Cum arată industria de armament de stat și cea privată a României. Detaliile și obiectivele strategiei

Cum arată industria de armament de stat și cea privată a României. Detaliile și obiectivele strategiei

Guvernul a adoptat miercuri Strategia națională pentru industria de apărare (SNIA), care propune modernizarea și dezvoltarea industriei de apărare prin investiții și printr-un ansamblu integrat de politici publice care să realizeze un ecosistem industrial modern și retehnologizat.

Strategia identifică 14 priorități, printre care reluarea fabricării de pulberi, inclusiv a pulberilor necesare producerii de combustibil pentru rachete, asigurarea pe plan intern a principalelor materii prime necesare fabricării pulberii pentru muniție și revitalizarea capacităților de fabricare a armamentului de infanterie și a aparaturii optoelectronice pentru a se asigura tranziția de la armamentul existent la cel standard NATO.

Situația companiilor de stat, în contextul războiului de la graniță – 2 mld. lei, în 2023; veniturile Romarm au scăzut

Industria de apărare a statului s-a dublat în contextul războiului din Ucraina, dar cifra de afaceri totală rămâne mică față de necesități. Astfel, dacă în perioada 2020 – 2021 cifra de afaceri era de un miliard de lei, în intervalul 2022 – 2023 valoarea a crescut la două miliarde de lei (circa 400 mil. euro).

Datele demonstrează că industria de profil controlată de stat a fost incapabilă să profite de oportunitățile ce au dus la o creștere între 2022 şi 2023, a sumelor alocate pentru apărare la nivel global, până la 2.440 miliarde de dolari, în 2023.

În cazul Romarm SA, cu pondere de aproape 40% din cifra de afaceri a companiilor de stat în industria de apărare, veniturile s-au redus chiar după invadarea Ucrainei, iar autoritățile justifică picajul menționând că evoluția este una conjuncturală, generată de ciclicitatea contractelor de desfacere.

Menționăm că datele privind industria de apărare reflectă și dotarea Armatei române, întrucât este principalul furnizor intern de produse, sisteme de tehnică militară și servicii de mentenanță pentru instituțiile din cadrul Forțelor sistemului național de apărare (FSNA).

Informațiile sunt cuprinse în proiectul Strategiei Industriei Naționale de Apărare (Strategia INA), elaborată pentru următorii șase ani, construită pe obiective ambițioase, dar cu fonduri modeste pentru investiții.

O fotografie din 2023 – Cifra de afaceri a celei mai mari companii de stat a scăzut după izbucnirea războiului

După 2021 rata renatabilității companiilor s-a majorat semnificativ, în opinia ministerului Economiei, ajungând să recupereze în 2022 până la nivelul situației din 2018:

Principala companie de stat, Romarm, a înregistrat însă o coborâre consistentă a cifrei de afaceri, în 2022 și 2023, ceea ce dovedește că nu a reușit să se folosească de oportunitatea creată după izbuncirea războiului de la graniță.

Datele arată că, per total, cele 22 de companii și-au dublat cifra de afaceri în 2022, comparativ cu 2021, până la 1,9 miliarde de lei, însă a urmat un ușor recul în 2023, la 1,89 miliarde, în loc de un nou salt, așa cum era de așteptat.

Cum au evoluat companiile de stat în intervalul 2020 – 2023:

Industria de armament privată, mult mai puternică față de cea a statului, cu mult înainte de 2022

În industria de apărare a României funcționează Compania Națională Romarm cu 15 filiale și alți șase operatorii economici cu capital majoritar/integral de stat. La nivelul anului 2021 existau 89 de companii, operatori economici privați cu capital românesc și străin. 

Nu există date recente privind situația din industria privată, dar datele pentru 2021, anul anterior izbucnirii războiului din Ucraina arată că aceasta era cu mult mai dezvoltată decât grupul companiilor controlate de stat, având de trei ori mai mulți angajați și o cifră de afaceri de peste opt ori mai mare:

Strategia, între nivelul tehnologic redus al industriei românești, nevoile uriașe ale armatei și tehnologiile noi, avansate și disruptive, folosite în războaiele aflate în desfășurare

Strategia INA a fost elaborată ținând cont de nevoilor armatei române, a riscurilor și amenințărilor, dar și a exigențelor războiului modern, precizează autorii proiectului.

