Aprecierea real efectivă a leului față de euro a afectat competitivitatea sectorului manufacturier. Implicațiile cursului valutar

Aprecierea real efectivă din ultimii ani a leului în raport cu moneda euro a afectat semnificativ competitivitatea sectorului manufacturier românesc, arată analiștii Unicredit Bank, într-un raport. Cursul valutar euro/leu este ținut sub pragul psihologic de 5 lei pentru un euro din 2021 de către Banca Națională a României (BNR), inclusiv din considerente ce țin de încrederea populației în economia și moneda națională.

Stabilitatea cursului la noi, cu o inflație mai mare raportat la cea din zona euro, echivalează cu o apreciere în termeni reali a monedei naționale. Aprecierea în termeni reali a leului este problematică din perspectiva competitivității economiei noastre, în mod special în sectoare cu productivitate scăzută, marje de profit mici și o forță de muncă ocupată cu calificări mai reduse.

Competitivitatea industriei poate fi afectată și de creșterile de salarii, dacă ea nu este fundamentată de creșterea productivității (numărul de clienți ”servisați”/comenzi ”servisate” într-o perioadă fixă de timp) – cu toate acestea, costurile cu forța de muncă din România sunt unele din cele mai scăzute din Europa, în mod susținut. În 2023, acestea au crescut la o medie pe economie de 11 euro/oră și la 10 euro/lună în industrie.

Implicațiile cursului valutar asupra competitivității sectorului manufacturier

România a înregistrat o deteriorare severă a balanței sale comerciale în ultimii ani, deficitul comercial ajungând în 2022 la 34 de miliarde de euro. În 2024, mai precis pe datele aferente perioadei ianuarie-noiembrie, exporturile au scăzut cu 1,0%, în timp ce importurile au continuat tendința de creștere, cu un plus de 3,3%.

Deficitul provine atât de la exporturi, care sunt afectate de cererea slabă din Germania (vezi graficul următor) și de recesiunea industrială globală, cât și ca urmare a derapajului de pe importuri, care au fost susținute în ultimii ani de creșterile majore de venituri care au stimulat consumul. De notat că investițiile în capacități de producție locale sunt relativ reduse și parțial ignorate ca soluție de creștere economică.

Poziția externă României este totuși anticipată să cunoască o îmbunătățire în următorii doi ani, în ciuda deficitului de cont curent ce va rămâne ridicat, pe fondul intrărilor mai mari de fonduri europene și continuării tendinței pozitive a investițiilor străine directe.

În același timp, exporturile nete sunt așteptate să aibă o nouă contribuție negativă la creșterea PIB în 2025, după o contribuție negativă semnificativă anul trecut.

Deprecierea leului ar face exporturile românești mai ieftine, dar ar lovi în încrederea în economie. Exporturile suferă din cauza cererii externe slabe

Pe de altă parte, stabilitatea cursului ajută în lupta contra inflației, pentru că o depreciere a leului se duce în creșterea prețurilor bunurilor de consum din import, care au cunoscut o tendință de atenuare și chiar scădere în ultimele luni, conform BNR. Chiar dacă impactul deprecierii leului în inflație este unul relativ mic, efectul mai mare al scăderii valorii monedei naționale este la nivel psihologic.

Comparativ cu țările din regiune, cu care ne comparăm adesea, România practică un regim de „flotare controlată” a monedei naționale. Asta înseamnă că valoarea leului nu este stabilită exclusiv de tranzacțiile participanților activi în piața valutară locală, ci este influențată inclusiv de țelurile politicii BNR, care intervine punctual în piață și calmează volatilitatea, într-o direcție sau alta, în funcție de obiectivul politicii monetare.

Piața valutară financiară din România nu este una adâncă, lichidă, cu multe tranzacții, iar asta înseamnă că tranzacții mari pot împinge foarte ușor cursul în sus sau în jos, iar BNR intervine atât dacă leul dă semne de apreciere, cât și dacă dă semne de depreciere.

