Misterul din jurul deceselor a cinci personalităţi politice

Decesele neaşteptate ale liderilor politici care se aflau încă în putere stârnesc de cele mai multe ori controverse, iar felurite ipoteze sunt lansate, tocmai din acest motiv fiind necesară prezentarea cadrului general, dar şi a unor elemente care ridică semne de întrebare.

Morţile suspecte ale figurilor politice mondiale care au rămas în istoria ultimelor trei veacuri au dus la apariţia a numeroase ipoteze ale modului în care aceştia şi-au făcut ieşirea din scenă. „Listverse” prezintă cinci personalităţi care au influenţat politica mondială şi care au murit în condiţii bizare.

1. Regele Carol al XII-lea al Suediei (1682-1718)

Regele Carol al XII-lea a fost unul din cei aventuroşi lideri de stat din perioada modernă, acesta fiind implicat mai mereu în confruntări armate. Într-o astfel de acţiune îşi pierde şi viaţa în decembrie 1718, de această dată în Norvegia. În timpul asediului fortăreţei, regele Carol al XII-lea a mers aproape în fruntea trupelor sale pentru a urmări modul cu avansau trupele. Acesta intra în raza de acţiune a muschetelor daneze şi este lovit în cap de un glonţ.

Ceea a ridicat semne de întrebare este faptul că deşi în apropierea sa erau numeroşi oameni care-l vegheau nimeni nu a reuşit să vadă din ce loc a venit lovitura fatală. Ipoteza uciderii sale de unul din soldaţii armatei daneze este susţinută de ideea că nu era prea apreciat de cei pe care-i conducea. Nemulţumiţi de numeroasele campanii, aceştia ar fi preferat o încetare a luptelor continue ale suedezilor.

2. Napoleon Bonaparte (1769-1821)

„Mor prematur, asasinat de oligarhia engleză şi de asasinul ei plătit”, sunt cuvintele pe care le spune Napoleon Bonaparte cu trei săptămâni înainte de moartea sa, la 5 mai 1821 şi pe care le-a a adăugat la sfârşitul testamentului sau. În după-amiaza care a urmat morţii fostului lider francez, şapte doctori britanici s-au reunit la reşedinţa lui Napoleon pentru autopsie. Aceasta a durat două ore şi a fost făcută medicul lui personal, Francesco Antommarchi. Şase dintre doctorii britanici erau militari, deci sub jurisdicţia guvernatorului Lowe al Insulei Sfânta Elena unde era exilat Napoleon.

Doctorii nu reuşesc să se pună de acord asupra cauzei care a dus la decis, ceea ce a făcut să fie scrise patru rapoarte. Concluzia medicului personal, conform căreia moartea a fost cauzata de un ulcer canceros al stomacului, este cea care a rămas general acceptată. Varianta ulcerului canceros nu a fost acceptată unanim, mulţi medici ai vremii vorbind de otrăvirea cu arsenic a fostului împărat. Analizele făcute în secret de aceştia arătat o doză relativ mare de arsenic în organism. În plus, în 1840 când autorităţile franceze trimit o delegaţie pentru a-i exhuma trupul corpul lui Napoleon era bine păstrat, arsenicul fiind o substanţă care împiedică putrezirea.

3. Warren G. Harding (1865-1923)

Warren G. Harding a fost al 29-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, ales în 1921.Acesta avea un stil de viaţă oarecum relaxat pentru un şef de stat. Îi plăcea să consume alcool des, fuma mult şi petrecea numeroase nopţi cu prietenii la poker. În iulie 1923, Harding are şir lung de călătorii pe teritoriul Statelor Unite după care acesta se resimte, însă consideră că este doar oboseală. Cu toate acestea, pe 2 august preşedintele american moare din cauza unui atac de cord, după cum scrie în raportul oficial.

Cu toate acestea, mai mulţi medici au susţinut că nu este adevărat. Aceştia îl văzuseră în zilele premergătoare morţii, iar analiza ulterioară sugera că un atac de cord ar fi exclus. Printre versiunile care au circulat au cele care susţineau că acesta ar fi fost otrăvit fie din ordinul adversarilor politici, fie din rândul propriilor colegi de partid, nemulţumiţi că acesta criticase modul cum se descurcaseră în alegerile parţiale din 1922.

4. Jan Masaryk (1886-1948) 

Ministrul cehoslovac de Externe din perioada 1940-1948 a fost găsit pe 10 martie 1948 mort în grădina din Palatul Czernin. În jurul orei 5, portarul Palatului Czernin vede prin fereastra de la camera sa un om care era în grădină jos, în pijama şi cu picioarele goale. Uitându-se mai atent l-a recunoscut pe Masaryk. Poliţia a venit în jumătate de oră. În câteva minute autorităţile sosite la faţa locului au constat că ministrul era mort. Conform raportului medicului Teply, Masaryk ar fi căzut pe fereastră între 5 şi 5.20.  

Varianta asasinatului a fost susţinută de cercurile anticomuniste occidentale şi de cehii aflaţi în exil. Motivul era dat de faptul că reprezentanţii comunişti voiau sa scape de singurul om din guvern care nu era comunist, dar mai ales că alte persoane necomuniste nu fost lăsate să vadă scena posibilei sinucideri.  Klenger, medicul personal al lui Masaryk, care a plecat imediat după moartea ministrului şi a cerut azil politic la Londra, a declarat presei occidentale că nu crede în ipoteza sinuciderii.

5. Muhammad Zia Ul-Haq (1924-1988)

Preşedintele pakistanez, generalul Muhammad Zia Ul-Haq, moare pe 17 august 1988 când un Lockheed C-130B al Pakistani Air Force cade la 17 august, imediat după ce decolase de la Bahawalpur. Liderul Pakistanului din acel timp se întorcea de la o demonstraţie de confruntare armată între tancuri americane. Printre persoanele care se aflau la bord erau şi ambasadorul Arnold Raphael şi o parte din liderii departamentului militar pakistanez.

Anchetatorii americani au explicat în raportul final că avionul a avut o problemă tehnică, lucru care a adus la prăbuşire, însă partea pakistaneză a invocat faptul că mai multe părţi ale aeroplanului ar fi fost distruse dinainte, ceea ce a dus la ipoteza unei deturnări.