Sfârșitul regimului Assad redesenează balanța de putere în regiune

Căderea lui Bashar al-Assad era aproape de neconceput în urmă cu doar o săptămână, când rebelii și-au început campania uluitoare împotriva regimului de la baza lor din Idlib, în ​​nord-vestul Siriei. Acum, Siria a ajuns la un punct de cotitură, scrie BBC.

Assad a ajuns la putere în 2000, după moartea tatălui său Hafez, care a condus țara timp de 29 de ani – și foarte asemănător fiului său, cu o mână de fier.

Cum a fost posibil: ocupate cu propriile războaie, Rusia și Iran l-au părăsit pe Assad

Assad va fi amintit pentru totdeauna ca fiind omul care a reprimat violent protestele pașnice împotriva regimului său în 2011, care au dus la un război civil. Peste jumătate de milion de oameni au fost uciși, alte șase milioane au devenit refugiați.

Cu ajutorul Rusiei și Iranului, el a zdrobit rebelii și a supraviețuit. Rusia și-a folosit formidabila putere aeriană, în timp ce Iranul a trimis consilieri militari în Siria, iar Hezbollah, miliția pe care o sprijină în Libanul vecin, și-a desfășurat luptătorii bine pregătiți.

Acest lucru nu s-a întâmplat de data aceasta. Aliații săi, preocupați de propriile lor afaceri, l-au abandonat în esență. Fără ajutorul lor, trupele sale nu au putut – și, în unele locuri, aparent nu au vrut – să-i oprească pe rebeli, conduși de grupul militant islamist Hayat Tahrir al-Sham (HTS).

O lovitură semnificativă pentru ”Axa Rezistenței”

Sfârșitul guvernării de cinci decenii a familiei Assad va remodela echilibrul de putere din regiune.

Iranul, din nou, își vede influența suferind o lovitură semnificativă. Siria sub Assad a fost legătura dintre iranieni și Hezbollah și a fost cheia pentru transferul de arme și muniție către grup.

Hezbollah însuși a fost grav slăbit după războiul său de un an cu Israelul și viitorul său este incert.

O altă facțiune susținută de Iran, Houthii din Yemen, a fost vizată în mod repetat de atacuri aeriene. Toate aceste facțiuni, plus milițiile din Irak și Hamas din Gaza, formează ceea ce Teheranul descrie drept Axa Rezistenței, care acum a fost grav afectată.

Puterea Rusiei în Orientul Mijlociu diminuată semnificativ în acest moment

Insurgența rebelă în mișcare rapidă a pus sub amenințare serioasă două dintre activele militare strategice ale Rusiei din Siria- o bază aeriană în provincia Latakia și o instalație navală în Tartus, pe Marea Mediterană, lângă granița cu Liban.

Imaginile din satelit au arătat că navele părăsesc baza navală din Tartus de câteva zile. Au apărut informaţii şi dovezi ca rușii evacuează și sistemele de rachete S-400 și Tor din baza Hmeimim.

Contingentul rus de la baza aeriană Jmeimim a evacuat sistemele de apărare aeriană în portul Tartus.

Rapoartele neoficiale din cercurile diplomatice turce sugerează că Moscova a primit asigurări informale din partea Ankarei cu privire la siguranța forțelor sale. Se pare că aceste garanții se bazează pe concentrarea rebelilor asupra răsturnării regimului Assad, mai degrabă decât pe țintirea trupelor sau a facilitaţilor militare rusești.

Suplimentar, Ambasada Rusiei la Damasc i-a sfătuit pe cetățenii ruși să părăsească Siria „în lumina situației militare și politice dificile”.

O teorie: ofensiva rebelilor nu putea avea succes fără binecuvântarea Turciei

Această nouă imagine va fi celebrată în Israel, unde Iranul este privit ca o amenințare existențială.

Mulți cred că această ofensivă nu ar fi putut avea loc fără binecuvântarea Turciei. Turcia, care sprijină unii dintre rebelii din Siria, a negat sprijinirea HTS.

De ceva timp, președintele Recep Tayyip Erdogan îl presă pe Assad să se angajeze în negocieri pentru găsirea unei soluții diplomatice la conflict care ar putea permite întoarcerea refugiaților sirieni. Cel puțin trei milioane dintre ei se află în Turcia, iar aceasta este o problemă sensibilă la nivel local.

Dar Assad refuzase să facă acest lucru.

Incertitudine politică la cote maxime în Siria

Mulți oameni sunt fericiți să-l vadă pe Assad plecând.

Dar ce se întâmplă în continuare? HTS își are rădăcinile în Al-Qaeda și un trecut violent. Aceștia și-au petrecut ultimii ani încercând să-și redenumite forță naționalistă, iar mesajele lor recente au un ton diplomatic și conciliant.

Dar mulți nu sunt convinși și sunt îngrijorați de ce ar putea plănui HTS să facă după răsturnarea regimului. Schimbările dramatice ar putea duce la un vid de putere periculos și, în cele din urmă, ar putea duce la haos și chiar mai multă violență.

(Citește și: ”Cine este omul care a doborât regimul Assad: Abu Mohammed al-Golani, un jihadist rebranduit revoluționar”)

***