Radu Burnete / Aere de vacanță, de probleme vedem din septembrie. Hai România!

”Digitalizarea sistemelor statului NU înseamnă mai multă birocrație și mai multe probleme administrative pentru mediu de afaceri. Dimpotrivă, digitalizarea trebuie să fie un ajutor pentru economie! Digitalizare înseamnă simplificare pentru firme și combaterea evaziunii fiscale pentru stat! De aceea, domnule ministru Boloș, orice proiect trebuie discutat mai întâi cu cei vizați”.

O să înrămez această declarație a prim-ministrului Marcel Ciolacu în speranța că a spus-o cât se poate de serios și că de aici înainte nu vom mai vedea nicio mare decizie în economie sau fiscalitate fără ca ea să fi fost discutată înainte. Nu cu oricine își trage pălărie cu ”mediul de afaceri”, ci cu organizații reprezentative și serioase pentru că din fericire avem câteva. Declarația a venit din păcate în urma unei debandade create de Ministerul de Finanțe care a venit aproape peste noapte cu e-TVA. Ideea acestui sistem este binevenită, însă execuția lasă de dorit cum a fost cazul și cu e-factura sau cu e-transport.

Apropo, la e-transport intră în vigoare amenzile la 1 iulie și vineri, 28 iunie, aplicația GPS obligatorie pentru transportatori nu putea fi încă descărcată din Google Play sau App Store. Revolta companiilor și antreprenorilor a fost surprinsă în esența ei de prim-ministrul României:
din ultimele eforturi de ”digitalizare” ale ANAF mediul de afaceri s-a ales cu probleme operaționale și bătăi de cap fără să vedem deocamdată simplificarea promisă sau premiul cel mare:
combaterea evaziuni fiscale și reducerea numărului de isteți care găsesc de cuviință să lase povara finanțării statului doar pe umerii unora dintre noi.

Dacă tot a venit vorba de digitalizare și consultare, la insistențele ANIS și Concordia, după aproape un deceniu Parlamentul a reglementat semnătura electronică avansată și i-a acordat în anumite circumstanțe aceeași valoare ca unei semnături olografe sau calificate. De un deceniu așteptăm această decizie care va grăbi digitalizarea economiei și a administrației.

De ce a fost nevoie să așteptăm un deceniu ca să aplică un regulament european care este clar și direct aplicabil oricum? Explic cu altă ocazie, notez doar succesul și faptul că în sfârșit parlamentarii din toate marile partide au acceptat acest pas. Următorul sunt cărțile electronice de identitate. Și pe acelea le așteptăm tot cam de un deceniu și întârzie deja de prea multă vreme.

Deficitul la 5 luni a ajuns la 3.4% cu un procent peste aceeași perioadă a anului trecut când era la 2.3%. Asta în condițiile în care la începutul anului a intrat în vigoare un pachet fiscal a cărui menire a fost să crească veniturile și să reducă în același timp cheltuielile. Veniturile au crescut însă cheltuielile au crescut și mai mult. Guvernul vorbește de un plan pe 7 ani de reducere a deficitului, Comisia Europeană transmite altceva.

Comisia cere Consiliului European să constate că România nu a luat măsuri eficiente pentru reducerea deficitului. În limbaj birocratic nu sună deloc alarmant, în traducere liberă este cu multe semne de exclamare!!! O să dansăm tango în jurul acestei probleme până după alegeri, dar dacă politicienii nu înțeleg că avem nevoie de o soluție pe minimum un deceniu, discutată îndelung și temeinic cu mediul de afaceri și cu cetățenii, o să o ținem din cârpeală în cârpeală cu mari prejudicii pentru potențialul nostru economic. Apropo de cârpeală furnizorii de energie au în continuare datorii de miliarde nerecuperate de la statul român, marea plafonare continuă neabătută.

Posibil să ne îmbătăm și cu niște cu apă călduță fiindcă după măsurătorile INS și Eurostat am ajuns Polonia la PIB-ul pe cap de locuitor. Zecile de mii de suporteri care au inundat Germania sunt imaginea acestui succes economic pentru că acum două decenii ne-ar fi trebui un împrumut FMI să trimitem atât de mulți suporteri la un Euro. Succes economic? Incontestabil. Ne batem cu pumnii în piept? Ușurel, ca o adiere. Dacă nu ne-am îndrepta cu deficitul spre 8% și dacă am scoate din ecuație fondurile europene care pentru noi sunt un transfer de bogăție Vest-Est de aproape 3% din PIB anual, n-am fi aici. Nu este rău că suntem, ci că depindem de niște stimuli temporari. România aleargă maratonul ca la suta de metri, accelerând apoi frânând prea puternic. Să nu ne lase genunchii.

