Economia producătoare – pasul de la Made in Romania la Made by Romania

Problema României nu sunt importurile: ci produsele cu valoare adăugată cât mai pare pe care să le putem exporta în alte economii.

Desigur, exportăm și servicii, software etc:
dar produsele Made by Romania trebuie să bată produsele Made in Romania – iar aici potențialul e foarte mare dacă reușim să reindustrializăm România pe noile coordonate tehologice, căci a venit și acest moment: capitalul autohton se maturizează și trebuie să acceadă în altă ligă.
Doar astfel poate România să-și schimbe modelul de creștere – de la consumul pe datorie la producția cu valoare adăugată mare – în rarisimul moment în care în economia mondială ”se învârte pelteaua” unei resetări.

Nu e vorba numai de bani – ecuația unei economii productive cu valoare adăugată mare înseamnă și tehnologie, forță de muncă adecvat calificată, prețuri competitive la energie și, nu în ultimul rând, legislație inteligentă și prietenoasă și politici economice țintite. Investițiile – antreprenoriale sau prin fonduri – capătă combustie numai prin acest melanj.

Acestea sunt temele dezbătute marți la Conferința CDG – ”România producătoare în noua paradigmă economică:probleme, finanțarea dezvoltării, intrarea în viitor” – organizată la Parlament la Comisia de Industrii a Camerei Deputaților:

oficiali, experți și jucători în economie au întors câțiva bolovani de pe drumul economiei românești către producția competitivă.
Mai jos, prezentările – cu mențiunea că vom reveni în zilele următoare cu intervențiile punctuale ale speakerilor – în format text și video.

Conferința a fost transmisă LIVE- AICI LINK – unde poate fi vizionată.

(Redacția)

*

Principalele declarații ale participanților:

Ștefan-Radu Oprea, Ministrul economiei, antreprenoriatului și turismului: ”Industria de apărare are mare potențial de creștere, avem multe proiecte, discutăm transfer de tehnologie”

Ministrul Economiei, Ștefan Oprea, a afirmat că își dorește ca investițiile care se fac în România să fie, cel puțin, pe o perioadă cel puțin medie de timp, ”ceea ce înseamnă că transformăm economia românească dintr-o economie care era cunoscută înainte pentru un nivel al salarizării mic într-o economie competitivă, care are nevoie de automatizare”.
Unele sectoare au un drum clar în față – cum e industria energetică, unde avem câteva cărți câștigătoare.

Oficialul consideră că, între alte sectoare, industria de apărare românească are un mare potențial de creștere. Mai mult, spune ministrul, ”este o obligație și o necesitate de a dezvolta industria de apărare din România”.

”Avem foarte multe proiecte pe care le discutăm cu parteneri pentru transfer de tehnologie, pentru cooperare industrială. Sper să vedem în scurt timp rezultate ale acestor discuții, chiar începând cu următoarele luni”, a precizat ministrul Oprea.

Principalele declarații ale lui Ștefan-Radu Oprea privind planurile ministerului pentru sectoarele economiei productive:

• Ce cred că se va întâmpla cu economia României…. O economie verde, o economie produsă din surse verzi care crează oportunități. Alături de faptul că, așa a fost istoria industrială a României- suntem o țară care a exploatat petrol și gaze. Prima rafinărie din lume, 1857, a fost înființată lângă Ploiești. Asta înseamnă că avem foarte multe sonde și capacitatea de stocare a carbonului.

• Aceste două lucruri împreună, energie verde și capacitate de stocare carbon, dau o șansă unică României în tot peisajul european de a atrage investiții străine. Este un lucru pe care l-am spus la Berlin, este un lucru pe care l-am spus companiilor americane, franceze.

• Să știți că această idee are consistență și sunt companii care își manifestă interesul de a fi în România, mai ales cele care unde acționarii îi verifică ca al treilea, al patrulea furnizor, dacă, întradevăr, comportamentul lor este unul verde în ceea ce privește energia.

