Mihai Antonescu, un geniu al Propagandei?

Datele de Istorie spun: Mihai Antonescu, născut în comuna Nucet, județul Dâmbovița, la 18 noiembrie 1904, mort la 1 iunie 1946, împușcat în Valea Piersicilor, Jilava, a fost între anii 1941-1944 ministru al Propagandei Naționale, ministru al Afacerilor Străine, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și, în absența Mareșalului Ion Antonescu, președinte ad-interim al Consiliului de Miniștri.

Atât Mioara Anton,
în „Propagandă și război” (Editura Tritonic, 2007), cât și
Călin Hentea, în „Enciclopedia
propagandei românești” (Editura Adevărul, 2012), văd în
Mihai Antonescu pe unul dintre cei mai însemnați propagandiști din
Istoria României.

Călin Hentea nu
șovăie să proclame:

„Nici o istorie
a propagandei românești nu poate fi scrisă fără menționarea
contribuției în domeniu a lui Mihai Antonescu. Fără a avea geniul
inovator a lui Goebbels, dar beneficiind de o formație intelectuală
superioară, conexă domeniului (doctorat și docență în Dreptul
internațional public), «Antonescu cel mic» a fost deopotrivă
strategul și tehnicianul român care a condus propaganda românească
într-o perioadă extrem de dificilă și riscantă în istoria
statului român”.

Deși n-o spune în
câteva rânduri, precum Călin Hentea , Mioara Anton afirmă acest
adevăr consacrându-i o întreagă carte. Stîrnit de aceste
aprecieri caut Actul de acuzare de la Proces, în volumul I din
„Procesul Mareșalului Antonescu. Documente”, ediție prefațată
și îngrijită de Marcel-Dumitru Ciucă, pentru Europa Nova.

Surpriză totală!
Din cele cinci pagini dedicate Acuzării lui Mihai Antonescu, doar
șase rânduri (șase!) se referă la Propagandist:

„În calitate
de ministru al Propagandei, precum și în celelalte calități ce
avea, el a otrăvit țara cu discursurile sale de apologiere a
nazismului și a urii șovine pe care le-a tipărit în nenumărate
volume. Tot în această calitate, el subvenționează întreaga
presă fascistă din țară, pregătind prin minciuni și ură
criminală războiul de cotropire și jaf (vezi vol. În serviciul
țării, vezi normativul Ministerului Propagandei pentru presa
subvenționată)”.

De ce oare comuniști
nu fac caz de propagandistul Mihai Antonescu măcar la Proces, unde
se caută motive pentru condamnarea la moarte? Un prim răspuns l-ar
da nota de publicitate a Documentului. S-a socotit, desigur, că
masele populare, mai mult sau mai puțin alfabetizate, nu vor
înțelege mare lucru dacă Acuzarea s-ar concentra pe acuzația de
propagandist.

În al doilea rând,
Propaganda angajată de Mihai Antonescu se desfășurase pe frontul
de Est, în războiul cu sovieticii. A-l acuza de propagandă
înseamnă să recunoști eficiența Propagandei împotriva Armatei
Roșii și a mărețelor realizării din URSS. Or, teza sovieticilor
era că această propagandă n-a influențat nici o boare
sentimentele antigermane și antifasciste ale marii majorități a
soldaților români.

Asta nu înseamnă
că Mihai Antonescu n-a fost condamnat la moarte. Chiar dacă Actul
de acuzare n-o spune, tocmai pentru ipostaza sa de maestru al
propagandei antisovietice.

_{Foto sus:
Mihai Antonescu (© Wikimedia
Commons)}

Mai multe pentru tine…