Dezindustrializarea Germaniei – Cea mai mare economie intră în recesiune, trăgând după ea întreaga UE. Tabloul prăbușirii

Germania a intrat pe un drum fără întoarcere. Liderii din lumea afacerilor cunosc situația, populația o simte, dar politicienii nu au deocamdată soluții, se arată într-o analiză Bloomberg privind situația în care se află economia germană.

Cea mai mare economie europeană se află în declin, posibil să devină ireversibil. După cinci ani de stagnare, economia Germaniei este cu 5% mai mică față de cât ar fi fost dacă s-ar fi menținut pe traiectoria de creștere de dinainte de pandemia Covid.

Bloomberg Economics estimează că cea mai mare parte a rămânerii în urmă va fi foarte greu de recuperat, din cauza problemelor structurale, cum ar fi pierderea resursei rusești ieftine de energie și pierderea competitivității unor firme precum Volkswagen și Mercede-Benz Group în fața companiilor auto din China. Reducerea competitivității la nivel național înseamnă că fiecare gospodărie pierde aproximativ 2.500 euro pe an.

Boală lungă, moarte sigură

Alegeriile anticipate programate pentru luna februarie oferă o șansă pentru o schimbare a cursului, dar tendința de declin treptat nu induce un sentiment de urgență, așa cum ar trebui. Riscul constă în lipsa de acțiune a partidelor politice care nu au ambiția necesară pentru a face față provocărilor de bază.

„Economia Germaniei nu se prăbușește de pe o zi pe alta. Aceasta face ca scenariul să fie atât de înfricoșător”, a declarat Amy Webb, fondator și director executiv al Institutului Viitorul Azi, care oferă consultanță companiilor germane cu privire la strategie. „Este un declin foarte lent, foarte prelungit. Nu a unei companii, nu a unui oraș, ci a întregii țări. Iar Europa este târâtă odată cu ea”.

În prezent Germania pierde tot mai mult din capacitățile din ramurile industriale energointensive, iar exporturile scad pe măsură ce companiile își reduc investițiile pe plan intern. Pe măsură ce nivelul de trai se erodează, electoratul învinuiește coaliția de guvernământ, iar tensiunile sociale alungă investițiile străine de care țara are nevoie cu disperare. Coktailul toxic format din prudența excesivă și sentimentul de frustrare avea să se răsăpândescă apoi în toată Europa.

 „Viața fiecăruia dintre noi devine câte puțin mai proastă, încetul cu încetul, pentru tot restul existenței”, a mai spus Webb.

Dezindustrializarea Germaniei

Anii de decizii proaste au zdrobit modelul economic al Germaniei tocmai atunci când restul Europei avea nevoie de forța unei puteri industriale pentru a ajuta regiunea să țină pasul cu dezvoltarea Chinei, să facă față războiului din Ucraina și să răspundă politicii SUA tot mai izolaționiste. În schimb, Germania se află în cea mai profundă criză de la reunificare.

În urmă cu 35 de ani, căderea Zidului Berlinului i-a reunit pe toți nemții în cadrul unui amplu și costisitor program pentru integrarea fostei Germanii comuniste. În prezent țara este adânc divizată, iar polarizarea pe extreme a electoratului face dificilă misiunea guvernului care va rezulta din alegerile din februarie.

„Competitivitatea industriei germane s-a înrăutățit”, a declarat Joachim Nagel, președintele Bundesbank, la începutul acestei luni. „De data aceasta nici evoluția piețelor externe nu a impulsionat creșterea economică, așa cum a făcut-o în trecut.”

Favoritul alegerilor anticipate este șeful creștin-democraților Friedrich Merz, dar analiștii consideră că este puțin probabil ca probabil ca reformele plănuite să fie suficient de profunde pentru a reinventa o economie care ofere prosperitate pentru cei 84 de locuitori ai țării.