• Avem o șansă foarte mare, iar din această perspectivă eu nu sunt atât de pesimist în ceea ce privește viitorul economiei românești, cu atât mai mult cu cât, spre exemplu, The economist spunea că România va avea cea mai mare creștere economică din Europa în următorii ani.

• Dacă ne uităm pe cifre statistice vom vedea că lucrurile nu stau atât de rău cum avem obiceiul de a vorbi despre economia românească. Faptul că am ajuns la un record de ocupare a forței de muncă spune despre această capacitate de absorbție, despre dinamica, despre fervescența din economie.

• Sigur, suntem într-o conjunctură geopolitică într-o Europă unde activitatea industrială scade, ne uităm la Germania, și ne uităm cu oarecare îngrijorare, dar România are previziune de creștere pe mai mulți piloni posibili.

• Unul l-am menționat- suntem în plin proces de transformare a surselor de energie, iar energia verde va fi unul dintre pilonii de bază ai dezvoltării româneșri. Mai mult, punctual pe acest subiect suntem în discuții cu companii care vor să investească în România pentru a vedea dacă în noile proiecte mari energetice România poate să fie implicată în partea de transfer tehnologic, de cooperare industrială, astfel încât să producem în România, de exemplu, componente ale noilor reactoare mici modulare sau alte componente din energie.

• Mai mult, s-a vorbit și despre comerț. Comerțul este obligatoriu pentru că altfel nu poate să se dezvolte economia, este o măsură importantă. Da, ne uităm cu îngrijorare la deficitul balanței comerciale- el a scăzut anul trecut, simțitor, dar pentru a putea să avem un rating mai bun de țară trebuie să ne uităm la cifrele macroeconomice, în echilibre, în deficitele gemene… Da, avem nevoie să importăm mai puțin și să producem mai mult în țară.

• Punctual, avem scheme de ajutor de stat care vin să răspundă acestor nevoi, care vin tot din analiza cifrelor de la Eurostat, sau de la INS. Spre exemplu, Ministerul Agriculturii a venit cu schema de ajurtor de stat Investalim, noi, la Ministerul Economiei, cu Constructplus- sunt doar 2 dintre scemele care vor fi active în scurt timp. Urmează indusria prelucrătoare.

• De ce aceste două industrii- alimentară și construcții? Pentru că investim foarte mult. Pentru că avem fonduri europene pentru programe de infrastructură, pentru că avem un deficit mare al balanței comerciale și pentru că investim în proiectele de construcții din România folosind până la 80% produse de import.

• Este evident că trebuie să producem mai mult în România. Odată pentru a aduce valoare adăugată, apoi pentru a avea lanțurile de aprovizionare mai scurte, constructorii să aibă la timp, și de calitate, produsele de care au nevoie și, nu în ultimul rând, pentru că aceste două industrii se pot localiza în zone mai puțin dezvoltate ale României. Nu sunt foarte multe industrii care pot fi localizate în astfel de zone.

• Da, dl. Bende avea dreptate, ne dorim ca investițiile care se fac în România să fie, cel puțin, pe o perioadă medie de timp, ceea ce înseamnă că transformăm economia românească dintr-o economie care era cunoscută înainte pentru un nivel al salarizării mic într-o economie competitivă, care are nevoie de automatizare. Atunci, în niciunul dintre aceste programe criteriul locurilor de muncă nu mai este unul determinant. Dorim să atragem investiții care să vină cu procese tehnologice competitive, eficiente energetic. Deci, am renunțat la acest criteriu.

• Avem în același timp partea de antreprenoriat care s-a dezvoltat foarte mult în ultima vreme. Am făcut analiza indicatorilor de performanță, de exemplu, pe StartUp Nation, o rentabilitate pe prima ediție de 155%, a doua cu 126%. Peste 91% dintre companii după 5 ani de existență sunt active în piață. De aceea suntem în discuții cu MIPE pentru a notifica Comisia și a porni a patra ediție cu fonduri europene. Sigur, ne dorim să folosim și să absorbim cât mai bine fondurile europene.

