Iuliu Maniu făcea o mare economie de deziluzii
Un portret de excepție îi face lui Iuliu Maniu Pamfil Șeicaru în Istoria partidelor Național, Țărănesc și Național-Țărănesc:
„Iuliu Maniu nu era un iubitor de lectură, și m-a surprins totala lui ignorare a literaturii românești. Vorbea cu multă băgare de seamă, ca nu cumva un cuvânt, o intonaţie să-i depășească limita pe care şi-o fixase în exprimarea unei idei sau unor sentimente, indicație a unei totale neîncrederi în oameni. În definitiv, făcea o mare economie de deziluzii, îşi menaja nervii.
Refractar absolut față de orice entuziasm, spre a nu fi obligat să constate că s-a înşelat. Experiențele în politică nu le voia deficitare, din exces de optimism sau din exces de entuziasm.”
Rețin pentru acuitatea observației formula ”economie de deziluzii”. Și eu cred că trebuie să facem economie de deziluzii. Nu însă pentru a ne pricopsi, ci pentru a ne ocroti de dezamăgiri. Mai bine să fii plăcut surprins că cineva s-a purtat cu tine neașteptat de loial, decît să fii dat peste cap de trădarea respectivului, la care, evident, nu te așteptai.
Mai multe pentru tine…