țările vor primi banii doar dacă respectă prioritățile cerute de Bruxelles

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, intenționează să pună presiune pe țări pentru a implementa reforme economice esențiale dacă doresc să aibă acces la fondul de 1,2 trilioane euro al UE pentru următorii șapte ani.

Oficialii de la bugetul Comisiei au pregătit – într-un document informal consultat de Politico – cerințe tot mai mari pe care țările UE vor trebui să le îndeplinească pentru a primi fondurile în următorul plan bugetar, care va acoperi perioada 2028-2034.

Ideea principală este că Bruxelles va impune condiții mult mai stricte decât în bugetele anterioare.

Fond unic național din care se trag bani dacă respecți prioritățile UE

Conform textului, aproximativ 530 de programe aflate în prezent în derulare pentru fiecare țară a UE vor fi combinate într-un singur fond național, din care se vor face plăți în sectoare ce variază de la subvenții agricole până la locuințe sociale.

Documentul precizează că, de exemplu, țările vor trebui să abordeze problema disparității de gen pentru a primi bani pentru locuințe sociale sau să promoveze agricultura ecologică pentru a avea acces la finanțările agricole — o măsură care este probabil să provoace nemulțumiri în rândul fermierilor care depind de subvențiile UE.

Cu o economie slăbită și un război la granițele sale, executivul UE se află sub o presiune imensă pentru a direcționa investițiile către domenii mai productive, îndepărtându-se de subvențiile neproductive — acordate automat unor sectoare tradiționale precum agricultura — și concentrându-se pe noi priorități, cum ar fi apărarea și construirea unor campioni industriali pan-europeni.

Documentul Comisiei semnalează că aderarea Ucrainei la UE și rambursarea treptată a peste 300 de miliarde de euro din datoriile post-Covid ar putea împinge următorul buget dincolo de pragul actual de 1,2 trilioane euro

Puține lucruri sunt la fel de intens politizate în Bruxelles ca negocierile bugetare. Însă ideile radicale ale Comisiei pentru următorii șapte ani prefigurează negocieri mai dificile decât de obicei cu capitalele europene, care sunt reticente în a ceda putere de decizie către Bruxelles.

Țările UE vor trebui să aprobe în unanimitate noul buget înainte de sfârșitul anului 2027.

Dezbateri bugetare personalizate

Departamentul de buget al Comisiei explorează diferite opțiuni în pregătirea propunerii formale de anul viitor.

Ursula von der Leyen a stabilit direcția de acțiune însărcinându-l pe noul comisar pentru buget al UE, Piotr Serafin, să dezvolte „un plan pentru fiecare țară care să lege reformele-cheie de investiții” în scrisoarea sa de misiune.

Fiecare plan național va include subvenții agricole și fonduri pentru regiunile mai sărace — cunoscute la Bruxelles sub denumirea de fonduri de „coeziune,” fiind menite să ajute la convergența standardelor economice europene — care în prezent reprezintă aproape două treimi din bugetul total al UE, conform documentului.

Cea mai mare schimbare în regulile actuale este că țările vor primi banii doar dacă implementează reformele cerute de Bruxelles.

„Te-ai aștepta ca acest document intern să provină de la un grup de reflecție, nu de la Comisia Europeană,” a spus un oficial al UE.

Teama de alocări bugetare diminuate

Persistă temeri că reorganizarea bugetului Comisiei este un paravan pentru a reduce programele existente și a redirecționa fondurile către noi priorități, precum apărarea și consolidarea industrială.

Al doilea pilon al cadrului bugetar al Comisiei implică fuzionarea a numeroase fonduri pentru cercetare, apărare și inovare într-un singur „Fond European pentru Competitivitate.”

Prin schimbarea radicală a regulilor, Comisia dorește să abordeze „dependențele strategice” față de țările străine și să impulsioneze un tip de revigorare industrială pan-europeană, promovată de fostul premier italian Mario Draghi în raportul său de referință despre competitivitate.

Al treilea și al patrulea pilon al noii structuri bugetare se concentrează pe extinderea UE și finanțarea pentru țări terețe, precum și pe costurile cu personalul, dar există puține detalii despre schimbările care ar putea apărea în viitorul apropiat.

În ansamblu, acest model marchează o schimbare dramatică față de practica actuală a UE, care presupune finanțarea regiunilor locale sau guvernelor naționale cu condiții mai puțin stricte.

Apar criticii Ursulei von der Leyen

„Raportul Draghi stabilește narațiunea pentru o acaparare a puterii,” a spus un al doilea oficial al UE.

Criticii o acuză pe Ursula von der Leyen că își asumă un rol exagerat în modul în care UE distribuie fondurile, în detrimentul autorităților locale și altor departamente din cadrul Comisiei.

Într-un alt indiciu privind centralizarea, documentul prevede crearea unui grup ad hoc de coordonare care să gestioneze procesul bugetar. Acesta va fi format din Ursula von der Leyen, departamentul de buget și Secretariatul General, care funcționează sub autoritatea directă a președintelui. Vicepreședinții și alte departamente pot participa doar ca „invitați.”

Cei care critică demers sugerează că președintele Comisiei concentrează putere, îndepărtând-o de Direcțiile Generale (DG-uri) — echivalentul ministerelor în Bruxelles — care au fost adesea văzute ca fiind mai flexibile în fața intereselor sectoriale.

De exemplu, departamentul pentru agricultură a fost acuzat că apără plățile automate către fermieri, indiferent de eforturile lor de a deveni mai ecologici, în timp ce departamentul pentru dezvoltare regională era criticat pentru că se concentra prea mult pe dimensiunea locală, în detrimentul unei perspective la nivelul UE.

Peste 130 de regiuni au criticat recent, într-o scrisoare deschisă, ideea Comisiei de a crea un plan național pentru fiecare țară.

***