• La întrebarea punctuală- ce putem să facem pentru retehnologizare- suntem în discuții. O dată avem un program pe economie circulară care sprijină aceste procese tehnologice eficiente energetic și prietenoase cu mediul. Dar, da, simt nevoia de a veni cu scheme de sprijin al companiilor românești pentru a putea fi eficienți energetic și în perspectiva proceselor tehnologice.

• Avem programe pentru eficiență energetică pentru a dezvolta parcuri de energie eoliană și solară, avem proiecte europene care sprijină eficiența energetică a clădirilor dar cred că trebuie să venim și cu proiecte care să sprijine eficiența tehnologică pentru a fi mult mai competitivi.

• Da, avem nevoie să trecem și într-o etapă nouă, de internaționalizare a companiilor românești. Companiile, managementul, antreprenorii sunt în acea zonă de maturitate în care pot ataca cu succes piețe noi. Este unul dintre eforturile pe care le facem- încercăm să deschidem piețe noi, în special în această perioadă. Pentru industria agroalimentară am reușit să deschidem piața grâului din Vietnam, deschidem piețe noi în zona Golfului, sunt convins că vom obține erzultate vizibile în scurt timp.

Întrebări:

Credeți că e ușor pentru mediul de afaceri să gândească pe termen lung cu  544 de modificări fiscale în ultimii șapte ani, cu jumătate din Codul fiscal modificat în această perioadă?

• Da, au fost fost foarte multe modificări fiscale. Asta a fost una dintre principalele constatări ale Comisiei, ale altor instituții, ne-au spus că avem prea multe excepții de la Codul fiscal. Modificările de care vorbeați au fost excepții care, dacă ar fi să ne uităm la modul în care funcționează piața din România, aduc anumite modificări ale pieței. Ar trebui să fie șanse egale pentru companii. PNRR prevede o reformă fiscală care nu va avea efect în acest an. Anul acesta nu vor crește taxe și impozite, după cum susține coaliția de guvernare. Din această perspectivă există predictibilitate pentru mediul de afaceri. Dezbaterea, dialog, sunt singurele soluții pentru o reformă fscală care să fie acceptată de societate, de cetățeni. Subiectul va fi probabil unul  important. Avem nevoie de predictibilitate, știu cum e.

Avem 3,1 mil români care lucrează peste granițe. Dacă s-ar fi întors în țară, cât ar fi fost șomajul real?

• Nu cred că e corect să gândim din perspectiva scenariilor contrafactuale. Suntem într-o realitate  a economiei care absoarbe forță de muncă. Avem deficit estimat de până 400.000 lucrători, după cum arată ultimul studiu AmCham. Din perspectiva asta există oportunitate pentru România de a reuși să reținem forța de muncă calificată și să întoarcem acasă forță de muncă din diaspora. Atâta timp cât cifrele prognozate pentru creștere economică în statele membre sunt până în 1% iar în România de 3%, deci o zonă dinamică, cred că va fi o oportunitate pentru forța de muncă calificată care astăzi lucrează în diaspora. Pot veni inclusiv pe StartUp Nation, pot deveni antreprenori.

Formarea profesională, avem nevoie de oameni cu formare profesională corectă. Aveți în vedere și astfel de proiecte?

• Învățământul dual este o soluție, sunt programe și finanțări importante- 1 miliard de euro. Ministerul Educației are acest program prin PNRR- 16 centre regionale, cred.

Care sunt sectoarele industriale cu potențial de creștere prin inovare și care vor fi susținute?

• Avem o industrie care este extrem de competitivă: IT. 200.000 de oameni care lucrează, producând 6-8% din PIB-ul României. Am fost la PatriotFest, un concurs de prototipuri. Am cunoscut români care lucrează în AI de peste 10 ani, care fac parte dintr-o comunitate de 5.000 de români care lucrează în AI. Putem fi, suntem extrem de competitivi în această zonă. Îmi doresc însă să avem mai multă proprietate intelectuală înregistrată în România. Aici ar fi adevărata plusvaloare. Nu e ușor, s-au scurs mulți ani în care colaborarea dintre industrie și cercetare nu a fost cea mai bună…

Este industria de apărare o soluție pentru România?

