Drumul de la visul ”Uniunii geopolitice”, la riscul ”Uniunii insulare”

La cinci ani după ce actualul președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a declarat intenția de a conduce un executiv „geopolitic” al UE, ambiția Bruxelles de a-și extinde puterea globală intră în coliziune cu realitatea politică internă a Uniunii.

Un an plin de anxietate din cauza alegerilor

O analiză Eurasia Group prezintă riscul ca în loc de o UE geopolitică să apară, după alegeri, o Uniune ”insulară”.

Europa are în față un an plin de anxietate din cauza alegerilor – atât în Uniunea Europeană însăși, cât și în Statele Unite.

Acasă, se pare că alegerile pentru Parlamentul European programate pentru iunie nu vor aduce o majoritate populistă chiar dacă partidele eurosceptice vor avea câștiguri substanțiale, iar centrul va pierde teren față de ultimul vot din 2019.

Partidele aflate acum la guvernare din Franța și Germania sunt probabil să se descurce în mod deosebit de prost, ceea ce aproape sigur va slăbi și mai mult autoritatea cancelarului german Olaf Scholz și a președintelui francez Emmanuel Macron.

Deja Olaf Scholz guvernează de mult timp cu o coaliție instabilă, iar recenta criză fiscală a Germaniei îi diminuează și mai mult capacitatea de a influența politicile ambițioase ale UE. Emmanuel Macron, la rândul său, nu este lipsit de ambiție, dar se confruntă cu propriile provocări interne, iar Franța nu poate conduce în lipsa Germaniei.

Ascensiunea generală a naționaliștilor îngreunează masiv obținerea pozițiilor comune în UE

În plus, noile guverne netestate și potențial instabile din țările membre mari, cum ar fi Spania și Polonia, se vor preocupa în mare parte de propriile lor probleme și societăți polarizate.

După alegerile din 2023, care au adus populiștii pro-rusi la putere în Slovacia și au oferit o victorie pentru extrema dreaptă în Țările de Jos, probabil că curentele naționaliste din bloc se vor dezvolta și ele. Se așteaptă că alegătorii din Austria, Belgia și Portugalia vor susține partidele naționaliste. Tendința este deja extrem de evidentă în Germania, unde AfD poate atinge cote și mai mari înaintea alegerilor interne din 2025.

Aceste realități politice vor îngreuna masiv alinierea țărilor membre la gama largă de provocări tematice cu care UE urmează să se confrunte în acest an.

Testele de solidaritate: Ucraina, migrație, economie

În primul rând, poziționarea UE în spatele Ucrainei și împotriva Rusiei ar putea deveni mult mai grea decât înainte. În special acțiunea de extindere a UE către Ucraina, care se confruntă deja cu nemulțumirea unor state membre, va deveni din ce în ce mai dificilă pe măsură ce statele vor deveni conștiente ce impact va avea aderarea Ucrainei.

În al doilea rând, migrația ar putea să reapară ca o forță destabilizatoare, mai ales având în vedere reformele inadecvate ale UE la sistemul său de azil. Încercarea de a înlătura imigrația ilegală prin cumpărarea de bunăvoință de la paznicii de la periferia Europei, așa cum a făcut blocul în trecut cu Turcia, nu va face altceva decât să demonstreze că UE trece cu vederea excesele guvernelor nedemocratice – și nici nu va rezolva problemele de bază.

În al treilea rând, se preconizează că economia UE va avea probleme în acest an, adăugând mai multă importanță încercărilor Bruxelles-ului de a consolida competitivitatea continentului. Pe măsură ce economiile majore se grăbesc să conducă tranziția industrială verde și digitală, UE riscă să patroneze ample decalaje interne, și să și rămână și mai în urma Chinei și Statelor Unite.

Marele test pentru Europa: alegerile americane

Acest lucru se datorează în parte incapacității Bruxelles de a-și aprofunda cooperarea cu Washington împotriva Beijing și ca urmare a faptului că UE nu se poate decide dacă să fie alături sau împotriva Chinei.

Dar cea mai mare provocare pe viitor va fi, fără îndoială, răspunsul UE la o posibilă victorie a fostului președinte al Statelor Unite, Donald Trump, la alegerile prezidențiale din America din noiembrie. O victorie a lui Trump ar readuce tensiuni transatlantice, ar împiedica în mod semnificativ sprijinul occidental pentru Ucraina și, de asemenea, ar crește riscul de război comercial.

Cel mai problematic, posibila decuplare a lui Trump de NATO ar constitui un coșmar existențial pentru Europa.

Fără un lider puternic și preocuparea pentru problemele din interior, riscul este ca departe de o UE geopolitică, o Europă mai insulară să apară după alegeri, rezultând într-un bloc care este incapabil să abordeze în mod credibil gama de probleme tot mai mari cu care se confruntă – și într-un moment în care se acționează. cel mai necesar.

Fiecare țară cu criza ei – studiu ECFR

În urmă cu două zile, Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), lansa o analiză ce susține teoria de mai sus: Europenii nu mai sunt împărțiți în grupuri care susțin dreapta sau stânga politică sau în tabere pro sau anti UE. Acum, votanții din Europa se împart în cinci „triburi” diferite ale căror îngrijorări vor domina cele aproape 20 de alegeri ce vor avea loc anul acesta pe continentul european.

ECFR susține că cinci crize s-au resimțit în toată Europa, fiecare având o intensitate diferită în funcție de ce colț al continentului a fost afectat mai mult. Unele crize au fost percepute drept pericole existențiale de mulți europeni și au afectat în mod dramatic politicile guvernelor, iar efectele lor se simt până în ziua de azi.

Alegătorii pentru care imigrația este cea mai importantă criză susțin de cele mai multe ori partide de dreapta, precum Adunarea Națională din Franța sau Alternativa pentru Germania (AfD). Cei care sunt preocupați în special de climă tind să susțină partidele verzi și de stânga, precum Socialiștii din Spania sau Stânga din Polonia.

În Italia și Portugalia, țări puternic afectate de criza financiară din 2008 și de consecințele ei, cei mai mulți spun că criza economică și costul tot mai mare al traiului sunt principalele lor griji.

După cum era de așteptat, țările cele mai îngrijorate de războiul din Ucraina sunt cele aflate mai aproape de țara invadată de Rusia: Estonia (40%), Polonia (31%) și Danemarca (29%). În același timp, Franța, Italia (6%), Spania și Marea Britanie (6%) sunt cele mai puțin îngrijorate de ceea ce se întâmplă în Ucraina.

***