”Planul lui Trump sau Planul lui Putin? Sau poate un Plan al UE? Momentul european al adevărului cu privire la Ucraina se apropie
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă este acum principala problemă care preocupă capitalele Europei.
Trump 2.0 aduce riscuri pentru UE într-o serie de domenii, inclusiv securitatea, comerțul și poziția blocului asupra Chinei. Dar preocuparea imediată este ceea ce se întâmplă cu Ucraina, în special având în vedere scopul declarat al lui Trump de a pune capăt conflictului în „24 de ore”.
Deocamdată, UE are o singură idee: să-l convingă pe Trump că nu e bine pentru el să abandoneze Ucraina
În acest sens, blocul a convenit deja asupra unei acțiuni preventive: trebuie să facă tot posibilul pentru a-l convinge pe Trump că Ucraina ar trebui să intre în orice negocieri de pe o poziție de forță și că o înțelegere proastă pentru Ucraina l-ar face să pară slab pe scena internațională – cum s-a întâmplat în Afganistan pentru președintele Joe Biden sau în Siria pentru fostul președinte Barack Obama.
În timp ce această linie de argumentare este împinsă de secretarul general al NATO, Mark Rutte, și de mai mulți lideri ai UE, este puțin probabil ca Fonald Trump să fie influențat doar cu acest tip de argument. Prin urmare, blocul a început, de asemenea, să discute despre o „ofertă” despre care speră că îl va “face pe ”îmblânzi” pe Trump.
O pace proastă pentru Ucraina ar fi un regres major pentru UE
Dar dacă UE dorește să influențeze serios negocierile Ucrainei, trebuie să fie dispusă să plătească pentru asta.
Cea mai mare îngrijorare a blocului este că negocierile privind viitorul Ucrainei s-ar putea transforma într-un eșec, care ar implica pierderi teritoriale imediate pentru Ucraina și ar risca și noi progrese ale Rusiei în estul țării, un val mare de refugiați ucraineni în UE și o decizie care ar exclude aderarea Kievului la NATO și la UE.
O astfel de negociere ar reprezenta un regres strategic major pentru UE și ar testa foarte mult coeziunea acesteia. Este, de asemenea, mult mai probabil să se întâmple dacă Ucraina începe discuțiile dintr-o poziție de inferioritate – motiv pentru care este important ca statele să își crească imediat nivelul angajamentelor față de Kiev.
Soluția la îndemână: mai mulți bani pentru Ucraina
Oficialii cred că împrumutul G7 de 50 de miliarde euro, intermediat recent, va putea ajuta Ucraina până la sfârșitul anului 2025. Așadar, orice noi angajamente ar da semnalul că există sprijinu pentru Ucraina și în 2026 și, eventual, 2027.
Din perspectiva UE, o astfel de ofertă i-ar putea oferi lui Trump „câștigul” de care are nevoie – concretizarea presiunii SUA ca blocul să-și asume mai mult povara financiară pentru Ucraina, precum și pentru propria sa securitate și apărare.
O sarcină deloc ușoară
Cu toate acestea, a aduna mai mulți bani nu este o sarcină ușoară.
Guvernul Franței a căzut recent în timp ce încerca să aprobe un buget pentru 2025. Alegerile viitoare din Germania din februarie și negocierile ulterioare de coaliție vor complica capacitatea Berlin de a semna decizii cu consecințe fiscale majore.
În plus, șapte țări membre se află într-o procedură de deficit excesiv; mai sunt doar aproximativ 5 miliarde euro pentru apărare în bugetul UE existent; și din moment ce următorul buget al UE va rula abia din 2028, nu poate ajuta prea mult la ceea ce UE poate face acum.
Opțiuni europene pentru a organiza mai bine ajutorul pentru Ucraina
Cu toate acestea, blocul explorează o serie de opțiuni pentru a organiza mai bine ajutorul pentru Ucraina.
O idee este de a împumuta pur și simplu Kiev la rate ale dobânzii preferențiale și cu perioade mai lungi de rambursare, față de așa-numitul spațiu liber din bugetul UE. Altă idee este de a spori capacitatea UE de a se împrumuta, cu țările membre oferind garanții fiscale. Un astfel de șablon a fost aplicat la facilitatea SURE – de 100 de miliarde euro – care a fost înființată pentru a sprijini schemele de ajutor în timpul pandemiei Covid-19.
Alte posibilități includ Mecanismul european de stabilitate (MES), care păstrează o capacitate de creditare de 422 de miliarde euro.
Reutilizarea fondurilor NextGenerationEU neutilizate este o altă opțiune- în acest moment doar 41% din instrumentul de recuperare și reziliență de 650 de miliarde de euro a fost utilizat până acum. Facilitatea urmează să expire până la sfârșitul lui 2026 și este puțin probabil să fie prelungită sau ca toți banii să fie utilizați.
Problema principală este însă că toate aceste opțiuni sunt complicate din punct de vedere tehnic și politic, deoarece necesită implicarea celor 27 de parlamente naționale ale UE – cel puțin într-o anumită măsură.
O abordare pragmatică în chestiunea armelor pentru Ucraina
În plus, întrucât sume de bani din ce în ce mai mari pentru Ucraina vor implica invariabil mai multe achiziții de arme din SUA, aceasta se va confrunta inevitabil cu opoziție în unele capitale ale UE, chiar dacă acestea recunosc nevoia de mai mult pragmatism pe termen scurt și mediu.
Un compromis emergent cu privire la Programul european pentru industria de apărare, care ar permite folosirea unui procent mai mare de euro pentru achiziții militare din afara UE, demonstrează acest pragmatism în creștere.
Iar unii factori de decizie din Bruxelles vor să meargă și mai departe, citând planul de „împrumut-închiriere” al fostului secretar de stat american Mike Pompeo ca un posibil model de urmat. O astfel de schemă ar permite Ucrainei să folosească miliarde de euro pentru a împrumuta echipamente militare americane fără nicio restricție.
„Alegerea este următoarea: planul lui Trump sau planul lui Putin. Sau poate un plan al UE”
În plus, unele țări membre doresc să creeze un pachet general care să combine miliarde pentru Ucraina cu propriile concesiuni comerciale și de securitate ale UE, cum ar fi cumpărarea de mai mult GNL și produse agricole din SUA, precum și o mai mare aliniere la poziția mai dură a SUA cu privire la China.
Un astfel de pachet este o idee utilă. Nu numai că ar trimite un semnal mai puternic atât lui Trump, cât și președintelui rus Vladimir Putin, dar ar putea contribui și la menținerea coeziunii intra-UE, îmbinând preocupările țărilor membre mai îngrijorate de comerț cu cele mai îngrijorate de securitate. Logica este simplă: a cheltui și mai mult pentru securitatea și apărarea UE ar duce la transferuri fiscale și mai mari către SUA, asigurând astfel și mai multe concesii atunci când vine vorba de tarife.
În general, instituțiile UE și țările membre sunt în mod clar conștiente de provocarea pe care o prezintă o a doua administrație Trump. Mai mulți bani pentru Ucraina par acum singura soluție. După cum a spus un înalt oficial al UE: „Alegerea este următoarea: planul lui Trump sau planul lui Putin – cu excepția cazului în care avem curajul să propunem o alternativă pentru care trebuie să fim dispuși să plătim”.
Iar momentul adevărului al UE se apropie cu pași repezi.
(Citește și: ”Mini-summit NATO – UE – Ucraina la Bruxelles”)
***