• Cu certitudine da, este un mare potențial aici. Mai mult, este o obligație și o necesitate de a dezvolta industria de apărare din România. Avem foarte multe proiecte pe care le discutăm cu parteneri pentru transfer de tehnologie, pentru cooperare industrială. Sper să vedem în scurt timp rezultate ale acestor discuții, chiar începând cu următoarele luni.

Lumea se pregătește pentru o nouă revoluție- calculatoare cuantice și brainnet- există la minister și o abordare anticipativă?

• Este o cooperare cu alte ministere implicate, cercetare. Discut cu colegii mei despre felul în care trebuie să venim cu politici publice care să absoarbă și noi tehnologii. Avem programe pentru microelectronică, sunt scheme prin PNRR care sunt în curs de licitație, atribuiri… Industria se modernizează, există mulți care lucrează în AI, UE este prima care a legiferat în acest domeniu. Răspunsul simplu este: Da. AI și noile  tehnologii progresează mai repede decât ne imaginăm azi și trebuie să fim pregătiți pentru asta.

Bende Sandor, președinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaților: ”Cel mai bine se poate face plusvaloare prin reindustrializarea României”

România trebuie să promoveze politici de reindustrializare, afirmă Bende Sandor, președinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din Camera Deputaților. ”Pentru asta trebuie eliminată birocrația, dacă se poate și atât cât se poate”, avertizează Bende Sandor.

Parlamentarul român a sesizat însă o problemă în stabilirea criteriilor de acordare a fondurilor: ”În România nu am reușit să ne decuplăm de următoare chestiune: întotdeauna, ca și criteriu de departajare introducem numărul de locuri de muncă înființate printr-o investiție. Or, toată lumea din Europa, deja merge spre automatizare, spre folosirea inteligenței artificiale. Aceste două lucruri se bat cap în cap. Ori automatizezi, ori creezi locuri de muncă”.

Principalele declarații ale lui Bende Sandor:

• Trebuie să facem absolut totul ca să putem repune România pe harta economiei europene și mondiale. Avem de lucru. Recunoaștem că avem probleme cu plusvaloarea. Dumneavoastră ați spus plusvaloare mare. Eu aș fi mulțumit să avem plusvaloare de orice dimensiune.
• Dacă ne uităm la balanța comercială a României, nu stăm prea bine. Nu stăm prea bine când vorbim despre aceste lucruri. Asta înseamnă că importăm, avem o economie bazată pe comerț. Și acest segment are locul lui, dar trebuie să facem plusvaloare, și cel mai bine se poate face plusvaloare prin reindustrializarea României.
• Pentru acest lucru, banii europeni sunt excepționali. Sunt o sursă de finanțare de care nu trebuie să uităm.
• România nu trebuie să vină cu industrializare neapărat din capitalul național. Trebuie să creăm terenul fertil, să creăm cadrul propice ca întreprinzătorii privați să înceapă să facă investiții în această zonă.
• De ce nu avem acum aceste investiții? Probabil, pentru că lucrurile nu erau propice. România trebuie să aibă grijă să are pământul, să ude pământul, să creeze condițiile necesare pentru ca industria să poată răsări în mediul privat.
• Pentru asta trebuie eliminată birocrația, dacă se poate și atât cât se poate. În cazul fondurilor europene există următoarea problemă. România are nevoie de foarte mulți bani. Dar, dacă ne uităm ce fel de proiecte au fost scoase pe piață în ultima perioadă, era vorba de foarte mulți bani și nu știu dacă sectorul privat este pregătit pentru a absorbi dintr-odată foarte mulți bani.
• Nu este sigur că fiecare întreprindere mică este pregătită să absoarbă 500.000 de euro, sau un milion de euro. Avem nevoie de proiecte mici, cu bani ce pot fi atrași rapid și care pot fi finalizate repede – 20.000, 50.000 și 100.000 -, care să fie realizate mai multe, unul după altul. Acest lucru ne va duce la o creștere normală a societății private din România, la o creștere economică mult mai normală. Suntem la începutul unui nou ciclu financiar din bani europeni, încă nu este întârziat nimic.
• Văd că este prezent online și domnul ministru Radu Oprea, pe care-l salut și pe această cale. Sper ca până al sfârșitul anului să pună lucrurile în mișcare, așa cum am avut foarte multe discuții cu dânsul. Sper să reușească.

