Cum arăta Castelul Corvinilor înainte de incendiul mistuitor de la mijlocul secolului al XIX-lea?

La data de 18 decembrie 1837, în publicația intitulată „Foae de
Dumineca” din Brașov, a apărut articolul „Cetatea de la Vajda
Hunyad sau Hunedoara”, în care, pe lângă descrierea Castelului
se găsește și o reprezentare grafică a acestuia, în care se
remarcă o serie de detalii interesante.

Se observă forma diferită de cea de azi a podului, dar și a
acoperișurilor. Turnul Nebojsa nu avea acoperiș, în schimb Turnul
Tezaur, crenelat astăzi, era acoperit și prezenta pe o latrină pe
una din laturi. Terasa de apărare a podului era și ea acoperită,
iar sub pod, în albia Zlaștiului se găsea moara, scrie Muzeul
Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

Castelul Corvinilor, la 1837 (© Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca)

Secolul al XIX-lea a
schimbat radical înfățișarea Castelului Corvinilor. În anul
1854, o mare parte a cetății din Hunedoara s-a năruit în urma
unui incendiu mistuitor, iar monumentul a
rămas în ruină.

A intrat apoi
într-un amplu proces de restaurare, care i-a schimbat înfățișarea
cu care localnicii se obișnuiseră. Împodobirea castelului medieval
cu materiale și decoruri moderne a fost aspru criticată de unii
dintre istoricii români. Nicolae Iorga se plângea că renovarea
castelului, care a vizat transformarea acestuia într-o reședință
de vânătoare a familiei regale, i-a știrbit din aspectul său
original, relatează adevarul.ro.

„Cetatea,
împodobită de Matiaș prin meșterii lui străini, vestiți în
lume, cu ferești gotice, cu uși încadrate în piatră sculptată,
întocmai după felul obișnuit în clădirile lui Ştefan cel Mare
învingătorul, se vede îndată străpungând norii de ploaie cu
turnurile ei ascuțite, pe care o restaurație pretențioasă a tot
învârtit curcubee cu culorile Ungariei. Odată era vorba să se
așeze aici nenorocitul arhiduce Rudolf. Atunci ar fi avut rost
cheltuielile mari care s-au făcut pentru a căptuși ruina, care se
cuvenea să rămâie ruină, cu strălucirea țiglelor, basalturilor,
auriturilor, sticlăriilor noi, cu bogăția stemelor și podoabelor
de odinioară. Așa însă, o astfel de prefacere, în material nou,
pretențios și vulgar, e ca și cum s-ar fi gândit cineva să
îmbrace în rochie de bal din vremea ei de alminterea scheletul unei
împărătese moarte demult”, scria Nicolae Iorga, în volumul
„Neamul Românesc și Ţara Ungurească” (1906).

Mai multe pentru tine…