Tot Eurostat a mai demontat un mit: prețurile la alimente și băuturi non-alcoolice sunt cele mai mici din Europa, cu 40% sub medie. Îi știți pe toți cei care urlă în difuzoare contrariul? Îi puteți întreba elegant pe ce se bazează. Ca orice medie și asta ascunde niște capcane, dar nu mergeți pe fentă. Nu mă aștept ca războinicii plafonărilor să lase stindardul jos. Au descoperit o temă cu mare priză la publicul neștiutor care aplaudă pe banii săi.

Tot Eurostat ne arată că deși în scădere avem în continuare cea mai mare inflație din UE. Să reținem însă partea de scădere pentru că ea este mai accelerată chiar decât anticipase BNR deși unii economiști au fost mai aproape de adevăr. Semn că nici lumina nu e mereu pe strada Doamnei. Dacă tot am ajuns la băncile centrale, cea Europeană ne spune într-un raport recent că suntem tot mai departe de zona euro. România nu mai îndeplinește practic aproape niciuna dintre condițiile de aderare: deficitul e mare, dobânzile sunt mari, datoria publică sare și ea în curând de limite. Dacă ne gândim bine însă nu avem noi nevoie în zona euro. Strugurii sunt acri chiar și când sunt acri.

Am avut alegeri locale și europarlamentare pe care mediul de afaceri le-a primit cu oarecare dezinteres. Cei mai mulți oameni de afaceri continuă să creadă că politica nu e problema lor. Când vor afla cât de tare se înșală va fi prea târziu.

Despre problemele economice ale Europei nu s-a vorbit deloc. Ce probleme? Prețurile mari la energie datorate războiului din Ucraina și felului în care a fost gândit Pactul Verde duc la dezindustrializarea Europei și la o pierdere accelerată a competitivității. Nu ajută nici că avem o Piață Unică încă prea fragmentată și o povară a reglementărilor mult prea mare în raport cu China și America.

BusinessEurope, organizația europeană din care face parte și Concordia, spune deja de doi ani de zile că suntem pe o pantă periculoasă și că Pactul Verde trebuie complementat cu un Pact Industrial, cu întărirea Pieței Unice și reducerea birocrației. Următorii 5 ani sunt cruciali. Dacă nu schimbăm repede direcția ne va fi imposibil să mai prindem din urmă China și America cu consecințe nefaste pentru toți europenii, românii printre ei. Dacă mă uit la ce europarlamentari au trimis marile partide la Bruxelles pot concluziona, cu unele excepții, că nu ne interesează această dezbatere. Localele au fost cap de afiș, dar chiar și acolo cred că s-au pierdut în circ și scandal multe dintre marile dezbateri. Măcar multe dintre marile orașe ale României au dat un semnal că doresc modernizare și modernitate, nu găști care să pună borduri și panseluțe și să autorizeze orice, oricând.

Deci cum stăm înainte de luna lui cuptor?
După alegeri extremismul nu a luat avântul de care ne temeam și coaliția de guvernare va amâna probabil alegerile prezidențiale dincolo de luna septembrie.
Industria dă în continuare semne de revenire dacă mă uit la indicele PMI, inflația este în scădere. România e în optimi și poate în sferturi.
La nivel european negocierile sunt dificile și doar din a doua parte a toamnei așteptăm schimbări semnificative de direcție. Cu deficitul nici nu discutăm până la toamnă, aud că tot pe atunci e plănuită și rectificarea bugetară (dacă va fi una). Parlamentul nostru intră și el în vacanță.
Primele reforme semnificative le vom vedea în programele de guvernare. Salariul minim trece în iulie de 3700 de lei și temperaturile de 37 de grade.
Frontul din Ucraina s-a stabilizat și Putin așteaptă probabil să vadă ce fac Franța și America în următoarele luni. Puteți merge liniștiți în vacanțe, în iulie și august nu sunt preconizare probleme și dacă apar le ținem din creion până trece canicula. Ne reauzim în iulie, dar mă îndoiesc că voi avea multe lucruri noi să vă spun.

Hai România!

***