Referitor la ultimul aspect – realitatea războaielor actuale – documentul face două observații importante privind contextul general și standardele înalte în carre trebuie să se înscrie o astfel de strategie:

  • „Industria națională de apărare trebuie să fie aptă să migreze rapid, prin resorturi interne planificate, către o industrie capabilă să susțină un eventual efort de apărare a teritoriului național în fața unui conflict pe scară largă la frontierele NATO și UE”.
  • „Tehnologiile noi și disruptive aduc oportunități și riscuri care modifică natura conflictelor, devenind din ce în ce mai importante din punct de vedere strategic și în competiția globală tot mai complexă dintre state. În cele din urmă, aceste tehnologii vor stabili rezultatul conflictelor purtate indirect, dar și al celor purtate pe teren. Componenta de cercetare pentru apărare și industriile asociate în domeniul securității și apărării trebuie integrate în perspectiva nevoii de adaptare și îmbrățișării unei noi generații, moderne, de arme adaptate conflictului în secolul XXI, așa cum ne-o arată astăzi lecțiile războiului din Ucraina”.

Prioritățile, stabilite pe baza nevoilor de dotare cu armament, muniție, produse și sisteme

Pe primele locuri ale listei de priorități se află producția de pulberi, muniții și vehicule militare.

Reluarea fabricării de pulberi cu bază simplă, dublă, triplă și sferică și dezvoltarea capacităților pentru producerea de explozivi brizanţi (TNT, RDX, PETN), a pulberilor necesare producerii de combustibil pentru rachete reluarea fabricației de capse detonante, de inițiere și alte elemente pirotehnice.

Obiectivele:

  • Industria de pulberi şi explozivi este caracterizată prin capacităţi de producţie supradimensionate, neretehnologizate şi neadaptate la cerinţele economiei de piaţă. În prezent, în România nu se produc pulberi şi propergoli pentru rachete sau explozivi brizanţi (TNT, PETN), cu excepția RDX.
  • De asemenea, nu se mai produc capse detonante, de inițiere sau alte elemente pirotehnice.
  • Pentru încărcarea în muniţii, sucursalele C.N. Romarm S.A. sunt obligate să importe aceste materiale explozive prin contracte restrictive, la preţuri care se stabilesc conjunctural.
  • Este necesară formarea şi perfecționarea profesională a resursei umane în domeniul fabricării de pulberi şi explozivi. Pentru reluarea producției, se estimează un necesar de circa 350 de angajați.
  • Comisia Europeană a aprobat alocarea a 47 de milioane de euro pentru construirea unei noi fabrici de pulberi militare în România. Această investiție va permite producerea de pulberi pentru muniție, contribuind la dezvoltarea capacităților de producție de muniții la 2 milioane de proiectile pe an.
  • Asigurarea pe plan intern a principalelor materii prime (ex. nitroceluloza etc.) necesare fabricării pulberii pentru muniție.

Transformarea și revitalizarea capacităţilor de producţie a munițiilor, cu accent pe omologarea celor standard NATO necesare noilor mijloace de luptă intrate/care urmează să intre în dotarea MApN

Țintele până în 2030:

  • Proiectarea, fabricarea, testarea şi omologarea la nivel de sistem a armamentului şi muniţiei cal. 5.56 mm standard NATO. Evaluarea oportunităților de dezvoltare/realizare și formularea de propuneri către FSNA cu privire la calibrul 6.8 mm;
  • Analiza oportunității concentrării în cadrul unui operator economic desemnat a producției de capse;Realizarea centrului naţional de mentenanţă de nivel industrial pentru armamentul individual standard non-NATO, respectiv NATO;
  • Realizarea infrastructurii necesare trecerii graduale la fabricarea armamentului individual conform standardelor NATO;
  • Realizarea, pe platformele industriale din cadrul unor operatori economici a infrastructurii necesare efectuării testelor de omologare a muniţiilor pentru armamentul individual conform standardelor NATO (Multi-calibre MOPI for 5.56 mm, 7.62 mm, 9 mm and 12.7 mm ammunition);
  • Implementarea tututor standardelor şi procedurilor NATO necesare pentru marcarea muniţiei calibrele 5.56 mm şi 12.7 x 99 mm standard NATO cu simbolul de identificare a muniţiei NATO şi simbolul de identificare pentru interschimbabilitate a muniţiei NATO;
  • Realizarea centrului naţional de mentenanţă de nivel industrial pentru sistemele optice şi optoelectronice destinate armamentului individual și a unei capacități de fabricație pentru aparatură de vedere și ochire pe timp de noapte echipată cu intensificatori de imagine generația 3 și 3+ și cu senzori termali de 12 și 17 microni;
  • Realizarea de parteneriate strategice cu producători externi care dețin tehnologii avansate necesare pentru dezvoltarea armamentului de infanterie cal. 5.56 mm, cal. 9 mm şi cal. 12,7 mm standard NATO;
  • Crearea pe platforma industrială de la Uzina Mecanică Plopeni S.A. a unui centru de prelucrări la cald, forjare, tratamente termice, uzinare pentru produse speciale destinate industriei de armament şi muniție;
  • Realizarea Centrului de Excelenta pentru modernizarea producției de muniții de calibru mare și dezvoltarea de capacități de producție pentru muniție standard NATO prin încheierea unor parteneriate între operatori economici români și parteneri strategici;
  • Fabricarea tuturor tipurilor de muniție pentru toate tipurile de armă aflate în dotare și care vor intra în înzestrare.

