Mircea Miclea / Criza leadershipului politic

Avem o policriză, iar războiul adevărat a izbucnit în coasta Europei. De ce avem impresia că liderii politici sunt slabi, indeciși, par să nu înțeleagă prea clar realitatea și nu se ridică la înălțimea provocărilor momentului și a schimbărilor pe care el le declanșează?

”În trecut, liderii se impuneau prin faptele lor. Acum, ei pot fi construiți de echipe care se pricep la big data și au logistica digitală adecvată. Ele fac regia. Jocul de rol e mai important decât faptele. Calitatea leadershipului politic este într-un regres profund. E suficient să-i comparăm pe J.F. Kennedy cu Joe Biden, pe Charles de Gaulle cu Macron, pe Margaret Thatcher cu Boris Johnson, pe Helmut Kohl cu „cârnațul ofensat” Olaf Scholz (ambasadorul Ucrainei dixit!), ca să ne dăm seama de amploarea declinului. Aceeași situație e și în România.” – scrie psihologul și profesorul Mircea Miclea în revista (exclusiv print) CRONICILE Curs de guvernare nr. 83.

Psihologul analizează cauzele acestei contraselecții la nivelul clasei politice și se oprește asupra câtorva dintre ele.
Mai jos, fragmente din analiza lui Mircea Miclea.
(Redacția)

***

Fără pretenția de exhaustivitate, cred că putem identifica patru cauze: 1) creșterea puterii organizațiilor opace; 2) cultura fricii; 3) utilizarea tehnologiilor digitale în confruntarea politică; 4) declinul followershipului. Să le luăm pe rând.

Organizațiile opace sunt tot mai puternice

Numesc „opace” organizațiile care nu dau socoteală cetățeanului pentru structura și deciziile lor. Serviciile secrete și corporațiile transnaționale intră în această categorie. Guvernele, instituțiile publice, dimpotrivă, sunt organizații „transparente”, dau seamă în fața cetățeanului, chiar dacă o fac cu întârziere și doar parțial. Puterea economică a corporațiilor transnaționale a crescut enorm în ultimele decenii. Dintre primele 100 de entități cele mai puternice din punct de vedere economic la nivel planetar, trei sferturi sunt corporații (Pușcaș, 2022).

Puterea lor economică se convertește în influență politică. Noam Chomsky (2017) prezintă o serie de studii și autori prin care demonstrează că elitele economice și grupurile organizate ale marilor corporații domină deciziile politice esențiale. Influența lor se manifestă fie prin lobbyul direct asupra guvernului, fie, când e vorba de a obține avantaje în alte state, prin utilizarea ambasadelor care le susțin interesele. Nu spun că ele impun lideri politici. Spun însă că au interesul să negocieze cu lideri politici slabi, care le satisfac mai ușor solicitările, de aceea preferă și susțin lideri de calitate scăzută.

(…………………………………………………………….)

Influența serviciilor secrete, organizații opace prin definiție, în decizia politică și administrativă din România a crescut enorm. Mă mărginesc să îl citez aici pe Daniel Morar, un om care, prin pozițiile pe care le-a ocupat, a putut observa foarte bine acest fenomen: „Trăim într-un stat în care nu se întâmplă aproape nimic semnificativ fără girul serviciilor secrete și în care actul de decizie la vârful puterii este distorsionat adesea prin intervenția lor… Dacă păcatele punctuale ale serviciilor secrete încă pot fi corectate, faptul că în mod constant au promovat și au susținut oameni mediocri în funcțiile publice de anvergură și-a pus definitiv amprenta și a deformat societatea românească. Trăim într-o țară mediocră și din cauza lor”. (2022, p. 633). Pe scurt, ascensiunea puterii marilor corporații și a serviciilor secrete, care își pot impune agenda mai ușor prin lideri politici slabi, decât prin cei puternici, este una dintre cauzele esențiale ale crizei de leadership pe care o traversăm. Nu e nicio teorie a conspirației aici.

(…………………………………………………………….)

Utilizarea tehnologiilor digitale în confruntarea politică

E de dată relativ recentă, dar impactul ei este enorm. Scandalul Cambridge Analytica, unde profilurile a peste 50 de milioane de utilizatori Facebook au fost grupate pe categorii și exploatate pentru a favoriza un candidat în campania electorală, este doar vârful unui aisberg. Cu tehnologiile digitale actuale și big data analysis, poți afla aproape orice despre aproape oricine.

(…………………………………………………………………..)

