Istoria mai puțin cunoscută a coloniștilor în Cadrilater

Cadrilaterul a fost alipit României în urma celui de-al Doilea
Război Balcanic. În perioada interbelică, România a dus o
politică de colonizare a noului teritoriu, populat preponderent de
turci și bulgari.

În anul 1929, ziarul Universul făcea un scurt bilanț al acestei
politici de colonizare, în urma căreia în Cadrilater s-au așezat
români din Vechiul Regat, dar mai ales aromâni („macedoneni”)
din Peninsula Balcanică.

„În Cadrilater
sunt două feluri de coloniști: cei veniți din Vechiul Regat și
coloniștii macedoneni. Terenurile atribuite coloniștilor provin sau
din rezervele proprietatea Statului, sau din treimile luate de la
deținătorii de terenuri, turci și bulgari, care conform legii de
organizare a Dobrogei Noi nu pot dovedi proprietatea cu acte. Aceste
terenuri au fost împărțite și se vor distribui tuturor acelora
care împlinesc condițiunile cerute spre a fi admiși la colonizare.
(…) În jud. Caliacra sunt 1282 coloniști din Vechiul Regat,
așezați în 123 centre, cărora li s-a dat în folosință 14.590
ha. Mai sunt 889 familii de coloniști macedoneni, așezate în
aceleași centre, care posedă 8.890 ha. În curs de verificare sunt
636 coloniști, cărora li s-au dat 6390 ha, la care se mai adaugă
679 coloniști macedoneni veniți în primăvara aceasta, cărora li
s-a dat în folosință suprafața de 6970 ha. În jud. Durostor sunt
așezați în cele 7 regiuni agricole 1021 coloniști macedoneni și
538 coloniști din Vechiul Regat, cărora li s-a dat în folosință
15.590 ha. teren”, scria ziarul Universul, la 19 iunie 1928,
conform
Institutului
de Studii Sud-Est Europene
al
Academiei Române.

Cadrilaterul a
devenit o piatră de moară la gâtul României

România și-a atins
obiectivul strategic de securizare a frontierelor Dobrogei prin
dobândirea Cadrilaterului, recunoscut în granițele sale la
Conferința de pace de la București. Însă Cadrilaterul
a devenit o piatră de moară la gâtul României. Vechea
ostilitate a bulgarilor pentru Dobrogea a crescut în presa din
Bulgaria. Politicienii și comandanții militari de la Sofia au scos
în evidență rolul României în eșecul Bulgariei în 1913.
Bulgarii au reocupat Cadrilaterul vremelnic, în timpul Primului
Război Mondial, sperând chiar la întreaga Dobroge drept
compensații, însă germanii s-au opus. Administrația românească
a revenit în toamna anului 1918.

Pe plan local, de-a
lungul perioadei interbelice, comitagii bulgari au dus un adevărat
război de gherilă, nu atât împotriva autorităților române, cât
mai ales împotriva coloniștilor aduși de statul român pentru a
româniza regiunea. Grosul coloniștilor a constat din aromâni din
Balcani, cărora li s-a dat pământ pentru a face sate și culturi.
Însă între promisiunile guvernelor românești, care se succedau
prea repede pentru a-și ține cuvântul, și iluziile aromânilor
deznădăjduiți de opresiunea la care erau supuși în noile state
succesoare ale Imperiului Otoman era o distanță mult prea mare.
Plini de speranță că își vor construi un nou cămin în țara
care se revendica drept „patrie-mamă”, aromânii s-au lovit de
cruda realitate a Cadrilaterului – lupta cu comitagii bulgari și
dificultățile întemeierii noilor așezări.

În ciuda
românizării Cadrilaterului, bulgarii au profitat de criza
internațională în care a ajuns România în 1940 și, în urma
negocierilor de la Craiova, au obținut teritoriul revendicat. Prin
schimbul de populație, aromânii și ceilalți coloniști aduși de
români au fost relocați în Dobrogea, de unde au plecat cea mai
mare parte a bulgarilor. Astfel s-a terminat episodul stăpânirii
efemere românești în Cadrilater. Este evident că a fost un calcul
strategic greșit, care a creat doar complicații. A fost împlinit
orgoliul românesc în 1913, însă prețul a fost plătit în
special de aromânii colonizați aici în perioada interbelică.

_{Foto:
Coloniști macedoneni în Cadrilater, lângă Bazargic, actualul oraș
Dobrici din Bulgaria (© iMAGO
Romaniae)}

Mai multe pentru tine…