Analiștii băncilor vorbesc despre supraevaluarea leului în raport cu euro de mai mulți ani

Inclusiv guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a recunoscut la conferința de presă din 11 noiembrie că leul este supraevaluat, cu toate că acesta a minimizat impactul asupra competitivității exporturilor: ”Nu cred că o cauză (a creșterii deficitului balanței comerciale) ar fi și stabilitatea cursului de schimb, nu cred că el are o pondere importantă. Noi calculăm indicele cursului real efectiv al leului, care după unele date ar putea să arate o anumită supraevaluare, minoră, undeva sub 5%. O spun și eu pentru că a spus-o și economistul-șef al Băncii Naționale. Nu supraevaluarea explică deficitul mare al balanței produselor agro-alimentare, pentru că e vorba de miliarde de euro”.

În ultimii ani, BNR a ținut cursul valutar stabil, cu o tendință de depreciere lentă anuală de maximum 2% pentru acomodarea dezechilibrelor externe – a permis tranzacționarea în intervale înguste de variație, chiar dacă deficitele externe ar fi solicitat poate o ajustare mai mare spre depreciere. Aceste deficite au și făcut analiștii să estimeze un euro cu o valoare în RON de peste 5 lei încă din 2019.

BNR: cursul valutar este o ancoră a stabilității economice

Menținerea încrederii populației este relevantă pentru BNR în special din perspectiva consumului, principala componentă a creșterii PIB. În contextul temperării ușoare a ratelor de creștere a inflației și creșterii veniturilor nete disponibile din economie (majorări de pensii și salarii), precum și a ratei ridicate de economisire, disponibilitatea populației de a consuma trebuie menținută pentru a evita materializarea unui deficit bugetar prea mare la final de 2025, care ar putea aduce cu el o scădere ratingului suveran și multe alte probleme asociate, pe lângă pierderea credibilității în corecția fiscală.

Totodată, o depreciere mare a leului ar influența negativ evoluția datoriei publice, pentru că aproximativ 42% din ea este în euro și 10% în dolari. La un șoc advers pe curs, cu mai bine de jumătate din datoria publică a României denominată în valută, sumele de plătit ar crește. O ecuație complicată, mai ales în contextul în care Comisia Europeană estimează că dacă Guvernul nu face modificări în politica fiscală, România va ajunge la o datorie publică de peste 90% din PIB în 2034, a doua cea mai mare creștere prognozată din UE.

Conform calculelor Ministerului Finanțelor din strategia de administrare a datoriei 2024-2026, în cazul materializării unor scenarii pesimiste, de exemplu deprecierea monedei naționale cu 5% fată de euro și cu 15% fată de dolar, stocul datoriei ar crește cu 25-26 miliarde lei, respectiv cu 1,5% din PIB, iar plățile în contul serviciului datoriei (reprezentând rambursări de rate de capital/refinanțări de titluri de stat și plăți de dobânzi) ar crește cu circa 2,8-3 mld. lei, respectiv cu 0,6% în veniturile administrației publice centrale.

BNR permitea până în 2022 o depreciere anuală de 2% a leului

Un astfel de șoc valutar pe canalul euro/leu este însă improbabil, deoarece el ar necesita o tendință puternică de apreciere pentru euro în raport cu dolarul sau o criză bugetară sau economică majoră în România, care să sperie capitalul investit aici. Pe lângă inactivitate din partea BNR. În schimb, dolarul continuă să fie cea mai căutată monedă din lume, în contextul în care piețele și activele americane au devenit un veritabil magnet pentru banii din toată lumea.

În plus, scenariul creșterii majore a euro în raport cu dolarul necesită, în teorie, materializarea unor condiții economice din ce în ce mai bune în Europa și o deteriorare a condițiilor din Statele Unite, precum și o încetinire a ritmului de emisiune de datorie în SUA.