Investiții din ce în ce mai mici în economia germană

Pe măsură ce lista problemelor devine tot mai lungă, potențialul de creștere al Germaniei – ritmul cu care economia poate crește fără a genera inflație – s-a redus la doar 0,4%, conform Consiului Național al Experților Economici. La aceasta se adaugă evoluțiile ciclice și scenariul intrării într-o recesiune prelungită devine cât se poate de real.

Pentru a crește competitivitatea, Germania trebuie să cheltuiască mai mult. Doar pentru a ajunge din urmă alte economii avansate, țara va trebui să crească investițiile anuale în infrastructură cu o treime, până la 160 de miliarde de euro, potrivit Bloomberg Economics. Această creștere este echivalentă cu mai mult de 1% din PIB.

Chiar dacă o reluare a creșterii economice atenuează impactul împrumuturilor mai mari, este puțin probabilă să fie adoptată o politică fiscală mai relaxată. Deși există discuții care vizează relaxarea regulilor care limitează creșterea datoriei nete publice la 0,35% din PIB, o modificare a Constituției este o provocare în peisajul politic fragmentat al Germaniei.

Sectorul privat a frânat și el. Investițiile în mașini și utilaje sunt cu mai mult de 9% sub nivelurile de dinainte de pandemie. Un sondaj recent în rândul micilor firme arată că aproape jumătate dintre ele nici măcar nu intenționează să înlocuiască capacitățile de producție care sunt oprite, dând vina pe birocrație și politicile imprevizibile. Acesta este un vot de neîncredere într-o economie care se luptă să-și păstre locul al treilea în lume.

Dezindustrializarea rapidă a Germaniei „necesită o regândire profundă a ceea ce însemană de fapt «economia Germaniei»”, spune Stefan Koopman, macrostrategist senior la Rabobank, într-o notă după publicarea ultimelor date privind producția industrială. Dar „până acum, există puține indicii că acest lucru se întâmplă.”

Dar nu este totul la fel de sumbru. Germania deține cea mai mică rată a datoriei publice dintre toate țările G7, ceea ce îi oferă spațiu fiscal dacă există voință politică. Perspectivele pe termen scurt ar putea oferi, de asemenea, un impuls, economiștii anticipând o redresare modestă.

Deși aceasta este o veste bună, „factorii politici nu trebuie să confunde acest lucru cu un semn că reformele devin mai puțin urgente”, a spus Salomon Fiedler, economist la Berenberg.

Germania renunță la o parte din industria auto

Nu este nicio cale de ocolire a provocărilor. Economiștii de la Bantleon anticipează că industria auto va continua să piadă cotă de piață și va accelera relocarea unităților de producție în străinătate. Ca urmare, sectorul va pierde până la 40% din contribuția sa la valoarea adăugată realizată în Germania în urmărtorii 10 ani.

Criza a ieșit la iveală în acest an. Volkswagen se confruntă cu greve după ce a anunțat că va închide fabrici iar reduceri a forței de muncă se profilează și la furnizorii de componente Schaeffer AG, Robert Bosch Gmbh și Continental AG. În total, firmele germane incluse în clasamentul Fortune 500 Europe au anunțat peste 60.000 de disponibilizări în acest an.

Thyssenkrupp AG, cel mai mare producător de oțel din țară și una dintre forțele care a sprijinit procesul de industrializare a Germaniei se numără printre companiile care au anunțat reduceri a producției. Planul prevede reducerea forței de muncă cu 40% și închiderea a două combinate de producție de oțel și produse laminate.

„Stabilitatea sistemului economic al Germaniei, așa cum îl cunoaștem noi de zeci de ani, se prăbușește”, a spus directorul executiv Miguel Lopez al producătorului de oțel. „Nu există nicio îndoială asupra necesității de a acționa acum.”

Cititi si: Principalele institute de cercetare din Germania avertizează asupra slăbiciunii structurale a celei mai mari economii din zona euro

***