Portretul antropologului Louis Marin din perspectiva doctorului Nicolae Minovici

Cu prilejul celui de al XVII-lea Congres Internațional de
Antropologie și Arheologie Preistorică organizat la București în
anul 1937 sub înaltul patronaj al M.S. Regele Carol al II-lea, sosea
în capitala țării noastre renumitul antropolog Louis Marin.

Cu această ocazie, medicul Minovici îi realiza un portret, publicat
ulterior în presa vremii, scrie Muzeul
Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.

„Ne vin prieteni, Louis Marin, omul de stat francez, stea dăruită
României, el poate fi pus alături de ceilalţi filoromâni ca Edgar
Quinet, Michelet, care au şi fost proclamaţi cetăţeni români sau
alăturea de cei de azi, ca de Mártonna sau Robert de Flers (…).
Este un adevărat francez, entuziast slujitor al patriei sale,
prieten al păcii şi intelectual de luminoase resurse spirituale.
Prietenia devotată a acestui om, a fost pentru noi românii un mare
noroc, înainte de război chiar.

Louis Marin a fost aderentul şi apărătorul naţiunilor subjugate
de dominaţia imperialismelor străine. Călător pasionat, în
numeroasele sale peregrinări în diferite ţări, curiozitatea şi
dorul l-a îndemnat să vie şi în România. Om politic în
adevăratul înţeles al cuvântului, adică iubitor sincer al ţării
sale, de tânăr a avut această înclinare şi dorinţă de a rămâne
în politică, căci, se spune, că, încă pe când avea vârsta de
16 ani, fiind întrebat într-o zi de un prieten ce epitaf ar vrea să
aibă, a răspuns: Louis Marin, filozof şi om de stat francez”.

În domeniul etnografiei, Louis Marin a publicat un mare număr de
lucrări referitoare la România, Polonia, Armenia, Irlanda, altele
tratând despre structura etnică a Asiei de Nord şi a Manciuriei,
toate problemele fiind cercetate cu pasiunea omului de ştiinţă.

Ca deputat şi ministru a jucat un rol de mare importanţă. În
vremea războiului a luptat, alături de aliaţi pentru triumful
dreptăţii. Tot cu acest prilej, a ajutat pe mulţi refugiaţi
belgieni, sârbi şi români, precum şi un mare număr de studenţi
străini, ai căror părinţi muriseră pentru Franţa. In anul 1916
s-a ilustrat prin celebra lege, care îi poartă numele, proclamând
solidaritatea tuturor francezilor în faţa pierderilor cauzate de
război.

A fost un entuziast susţinător al revendicărilor României, cu
ocazia ratificării tratatului de la Versailles. Mai târziu, prin
numeroase discursuri, a dat alarma, demascând politica revizionistă
şi atrăgând totodată atenţia asupra pericolului care decurge
pentru pace din agitaţiile duse pe această temă.

În anul 1894, Louis Marin dorind a cunoaşte sufletul şi istoria
poporului nostru, a venit în România, analizând la faţa locului
problemele sociale şi politice. Văzând rolul pe care ţara noastră
trebuie să-l joace în Europa Centrală, în anul viitor, 1895, a
venit din nou şi cu această ocazie ne-a cunoscut mai bine.

Spiritul de sacrificiu, care a condus viaţa acestui om, merită
toată lauda, stima şi recunoştinţa noastră. În Franţa, de
asemenea, el se bucură de această stimă, căci pe lângă meritele
sale de om politic şi om de ştiinţă, Louis Marin mai este şi un
ilustru filantrop, cheltuind mulţi bani şi apelând stăruitor
pentru realizarea operelor de binefacere.

Cu prilejul venirii pentru a doua oară pe teritoriul țării
noastre, în 1895, însoţit de poetul Georges Ducrocq (1874-1927),
prietenul său devotat, ambii s-au stabilit înt-un sat pentru a
studia viaţa, moravurile şi munca agricolă a ţăranului nostru.
Rezultatele acestei vizite şi observaţiile făcute la faţa
locului, au fost în mare parte publicate, iar o altă parte
răspândite prin conferinţe etnografice, precum şi prin mai multe
scrisori adresate familiei sale. În fraze de o remarcabilă ţinută
literară, descrie ţăranca noastră, frumuseţea ei ca tip etnic,
costumele pitoreşti şi ospitalitatea ţăranului nostru. Apreciază
apoi mersul mlădios al ţărăncii noastre, talia şi silueta ei
elegantă, purtând pe cap cu multă artă o cofă cu apă.

Din punctul de vedere istoric, a arătat strânsele legături
existente din secolul al XVIII-lea între Franţa şi România, de
ideile franceze, care au pătruns atât de mult la noi, prin
trimiterea la studii în Franţa a multor români. Pe lângă multele
sale calităţi sufleşti, morale şi intelectuale, Louis Marin are o
cultură universală, este un adevărat enciclopedist şi unul dintre
cei mai populari oameni politici din Franţa. Câtva timp din viaţa
lui a fost profesor. În filozofie, Louis Marin cultivă gândirea
şcoalei pozitiviste franceze a lui Auguste Comte. Ca sociolog s-a
ocupat mai mult în domeniul etnografiei. A fost directorul Școlii
de antropologie, preşedinte al Societăţii de Geografie, al
Societăţii de etnografie al Institutului Internaţional de
Antropologie. „L-am cunoscut pe Louis Marin, pentru prima oară la
Anvers, eu fiind delegatul României la un Congres de antropologie.
Afecţiunea sufletească arătată şi dragostea ce a avut-o faţă
de mine ca român nu le pot uita, păstrându-le neşterse şi
astăzi. Iată omul, iată cel pe care îl aşteptăm, şi pe care
trebuie să-l sărbătorim ca prieten al românilor, ca intelectual,
filozof, om de ştiinţă şi mare francez”.

În fotografia descoperită în cadrul Arhivelor Statului îi
regăsim, central, pe Louis Marin și dr. Nicolae Minovici alături
de un grup de congresiști participanți la Congresului
Internațional din 1937.