Starea sanitară a județului Ilfov în anul 1894

Conform raportului doctorului I. Ștefănescu, medic primar al
Ilfovului, citat de ziarul Adevărul, 20 mai 1895, starea de sănătate
a locuitorilor județului era precară.

„Dl. Dr. I. Ștefănescu, medic primar al județului Ilfov,
publică în broșură raportul său anual asupra stării sanitare a
acestui județ pe anul 1894. Această lucrare este foarte
conștiincioasă și atinge o mulțime de chestiuni sociale și
economice de cea mai mare importanță. Iată câteva date ce am
putut culege din această lucrare: Numărul locuitorilor județului,
afară de Capitală, este 240.000. Vârsta medie trebuie să fie
excesiv de mică, deoarece oameni de 70 de ani s-au găsit de abia
67. Din punctul de vedere al instrucțiunii s-a găsit un număr
total de 19.371 locuitori, din care numai 3.493 femei. Aceasta
înseamnă că acest județ, în mijlocul căruia e Capitala țării,
cuprinde 222.217 locuitori care nu știu carte, ceea ce face că
92,5% din totalul populației zace în completă ignoranță și că
dacă s-ar admite reforma electorală, pe baza științei de carte,
am avea în tot județul 16.000 de alegători cel mult și probabil
și mai puțin, deoarece mulți din cei cu știință de carte nu
sunt încă majori. Din punctul de vedere al densității populației,
se constată că pe întinderea județului, fiind de 4037 kilometri
pătrați (afară de București și Oltenița), pe un kilometru
pătrat locuiesc de abia 60 de oameni! În paranteze fie zis că din
această suprafață avem 103 kilometri pătrați de teren mlăștinos,
producător de boli. Pentru recrutare din cei 2445 tineri înscriși
n-au fost recrutați decât 1626, iar restul amânați și scutiți;
cea mai mare parte a acestora nu erau suficient dezvoltați, ceea ce
dovedește cum neamul se pipernicește din ce în ce mai mult”,
scria ziarul Adevărul, conform
Institutului
de Studii Sud-Est Europene.

Cum trăiau
locuitorii satelor din Ilfov la sfârșitul secolului al XIX-lea

Județul Ilfov a
fost înființat oficial în perioada modernă, în urma
reorganizării administrative a României. După 1989, județul Ilfov
a cunoscut o dezvoltare rapidă, datorită apropierii de Capitală și
a procesului de urbanizare și industrializare, însă la sfârșitul
secolului al XIX-lea situația economică a satelor din apropierea
Bucureștiului era precară.

O
mărturie în acest sens o oferă medicul Gheorghe
Crăiniceanu,
în lucrarea „Igiena țăranului român”, publicată la
București, în1895.

„În
marea majoritate a comunelor nu există nici străzi regulate, nici
case igienice, nici curți îngrădite sau coșare pentru vite, iar
semne de îndreptare pe terenul igienei publice nu s-au prea arătat.
Șoselele sunt toate rele. Mai toate casele sunt de pământ, de
nuiele tencuite cu pământ, apoi câteva de cărămidă și puține
bordeie. Locuințele sunt strâmte, aglomerate, umede, mai toate
nepardosite, iar materialul de construcție este pământ amestecat
cu bălegar. Mai toți locuitorii au 2 camere, separate la mijloc cu
o vatră. O cameră, de regulă cea mai mare, nu o locuiesc, ci o țin
pregătită de rezervă, iar alții o întrebuințează ca hambar
pentru produse agricole, verdețuri, varză, animale domestice,
câini, porci, cloșcă cu pui, etc, și ei dorm în cea mai strâmtă
și rău îngrijită. În o cameră cu o capacitate pentru 2 persoane
locuiesc adesea 6 și încă și animale domestice. Puține locuințe
fac excepție de la această regulă, anume ale celor cu dare de mână
și cele din plasa Sabar, unde sunt case cu 2-3 camere, dar toate
scunde”,
scria dr. Gheorghe Crăiniceanu, conform Institutului
de Studii Sud-Est Europene.

_{Foto sus: 
Mănăstirea Cernica din județul Ilfov și vechiul cimitir al
bisericii, la începutul secolului XX (© iMAGO Romaniae)}

Mai multe pentru tine…