economic”, a mai afirmat Boloş. 

Boloș: Planul protejează cota unică și garantează continuitatea investiţiilor esenţiale pentru dezvoltarea ţării

Ministrul investițiilor și fondurilor europene a mai transmis că prin acest plan e menţine şi credibilitatea internaţională a României.

”Nerespectarea angajamentelor fiscale ar fi dus la scăderea ratingului de ţară, ceea ce ar fi făcut împrumuturile mai scumpe şi mai greu de accesat. Planul securizează sprijinirea investiţiilor, inclusiv a IMM-urilor din România prin scheme de ajutor de stat, pentru întreprinderile mici si mijlocii orientate în special catre industria prelucrătoare, care vor crea noi locuri de muncă şi vor stimula creşterea economică”, a mai menţionat Boloş. 

Succesul planului depinde de respectarea traiectoriei cheltuielilor nete agreată cu Comisia

Așa-numitul plan fiscal structural pe termen mediu (2025-2031), pe care Comisia și acum ECOFIN l-au aprobat, vizează reducerea deficitului bugetar printr-o reformă fiscală cu impact moderat asupra veniturilor bugetare (+1,1% din PIB din majorări de taxe), eficientizarea administrației fiscale (+0,5 din PIB venituri bugetare) și prin reducerea cheltuielilor statului cu 6% din PIB până în 2031, de la 41,9% în 2024 la 35,9% în 2031.

Această reducere se bazează pe o ținere sub control a ritmului cu care cresc cheltuielile bugetare în următorii 7 ani. Pentru asta, planul conține o serie de ținte-limită pentru cheltuieli.

Vizate în special aici sunt cheltuielile cu salariile bugetarilor, exprimate ca procent din PIB, care ar urma să scadă de la o pondere de 9,3% din PIB în 2024 la 8,3% în 2031, precum și cheltuielile cu pensiile și alte beneficii de natura asistenței sociale. Acestea din urmă ar trebui să scadă de la o pondere de 12,7% din PIB în 2025 la 10,7% în 2031. Vorbim nu doar despre cheltuielile cu pensiile, ci despre o limită pentru toate cheltuielile cu asistența socială, din care mare parte sunt, într-adevăr, pensii.

Pentru fiecare an până în 2031 există însă alte ținte care nu pot fi, în teorie, depășite.

Acest plan pe 7 ani pentru ajustarea deficitului bugetar introduce anumite limite bugetare exprimate ca procent din PIB pentru aceste categorii de cheltuieli, cele mai mari ale bugetului de stat.

Aceste plafoane exprimate ca procente din PIB sunt parte din așa-numita traiectorie de ajustare a cheltuielilor nete. Conform recomandării Comisiei Europene din iunie 2024, România trebuie să limiteze creșterea cheltuielilor primare nete la o rată compatibilă cu reducerea deficitului public către valoarea de 3% din PIB.

Această componentă de control cu traiectorie a cheltuielilor nete înseamnă o plafonare a cheltuielilor bugetare, pe orizontul planului, din moment ce România se angajează să respecte o anumită traiectorie. Această traiectorie se bazează pe un scenariu macroeconomic de bază, care este însă doar pe hârtie și supus acțiunii diferitelor șocuri externe sau evoluții interne.

În noul cadru fiscal-bugetar al UE există prin urmare atât o clauză derogatorie generală (în cazul unei recesiuni economice grave în zona euro sau în UE), cât și o clauză derogatorie națională (în cazul în care există circumstanțe excepționale, aflate în afara controlului statului membru, care au un impact major asupra finanțelor publice).

Cum se ține seama de respectarea traiectoriei

Vorbim practic despre un plan fiscal cu aplicare îndelungată în timp, cu o traiectorie strictă a cheltuielilor primare nete și cu un cont de control pentru consemnarea derapajelor și abaterilor de la traiectorie. Pe lângă această traiectorie a cheltuielilor nete vorbim și despre o serie de ipoteze economice pe care se bazează traiectoria cheltuielilor și o listă de măsuri bugetar-structurale planificate pentru ajungerea la sub 3% din PIB.

În cazul unor șocuri economice și activării uneia dintre clauzele derogatorii, Consiliul UE stabilește o perioadă limită de un an, care poate fi prelungită de mai multe ori, în care statele membre se pot abate de la traiectoria cheltuielilor nete. În această perioadă, în așa-numitul cont de control nu vor fi înregistrate abateri.

La baza proiectării cheltuielilor bugetare pentru perioada 2025-2031, prima ipoteză din plan este: „Reducerea graduală ca procent în PIB a cheltuielilor de personal de la nivelul de 9,3% din PIB în anul 2025 la 8,3% din PIB în anul 2031, acest lucru fiind posibil printr-o puternică moderare a creșterii cheltuielilor de personal fără a depăși limitele de cheltuieli de personal care sunt prevăzute în plan pentru perioada de prognoză 2025-2031 precum și cu respectarea legislației privind responsabilitatea fiscal-bugetară, introducerea indicatorilor de performanță în domeniul salarizării, normativelor de cheltuieli, dar și prin restructurarea sistemului de facilități acordate anumitor categorii de personal din sectorul public. Această moderare a creșterii cheltuielilor de personal este necesară ca urmare a creșterilor salariale care au fost acordate în sectorul public în anul 2024”.

Cum funcționează noua arhitectură de reguli fiscal-bugetare UE

Noul cadru de guvernanță economică al UE, aprobat în 29 aprilie 2024, păstrează ca referințe principale cele două reguli propuse în Tratatul de la Maastricht: un deficit bugetar mai mic de 3% din PIB și o datorie publică sub 60% din PIB. În scopul simplificării regulilor și al creșterii transparenței, noul cadru propune un indicator operațional unic – traiectoria cheltuielilor nete – care să asigure menținerea celor două referințe în limite.

• Cheltuielile nete sunt definite ca fiind cheltuielile publice din care sunt excluse cheltuielile cu dobânzile, măsurile discreționare privind veniturile, cheltuielile aferente programelor UE care sunt acoperite integral de venituri din fondurile UE, cheltuielile naționale cu cofinanțarea programelor finanțate de UE, elementele ciclice ale cheltuielilor cu indemnizațiile de șomaj, măsurile cu caracter excepțional, precum și alte măsuri temporare.

Pe baza traiectoriei cheltuielilor nete, fiecare stat membru își asumă un plan bugetar-structural pe termen mediu care include reforme și investiții și promovează o politică fiscală solidă.

După cum arată Consiliul Fiscal, în fiecare an, statele membre prezintă Comisiei Europene un raport privind progresele înregistrate în aplicarea planurilor bugetar-structurale. Comisia monitorizează progresele înregistrate de fiecare stat membru și, mai ales, respectarea traiectoriei cheltuielilor nete și a reformelor și investițiilor care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare de la 4 la 7 ani.

În acest scop, Comisia creează un cont de control în care vor fi evidențiate abaterile cumulate de la traiectorie: pe debit vor fi înregistrate abaterile de cheltuieli care sunt peste traiectorie, iar pe credit, abaterile de cheltuieli care sunt sub traiectorie.

(Citește și: ”Dobânzile suverane își continuă marșul: costul de îndatorare pe 10 ani al României depășește pragul psihologic de 8%”)

***