Transformarea și revitalizarea capacitaților de producție din domeniul blindatelor, autovehiculelor, tractoare pentru artilerie și rachete

Ținte pentru 2030:

  • Fabricare ”Transportor blindat pentru trupe PIRANHA 5 (TBT 8X8)” etapa II si III;
  • Proiectare, fabricare, testare, omologare și mentenanță „Transportor blindat pentru trupe flotabil (TBT 8X8)”;
  • Fabricare, testare, omologare și mentenanță ”Autovehicul tactic blindat tip ușor – ATBTU”;
  • Modernizare și mentenanță „Mașină de luptă a infanteriei pe șenile – MLI-84M „Jderul”;
  • Fabricare, testare, omologare și mentenanță „Mașină de luptă a infanteriei pe șenile – MLI (odată cu achiziția unui nou produs);
  • Modernizare și mentenanță ”Tancul românesc TR 81 M1-Bizonul”;
  • Mentenanță ”Mașină de luptă a vânătorilor de munte – MLVM”;
  • Mentenanță ”Transportor blindat pentru trupe – TAB 77”;
  • Mentenanță ”Transportor blindat pentru trupe-cercetare – TAB-C79”;
  • Mentenanță transportor blindat de trupe 8×8 PIRANHA 3 și PIRANHA 5;
  • Testare, omologare și mentenanță „Tanc principal de luptă”, odată cu achiziționarea unui nou produs;
  • Testare, omologare și mentenanță Obuzier 155 mm autopropulsat pe șenile (după finalizarea procedurilor de achiziție);
  • Testare, omologare și mentenanță Obuzier 155 mm autopopulsat pe roți/tractat (după derularea procedurilor de achiziție);
  • Mentenanță șasiu tun antiaerian „GEPARD”.

Investiții ale statului de doar 750 de milioane de lei

Strategia prevede, pentru atingerea obiectivelor, investiții ale statului de cel puțin 750 de milioane de lei, cu mențiunea că Forţele Sistemului Național de Apărare (FSNA) vor trebui să planifice fonduri financiare care pot face obiectul achizițiilor certe de la operatorii economici de stat, pentru perioada 2024-2030, în valoare de peste 1,5 miliarde de lei.

Una dintre sursele de finanțare o reprezintă bugetul de stat. Strategia propune un acord politic pentru alocarea a 2,5% din PIB, în următorii șase ani cu destinația cheltuieli de apărare. Din suma echivalentă acestui procent, se propune următoarea redistribuire:

  • peste 20% să meargă spre înzestrarea armatei
  • 2% pentru cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul militar
  • peste 20% din suma pentru înzestrare alocată pentru achiziții de la operatorii economici români
  • alocarea a cel puțin 750milioane lei pentru investiții la operatorii economici din industria națională de apărare.

Un fond pentru industria de apărare

Strategia INA mai propune analizarea oportunității înființării unui „Fond pentru industria naţională de apărare” din sume obținute prin atragerea unor capitaluri private (contribuții ale unor operatori privați, fonduri de investiţii, societăți de investiţii financiare şi altele).

Alte surse de finanțare

Pentru implementarea Strategiei vor fi folosite, în funcție de specificul tipului de operator economic, de stat sau privat, următoarele fonduri, menționează documentul, la modul general:

  • fonduri de la bugetul de stat pentru majorare de capital;
  • fonduri alocate de la bugetul de stat şi bugetele locale destinate programelor de investiţii pentru dezvoltare
  • fonduri din surse proprii
  • fonduri de sprijin sau din scheme de ajutor de stat
  • fonduri europene nerambursabile
  • Fondul european de apărare
  • Programul european de investiții în domeniul apărării
  • Programul european de inovare în domeniul apărării
  • credite externe pentru investiţii din partea instituţiilor financiare internaţionale (Banca Europeană de Investiţii – BEI, Banca Europeană pentru Reconstrucție şi Dezvoltare – BERD, Banca Mondială etc.), precum şi din alte surse (fonduri suverane, fonduri private cu profil investiţional etc.) pentru susţinerea unor proiecte naţionale congruente cu obiectivele Strategiei; bănci comerciale
  • alte instrumente financiare prin încurajarea în continuare a investiţiilor străine directe, utilizarea mai activă a pieţei de capital, în speță prin lansarea de oferte publice inițiale (IPO), lărgirea bazei de creditare bancară prin stimularea economisirii interne, dezvoltarea instrumentelor de plasament pe termen lung, promovarea parteneriatului public-privat etc.).

(Citește și: Bugetele mondiale de înarmare au atins un nivel record / Cât cheltuie marile puteri- raport SIPRI)

****

Similar Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *