Misterele Titanicului

Cei 100 de ani de la cea mai răsunătoare tragedie din Oceanul Atlantic au fost marcaţi denenumărate mituri şi legende care nu au făcut decât să adâncească misterul din jurul epavei.

Analiza cauzelor care au dus la scufundarea Titanicului pe 15 aprilie 1912 a început la câteva zile după ce s-a întâmplat, într-o comisie guvernamentală.Pe lângă versiunea oficială, mai mulţi teoreticieni au dezvoltat propriile lor versiuni asupra cauzelor scufundării Titanicului:mumii, incendii sau recorduri de viteză imposibile. Cu toate acestea, misterul naufragiului nu a fost nici până acum pe deplin elucidat.În 1897, cu 15 ani înainte de dispariţia Titanicului, a ieşit de sub tipar carte necunoscutului jurnalist pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea scufundarea unui uriaş transoceanic cu numele Titan.După tragedie, Robertson a fost văzut ca prevestitorul nenorocirii. Doar un singur marinar de pe Titanic avea cu el un exemplar al volumului. Le-a povestit colegilor, dar aceştia nu l-au luat în seamă. În cele din urmă, el ar fi renunţat să mai plece cu Titanicul. Alţi 55 de pasageri au abandonat călătoria.Una dintre cele mai controversate teorii a fost prezentată în volumul „Titanic:The Ship That Never Sank” (Titanic, nava care nu s-a scufundat niciodată – n.r.), scrisă de Robin Gardiner. Acesta susţine că vaporul nu s-a scufundat niciodată de fapt, iar în Atlantic a dispărut de fapt Olympic, nava-soră. Gardiner a susţinut că armatorul White Star Line nu avea asigurare pentru Olympic.Când aceasta a fost implicată într-o coliziune în 1911, au preferat să termine Titanicul, să-l redenumească Olympic, iar acesta din urmă să fie parte dintr-o înşelăciune pentru a colecta banii pe asigurare. Pe fundul oceanului s-au descoperit însă părţi din navă cu numărul „401″, cu care a fost înregistrat Titanicul pe şantierul din Belfast (Irlanda de Nord).Incendiul de la bordO altă parte a teoriei conspiraţiei priveşte viteza transatlanticului. În acele timpuri exista premiul „Blue Riband”, oferit navei care traversa Atlanticul cel mai repede. Mulţi au considerat că acesta este motivul pentru care Titanicul călătorea cu o asemenea viteză într-o zonă cu gheaţă.Cu toate acestea, informaţiile tehnice despre vapoarele vremii oferă o concluzie categorică: mult mai uşoarele Lusitania şi Mauretania aveau o viteză superioară, iar la viteză maximă Titanicul avea cu doi noduri mai puţin decât Lusitania.Viteza ar fi fost crescută, în mod paradoxal, şi de un foc la nivelul cazanelor. Se ştie deja că Titanicul a avut parte de un mic incendiu la Southampton, dar unii cercetători ai incidentului susţin că, în larg, cărbunii s-ar fi reaprins şi ar fi ars mocnit. Acest lucru a cauzat imposibilitatea de a reduce viteza.Teoria apărută în 2004, a fost prezentată de inginerul Robert Essenhigh de la Universitatea din Ohio (SUA). De asemenea, din cauza focului şi a materialelor folosite, nava s-ar fi şubrezit. Astfel, Titanicul nu s-ar fi rupt neapărat din cauza faptului că apa a pătruns în compartimentele etanşe lovite de aisberg, ci din cauza construcţiei proaste.Mumia egipteanăUna dintre cele mai bizare teorii este cea a mumiei blestemate care a cauzat naufragiul. Potrivit legendei, după ce faraonul egiptean Amon-Ra a fost descoperit în 1890 în Egipt, cel care o deţinea a fost lovit de ghinion. Artefactul a fost donat Muzeului Britanic, iar apoi a intrat în posesia jurnalistului William Thomas Stead, care a murit pe Titanic.Zvonurile vremurilor arătau că Stead a luat-o la bordul Titanicului, ascunzând-o în maşina sa. Cu toate acestea, Muzeul Britanic spune că Stead nu avea ce mumie să aibă, dat fiind că nici ei nu primit-o vreodată, ci doar sarcofagul, încă expus la Londra.Alţii susţin că dacă s-ar fi deschis uşile etanşe între compartimente, scufundarea ar fi fost mai lentă şi mai puţin violentă. Fals din nou: calculele au arătat  că pasagerii ar fi ajuns în apă mai devreme cu 30 de minute.Ultima teorie, care implică un blestem, a pornit dintr-un pub din Belfast: se spunea că numărul de înregistrare al Titanicului, oglindit, s-ar fi transformat în „No Pope” (Fără Papă-n.r.). Bârfă falsă:numărul navei era 401, nu 360604.

Refracţia sau Luna?Teoria lipsei de vizibilitate a fost îndelung discutată de cei care au investigat scufundarea Titanicului. Marinarii care au stat de veghe au susţinut că o linie subţire de lumină se întrevedea la orizont, deşi în acea noapte nu Luna era acoperită de nori.Supravieţuitorii au vorbit şi despre o ceaţă ciudată care a înconjurat nava, sugerând că Titanicul s-ar fi aflat în mijlocul unui miraj al apelor. Fenomenul este provocat de refracţia razelor de lumină în straturile de aer de temperaturi diferite aflate în apropierea suprafeţei de apă.Din această cauză, muntele de gheaţă ar fi fost practic invizibil pentru 20 de minute. Tot mirajul apelor se pare că a creat o iluzie optică şi pentru marinarii de pe Californian care au declarat că ar fi văzut o navă misterioasă îndepărtându-se din zona naufragiului.În urmă cu o lună, o echipă de astronomi a spus că mareea ar fi cauzat prezenţa aisbergurilor în faţa Titanicului. În ianuarie 1912, Luna a ajuns cel mai aproape de Pământ, influenţând astfel mareele. Astfel, bucăţi uriaşe de gheaţă şi au ajuns pe cursul navelor transatlantice din acea perioadă. Din cauza mareelor, aisbergurile uriaşe au fost dislocate şi au „călătorit” până în zona Newfoundland.  Alte teorii susţin că marinarii de veghe nu aveau binoclu şi nu au văzut aisbergul şi astfel Titanicul nu ar fi reuşit să frâneze la timp. Totuşi, teoriile nu schimba motivele tehnice ale scufundării, ci adaugă un alt „şi cum ar fi fost dacă” în tragica poveste din noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912 când 1.512 oameni au murit.Semnale de dincolo de moarte-Pe 15 aprilie 1972, la 60 de ani după tragedie, un transmisionist a auzit un semnal SOS care ar fi venit de pe Titanic. Contrariat, Lloyd Dethmer a început cercetările şi a descoperit că şi alţii au detectat semnale similare în 1924, 1930, 1936 şi în 1942.-O altă teorie arată că vasul Carpathia ar fi primit  un semnal SOS la ora 23:17, cu 23 minute mai devreme decât ciocnirea.-În noaptea în care s-a scufundat Titanicul, telegrafistul Jack Phillips a primit un mesaj de avertizare de pe Californian că în faţă sunt aisberguri. L-a ignorat, fiind ocupat cu transmiterea către New York a mesajelor pasagerilor. Mai mult, Phillips l-a admonestat pe operatorul de pe Californian. Supărat, acesta din urmă a închis aparatul. 15 minute mai târziu, Titanicul se lovea de aisberg, dar a fost imposibil ca Phillips să-i mai ceară ajutor lui Californian.-Majoritatea marinarilor care trec prin locurile unde a pierit Titanicul susţin că văd un vas scufundându-se.

Pe hartă sunt marcate următoarele puncte:1-Capul Race (extremitatea insulei Newfoundland);2 -Banchiză;3-Nava Virginian;4-Nava Parisian, la 100 de mile (185 km) de Titanic;5-Fragmente de banchiză şi zeci de aisberguri mari;6-Raza de acţiune a telegrafului fără fir de pe Titanic;7-Goeleta misterioasă văzută de Mount Temple;8-Nava Mount Temple, la 50 de mile (93 km) de Titanic, dincolo de banchize;9-Banchiză uriaşă, lungă de 126 km şi lată de 22 km;10-Nava Californian, la 19, 5 mile (36 km) de Titanic, înconjurată de aisberguri;11-Nava misterioasă raportată de căpitanul de pe Californian;12-Raza de acţiune a telegrafului fără fir de pe Virginian;13-Aisberguri enorme plutind la NE de banchiză;14-Locul scufundării Titanicului;15-Nava Baltic, la 300 de mile (555 km) SE de Titanic;16-Nava Carpathia, la 36 mile (67 km) de Titanic;17-Limita sudică a gheţurilor;18-Nava Birma, la 100 de mile (185 km) SV de Titanic;19-Raza de acţiune a telegrafului fără fir de pe Birma;20-Nava Frankfurt;21-Cursul navei Frankfurt;22-Zone întunecate din apă reprezentând mişcarea curenţilor spre sud.Ancheta vremiiPoziţia celor mai apropiate nave, în momentul scufundării Titanicului, a fost descrisă într-o litografie publicată la 4 mai 1912, în ziarul britanic „The Sphere”. Ilustraţia însoţea articolul „Vasele care ar fi putut salva toţi pasagerii de pe Titanic”.