Pe baza datelor procesate se pot crea mesaje specifice țintite, pentru diverse teme și categorii, care sunt rostogolite apoi de fermele de troli până când devin credibile și contaminează masiv deciziile. Realitatea este ceea ce ne spun rețelele digitale că e realitatea. J. Haidt (2022) arată cum modul în care utilizăm tehnologiile digitale, în special rețele sociale, poate submina încrederea în instituții și poate fragmenta o țară. În trecut, liderii se impuneau prin faptele lor. Acum, ei pot fi construiți de echipe care se pricep la big data și au logistica digitală adecvată. Ele fac regia. Ca să ajungi lideri politic e suficient să fii un bun actor, să asculți cât mai bine de indicațiile din regie. Jocul de rol e mai important decât faptele. Actorii pot da bine la public, dar sunt, prea adesea, decidenți mediocri.

(Citiți și: ””Țară foarte bogată – caut urgent plan de Țară”. Au apărut Cronicile 83 – Sumar, titluri, autori”)

(………………………………………………………………….)

Expansiunea culturii fricii

Cultura fricii se referă la ideologia și la practicile tot mai pregnante în ultimele decenii de a exagera mereu riscurile și pericolele de orice fel, ceea ce îi face pe oameni să dezvolte o preocupare obsesivă pentru siguranță (Furedi, 2001; Gardner 2008). Siguranța devine valoarea supremă. Viața a fost mereu plină de pericole. (N. Hartman a scris adesea despre „asprimea realului”), dar niciodată acestea n-au fost atât de hiperbolizate ca în ultimele decenii. În ideologia actuală, problemă = pericol, iar incertitudine = risc. Supralicitarea pericolelor, atât ca frecvență, cât și ca intensitate, nu a dus la un plus de luciditate, ci la un plus de îngrijorări iraționale. Consecința principală e că alocăm tot mai multe resurse pentru a ne simți în siguranță, iar de această atitudine profită toți cei care se poziționează ca furnizori de siguranță, de la firmele farmaceutice la firme de pază, de la cele furnizoare de antiviruși informatici la cele de asigurări. Antreprenorii măsurilor de siguranță au câștiguri fabuloase. Liderii politici se marketizează adesea ca furnizori de siguranță: Iliescu ne apăra de cei care voiau să ne vândă țara, Funar, de unguri, Iohannis, de „ciuma roșie”.

(…………………………………………………………………….)

Mai clar spus, lideri fără valoare rămân nestingheriți pe pozițiile lor nu din cauza calităților de care dau dovadă, ci din cauza climatului de frică ce îi face pe oameni mai complianți, gata să se alinieze în spatele unor lideri doar ca să nu-și sporească incertitudinea și nesiguranța.

(…………………………………………………………………….)

Slăbirea followershipului

Un lider este puternic dacă aceia care îl urmează sunt mulți și cred în el, au nevoie de el pentru a-și rezolva problemele lor dificile, așa cum și liderul are nevoie de ei. Dimpotrivă, atunci când cei ce te urmează pot găsi soluții la problemele cu care se confruntă fără tine, devii un lider slab, pentru că nevoia lor de a te urma ca lider se reduce. Leadershipul e slab când followershipul se reduce.

Timp de multe secole, problemele cu care se confruntau oamenii se rezolvau în cadre naționale și necesitau implicarea activă a liderilor politici naționali. Ca să faci o școală bună, trebuia să se fi creat un sistem de educație. Ca să ai un loc de muncă, trebuia ca guvernul să dezvolte economia. Ca să-ți tratezi o boală, trebuia să ai mai întâi un sistem de sănătate. În ultimele decenii, globalizarea și integrarea României în Uniunea Europeană au creat posibilitatea rezolvării acestor probleme de către indivizi, fără apel la leadershipul politic național. Dacă nu ai o școală bună la tine în țară, studiezi în străinătate, dacă nu găsești un loc de muncă aici, te duci să lucrezi în Spania sau în Germania. Dacă vrei să-ți tratezi o problemă de sănătate, poți accesa serviciile medicale din altă țară, unde și lucrezi.

(Citiți și: ”Mircea Miclea / Cele 4 metacompetențe prin care să ne pregătim elevii pentru un viitor incert și volatil”)

(………………………………………………………….)

Mulți dintre liderii actuali arată ca niște generali incompetenți, cu o armată tot mai redusă și mai dezorganizată, unde fiecare luptă pe cont propriu.

(………………………………………………………….)

***

(Analiza integrală poate fi citită în revista (exclusiv print) CRONICILE Curs de guvernare nr. 83 – Secțiunea ”Războiul timpurilor”.

***

(Citiți și: ”Analiză / Mircea Miclea: Când criza identității duce la criza rațiunii”)

***