Explozia cazurilor de sifilis în România Mare

Anul
1918 a rămas în istorie prin formarea statului național – unitar
român și astfel se scăpa de exploatarea seculară din partea
vecinilor hrăpăreți. Perioada interbelică a fost o epocă de
dezvoltare și de fericire, dar masele de locuitori din noul stat
aveau o contribuție deosebită la răspândirea nenorocirilor de tot
felul. Chiar dacă se declarau creștini sau musulmani fideli ideilor
religioase, făceau totul pentru a încălca poruncile existente în
cărțile sfinte. Nu recunoșteau faptele comise și o țineau tot
înainte cu credința.

Realitatea
este demonstrată imediat cu ajutorul datelor statistice ale statului
român. Oamenii timpului aveau o plăcere deosebită să alerge după
adevărata dragoste și familia părea o adevărată temniță pentru
cei ce nu se săturau de plăcerile carnale. Aceste numeroase păcate
ieșeau la lumină atunci când erau colectate datele despre bolnavii
de sifilis, spirocheta fiind transmisă îndeosebi prin contacte
intime. În
anul 1934 erau
recenzați 220.845
de bolnavi, noi fiind 51.629
de pacienți. Boala mortală afecta mai mult de un om din mai puțin
de o sută de persoane și era o mare problemă socială alături de
tuberculoză. Bărbații nu se considerau bărbați dacă nu aveau
cel puțin o mândruță și astfel epidemia de sifilis se întindea
în ciuda faptului că efectele devastatoare erau cunoscute de
întreaga populație.

Nu
conta nici dacă persoana avea studii superioare. Instinctele primare
erau mai puternice decât rațiunea și interesele materiale primau
în raport cu o oarecare noțiune de sănătate. Gândirea primitivă
a speciei umane a dominat mereu societatea și școala a jucat un rol
limitat în înfrângerea tezelor lansate de către mase. În
anul 1934, au
fost descoperiți 2.435
de intelectuali care au luat infecția de pe la mândruțe sau
ibovnice. Poftele cele mai mari erau însă în mediul rural și
acolo au fost descoperite 24.157
de cazuri noi. Clasa muncitoare a avut parte de un adevărat cult în
lumea modernă și contemporană, dar nu aducea ceva nou în domeniul
luptei împotriva sifilisului. Dimpotrivă. Raportat la numărul de
salariați, erau mai mulți bolnavi decât în mediul țărănesc. Au
fost numărați 17.433
de contaminați numai în anul 1934. Tratamentul dur cu medicamente
pe bază de mercur și arsen era mai de temut decât boala în sine,
dar nu conta în fața adevăratei iubiri. Obsesia socială nu putea
să fie învinsă de rațiune și de dragostea față de soție și
copii.

Peste 10.000 de copii bolnavi de sifilis

Din
păcate, părinții nu manifestau pic de grijă pentru cei mici și
medicii puteau să constate cu tristețe că boala se răspândea
rapid la cei cu vârste fragede. Erau astfel 2.025
de prunci cu vârsta până-n doi ani descoperiți cu temuta maladie
și alți 10.543
abia dacă aveau cinci anișori în 1934. Au mai fost identificați
1.211
bolnavi cu vârsta sub doi ani și alți 817
sub cinci ani în 1935. Era o gravă problemă de medicină socială
și la nivel de mentalitate, dar se învăța prea puțin din
nenorocirile cunoștințelor și de străini nici nu se mai discuta.
Exista mentalitatea că ăilalți erau proști și nu sunt bărbați
adevărați și astfel era nenorocit întreg neamul. Gândirea
primitivă orbea orice urmă de rațiune.

Poate
din lecția dureroasă a anului 1934 ar fi trebuit să învețe
populația din România Mare câte ceva. Greșit! Omenirea a mers tot
înainte în conformitate cu tradiția și au fost descoperiți
36.082
noi bolnavi în 1935, intelectualii fiind în număr de 1.272.
Religia spunea că trebuie să fie respectate niște limite morale în
viața cotidiană, dar locuitorii respectă numai ceea ce vor și cât
vor. Au mai rezultat 2.778
de decese, mai multe în raport cu cele 2.671
din anul precedent. Grav este că păcatele părinților se întindeau
și asupra copiilor, teoretic foarte iubiți în comunitate. Au
pierit 399 de tineri cu vârsta sub 15 ani în anul de vârf 1934 și
au fost urmați de alți 386 în 1935.

Spirocheta
adora să atace creierul și au fost în anul 1934 identificați
7.598
de bolnavi în fază terțiară, cei ce nu mai gândeau normal, dar
puteau să ia decizii în comunitate. Au fost identificați alți
4.655
în
anul următor. Medicii îi descopereau foarte târziu și este
posibil ca aceste persoane să fi fost sursă de infecție pentru
multe alte ființe umane care n-au știut cu cine au de-a face.
Agentul patogen era destul de drăguț să omoare lent, majoritatea
cazurilor fiind peste 45 de ani, și astfel să fie timp pentru
extinderea epidemiei. Și spirocheta dorea să se înmulțească și
să aibă urmași în ființele bipede ce nu doreau să învețe ceva
din lecțiile dureroase din societate. Au pierit 1.488
de bolnavi cu vârsta de peste 45 de ani numai în 1935 (53,5%)..

Acestea
erau cazurile înregistrate numai de spitalele statului. În plus,
mulți infectați nu doreau să se facă de râs în comunitate și
tăinuiau infecția până când era prea târziu. Nu uitau totuși
de pasiunea pentru ibovnice și chiar aveau plăcerea să transmită
boala altor persoane. Mulți chiar aveau pasiunea pentru contaminarea
comunității și astfel erau satisfăcuți că suferă și alții.
Spirocheta
sifilisului nu era unicul blestem al iubirii nemărginite, dar nu se
temeau românii de chestiile din lumea de dincolo de puterea
ochiului.

Anii
au trecut și medicii au descoperit leacuri împotriva temutei
maladii cu transmitere sexuală, dar locuitorii din spațiul românesc
tot n-au învățat ceva din trista lecție istorică și au
continuat cu aventurile ce sunt mai plăcute decât relațiile din
familie. Au profitat de ocazie alte microorganisme ce sunt mai
discrete, dar efectele pot fi cumplite în timp. Virusul HIV a fost
un exemplu, dar oamenii au mers tot înainte cu amorul liber.
Rațiunea este o floare rară în cadrul speciei inteligente.

Mai multe pentru tine…