Europa să se pregătească: 4 scenarii pentru Ucraina sub Trump 2.0

Politicile lui Donald Trump privind războiul din Ucraina ar putea fie să ajute, fie să împiedice lupta Kievului. Europenii ar trebui să fie proactivi și să se pregătească pentru toate rezultatele posibile- arată o analiză a European Council on Foreign Relations (ECFR).

Au trecut peste 1.000 de zile de la invazia pe scară largă de către Rusia a Ucrainei și de la începutul celor mai intense lupte de pe continentul european de la sfârșitul celui de-al oilea război mondial. Președintele ales al SUA, Donald Trump, a promis că va pune capăt tuturor acestor lucruri în „24 de ore”.

Dar traiectoria conflictului depinde de interacțiunea complexă a mai multor factori. Modul în care noua administrație americană modelează acești factori va juca un rol important în încercarea sa de a opri conflictul – și ar putea fie să ajute, fie să împiedice lupta ucraineană.

Sprijinul occidental pentru Ucraina

Asistența financiară și militară occidentală a fost crucială pentru ca Ucraina să reziste aproape trei ani împotriva agresiunii ruse. Cu toate acestea, partenerii occidentali ai Ucrainei s-au confruntat și cu critici pentru că au făcut „suficient pentru a nu pierde, dar nu suficient pentru a câștiga”.

Analiștii apropiați echipei lui Trump susțin că ajutorul militar acordat Ucrainei va continua dacă Kievul este dispus să înceapă negocierile, ceea ce ar putea reduce influența lui Putin la masa de negocieri. Trump ar putea căuta, de asemenea, o implicare mai strânsă în producția de apărare din Ucraina, dacă aceasta este profitabilă pentru companiile americane sau, mai probabil, pe teritoriul SUA.

Economia Rusiei

Economia de război a Rusiei s-a dovedit relativ rezistentă. Acest lucru se datorează în mare măsură cantității considerabile de fonduri de rezervă acumulate în anii de exporturi profitabile de petrol și gaze și de eludare a sancțiunilor.

Cu toate acestea, o rundă recentă de sancțiuni americane care vizează Gazprombank a Rusiei a afectat rubla, iar noi probleme ar putea apărea în curând. Fondurile de rezervă sunt în scădere, iar noul comisar al UE pentru energie intenționează să pună capăt oricărei dependențe de gazul rusesc înainte de 2027.

Administrația Trump ar putea permite creșterea exportului pentru noi proiecte de gaz natural lichefiat și foraje de petrol, potențial scăderea prețurilor la nivel mondial reducând și mai mult veniturile pentru bugetul Rusiei.. Noul președinte american ar putea extinde și sancțiunile secundare (deși acest lucru este departe de a fi confirmat).

Eficacitatea acțiunilor subversive ale Rusiei împotriva Occidentului

Propaganda rusă, campaniile de dezinformare, războiul hibrid și alte „măsuri active” în stil KGB seamănă îndoieli în țările occidentale și perturbă unitatea alianțelor.

Trump nu va dori să pară slab sau naiv în fața lui Putin, dar politicile republicane diferă foarte mult în ceea ce privește modul de răspuns la o astfel de agresiune. Este puțin probabil ca răspunsul SUA să fie unul eficient, mai ales că tendința lui Trump de a vorbi blând despre Vladimir Putin poate submina orice câștig în acest sens.

Acești factori (și alții) s-ar putea combina în mai multe moduri în următoarele luni și ani. Dar este posibil ca acestea să conducă la unul dintre cele patru scenarii, după cum este prezentat mai jos. Scenariile nu sunt destinate a fi predicții, ci exerciții de gândire pentru a facilita planificarea și coordonarea între partenerii europeni ai Ucrainei.

În toate scenariile, Occidentul nu ar recunoaște drepturile Rusiei asupra Crimeei și a teritoriilor ocupate din cele patru regiuni ucrainene (Lugansk, Donețk, Zaporizhzhia și Herson), indiferent de includerea lor în Constituția rusă.

Atât liderii ruși, cât și cei ucraineni fac apel la pace. Cu toate acestea, nu există niciun indiciu că vor abandona lupta, mai ales având în vedere că „pacea” este un concept extrem de contestat.

Kremlinul consideră că Peninsula Crimeea și patru regiuni ucrainene fac parte deja din Federația Rusă, nu acceptă posibilitatea aderării Ucrainei la NATO și UE și încearcă să impună un regim marionetă la Kiev.

Ucraina își propune să-și păstreze independența și suveranitatea, să-și restabilească integritatea teritorială și să asigure o pace justă și durabilă. Ambele părți par să creadă că mijloacele militare le vor permite să se poziționeze mai bine înaintea unui posibil acord de încetare a focului și a negocierilor pentru un „plan de pace”.

Acest scenariu pare puțin probabil pe termen scurt. Dar, Donald Trump ar putea încerca să stabilească încetarea imediată a luptei ca o condiție pentru sprijinirea cererii Ucrainei de aderare la NATO sau o promisiune de investiții semnificative în redresarea Ucrainei. Dacă acest lucru s-ar combina cu o economie relativ stabilă a Rusiei, cu o reducere generală a ajutorului militar pentru Ucraina, cu un succes cel puțin parțial în a contracara activitățile subversive ale Rusiei și cu semne clare de oboseală în societatea ucraineană, un conflict înghețat ar putea fi pe masă.

Problema garanțiilor de securitate este esențială în acest scenariu. Este puțin probabil ca NATO să ajungă în curând la un consens pentru a accepta Ucraina în alianță sau, alternativ, că Trump va oferi Ucrainei garanții de securitate similare cu cele oferite Japoniei și Coreea de Sud. Prin urmare, înghețarea conflictului ar fi puțin probabil să dureze mult timp, iar ostilitățile s-ar putea relua cu Rusia în avantaj, după ce și-a recuperat capacitățile militare.

Scenariul doi: Un „război de uzură” continuu, cu lupte de intensitate variabilă

Luptele vor continua dacă Trump nu reușește să-l convingă pe Putin și pe președintele ucrainean Zelenski să accepte orice condiții ale unui armistițiu. Dar acest scenariu ar necesita, de asemenea, ca economia rusă să fie suficient de puternică pentru a continua să susțină operațiunile militare, ajutorul militar occidental acordat Ucrainei să rămână substanțial. În esență, războiul ar continua.

Scenariul trei: „victorie” ucraineană în unul până la trei ani

Acest scenariu necesită aplicarea efectivă a sancțiunilor și o economie rusă slăbită. De asemenea, va solicita partenerilor occidentali ai Ucrainei să-și sporească ajutorul militar, precum și reducerea la minimum a influenței ruse în țările și alianțele occidentale și mobilizarea militară suplimentară în Ucraina. Realizarea acestui scenariu necesită acțiuni coordonate și consecvente din partea Occidentului.

Scenariul patru: „victoria” rusă

Un al patrulea scenariu – „cel mai rău”, care îi permite lui Putin să-și atingă obiectivele în Ucraina – nu poate fi exclus în totalitate. Acest lucru ar implica furtuna perfectă a unei reduceri a sprijinului militar occidental, o ridicare parțială a sancțiunilor SUA și o îmbunătățire generală a economiei ruse, precum și un succes suplimentar rusesc în tacticile sale de subversiune în țările occidentale.

Succesul acestui scenariu ar da o lovitură majoră nu numai Ucrainei și securității europene, ci și arhitecturii globale de securitate.

Partenerii europeni ai Ucrainei știu că chiar și succesul parțial al Rusiei în război va submina ordinea globală. Dacă Putin își va atinge obiectivele în Ucraina, chiar și parțial, Rusia își va intensifica acțiunile subversive în lumea occidentală, iar agresiunea militară împotriva unei țări europene membre NATO nu poate fi exclusă.

Care ar trebui să fie răspunsul european

Europenii trebuie mai întâi să-și determine propriile obiective atunci când susțin Ucraina în a doua președinție Trump. Apoi trebuie să se pregătească pentru modul în care aliatul lor american își va dezvolta propria abordare față de Ucraina, modul în care politicile SUA vor avea impact asupra cursului războiului și scenariile la care acestea ar putea duce.

Scopul celui de-al 47-lea președinte al Statelor Unite este clar – să pună capăt războiului, dar politici concrete nu au fost încă anunțate.

Europenii trebuie să formuleze urgent o abordare comună și să caute în mod activ alinierea opiniilor privind securitatea NATO, europeană și globală între cele două maluri ale Atlanticului de Nord.

Aceasta include creșterea cheltuielilor pentru apărare, o coordonare mult mai strânsă a dezvoltării capacităților europene de apărare, inclusiv dezvoltarea bazei tehnologice și industriale de apărare și dorința de a compensa orice reducere sau întârziere a ajutorului militar al SUA pentru Ucraina.

Trebuie prezentate propuneri pentru o interacțiune mai strânsă și mai transparentă între industriile de apărare din Europa și SUA. Ținta de cheltuieli de apărare de 2% din PIB este anacronică. Noua țintă comună ar trebui să fie de 2,5%, eventual chiar 3% din PIB.

Și este nevoie de o mai mare transparență a ajutorului acordat Ucrainei, eventual printr-o măsură financiară, cum ar fi un procent din PIB, cu eforturi europene sporite de a coordona acest ajutor.

Între acum și 20 ianuarie, europenii și partenerii lor ucraineni nu pot fi suficient de pregătiți. Dar, fiind proactivi, liderii europeni pot formula o politică de apărare mai ambițioasă și pot stabili un teren comun pentru abordarea implicării SUA în securitatea europeană, apărarea și sprijinul pentru Ucraina.