Epava unei nave din secolul al V-lea î.Hr., cu peste 300 de amfore, descoperită în apele Mării Ionice

Arheologii
italieni au localizat o epavă scufundată în apele Mării Ionice,
datată între secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr., în largul
coastelor localității Monasterace, din provincia Reggio Calabria.
Nava, încă neidentificată, păstrează în interior o încărcătură
de peste trei sute de amfore, toate aparținând aceleiași perioade
cronologice, potrivit inspecțiilor preliminare.

Primele
evaluări științifice sugerează că acest context arheologic
subacvatic va oferi noi date pentru reconstruirea rutelor comerciale
și a fluxurilor de navigație din Mediterana antică, cu un accent
deosebit asupra producției și distribuției vinurilor provenite de
pe coasta ionică a Magnei Graecia, informează La
Brujula Verde.

Cercetătorii consideră că încărcătura va contribui și la
identificarea centrelor de producție ale amforelor, ale căror forme
par să indice ateliere ceramice situate atât în orașele Magnei
Graecia, cât și pe insula Sicilia.

Descoperirea nu a fost întâmplătoare, ci a avut loc în anul
2023, în urma unor lucrări de arheologie preventivă impuse în
cadrul studiilor de fezabilitate pentru instalarea unui parc eolian
offshore în acea zonă a coastei calabreze.

Foto: © Soprintendenza ABAP per la città di Reggio Calabria e Vibo Valentia

Pentru localizarea rămășițelor epavei au fost utilizate
tehnologii avansate de cartografiere și caracterizare morfologică a
fundului mării, prin activitatea unei echipe multidisciplinare
alcătuite din arheologi specializați în medii subacvatice,
geologi, fizicieni, chimiști și biologi marini.

Din anul 2025 sunt în desfășurare activități de
fotogrammetrie și extindere a documentației științifice,
considerate esențiale pentru determinarea dimensiunii reale a epavei
și a distribuției exacte a încărcăturii.

Foto: © Soprintendenza ABAP per la città di Reggio Calabria e Vibo Valentia

Aceste investigații au confirmat existența a două grupuri
distincte de amfore, separate de o distanță de aproximativ zece
metri. Arheologii interpretează această dispersare a încărcăturii
ca fiind rezultatul activităților umane asociate pescuitului cu
traulere, care au modificat parțial configurația originală a
vestigiilor.

Din cauza acestei situații și deși conservarea in situ
reprezintă soluția preferată pentru vestigiile subacvatice,
conform recomandărilor Convenției UNESCO din 2001 privind Protecția
Patrimoniului Cultural Subacvatic, configurația particulară a
sitului și riscul real de deteriorare suplimentară i-au determinat
pe coordonatorii proiectului să adopte o strategie diferită.

Soluția propusă prevede extragerea completă a întregii
încărcături, pentru a-i garanta protecția și conservarea pe
termen lung, urmând ca aceasta să fie ulterior prezentată
publicului prin expunerea în muzee.

Operațiunile aflate în desfășurare includ inspecția detaliată
a sitului, realizarea unui model fotogrammetric de înaltă
rezoluție, analiza sistematică a amforelor și recuperarea unor
probe arheologice destinate testelor științifice, arheometrice și
de conservare.

Mai multe pentru tine…