Întrebări

Întrebare: Pe partea de plusvaloare, din punct de vedere al industriei, vă spun că ar trebui să trecem de la manufactură la automatizări. Avem o problemă cu industria pe această temă de automatizare. Avem presiuni, atât din punct de vedere al costurilor materiale, salariale, ce țin de energie ș.a.m.d. Putem supraviețui acestui context doar prin automatizare sau și prin automatizare. În acest context cred că ar fi util să putem atrage fonduri pentru așa ceva. Aș spune că aceste fonduri nu trebuie neapărat să fie mici. Putem absorbi fonduri și mai mari, astfel încât să automatizăm industria, să putem fi competitivi în continuare și să beneficiem de oportunitățile pe care le avem.

De aceea, vă întreb care ar fi prioritățile dumneavoastră în acești ani, pentru a ajuta industria autohtonă și nu numai, să atragă fonduri în contextul acesta, al automatizării?

Răspuns: Domnul Ilie Toma este lângă mine și a auzit de nenumărate ori în Comisie, mai ales atunci când era vorba de o aprobare de OUG care venea cu un draft sau cu un proiect de finanțare europeană. Aici este o chestiune simplă.

În România nu am reușit să ne decuplăm de următoare chestiune – întotdeauna, ca și criteriu de departajare introducem numărul de locuri de muncă înființate printr-o investiție. Or, toată lumea din Europa, deja merge spre automatizare, spre folosirea inteligenței artificiale. Aceste două lucruri se bat cap în cap. Ori automatizezi, ori creezi locuri de muncă.

Dacă automatizezi creezi alte tipuri de locuri de muncă și dispar unele pe care le-ai avut până atunci. Dacă vrei să modernizezi, nu poți să condiționezi de faptul că trebuie să angajezi cu 20% mai mult personal decât ai avut. Și acest personal trebuie menținut 3 – 4- 5 ani. Lumea evită să depună proiecte și din cauza aceasta.

Trebuie să vedem ce ne dorim pe viitor. Ne dorim să avem o economie performantă sau ne dorim să avem doar locuri de muncă mai puțin calificate?

Andreea Paul: Economia românească este de patru ori mai puțin automatizată, în medie, decât economia europeană. Cu fiecare revoluție tehnologică în parte este dovedită creșterea numărului locurilor de muncă, este adevărat, cu un alt buchet de competențe. Nu există antreprenor cu care să intru în dialog și să nu mi se plângă că astăzi nu găsește forța de muncă pe piață necesară pentru a-și onora obligațiile de producție. Așadar, automatizarea și robotizarea este un must have.

Răzvan Popescu, Subsecretar de Stat, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene: ”Discutăm cu Comisia Europeană să finanțăm și firme care nu au un bilanț pozitiv”

”Autoritățile de management estimează lansarea, în primul trimestru al anului 2024, a aproximativ 190 de apeluri de proiecte, în valoare totală de crica 10 miliarde de euro, în domenii precum cercetare, dezvoltare, IMM-uri și antreprenoriat, energie și eficiență energetică etc”, a anunțat Răzvan Popescu, Subsecretar de Stat în MIPE.

Întrebat ce se poate face ca și firmele care au bilanț negativ din motive obiective să poată accesa fonduri europene, oficialul MIPE a răspuns:
”luăm în calcul și discutăm cu partenerii noștri și cu Comisia Europeană dacă putem să găsim o soluție în așa fel încât să finanțăm și firmele care nu au un bilanț pozitiv, pentru a putea să-i ajutăm să depășească acest moment mai dificil”.

Principalele declarații ale lui Răzvan Popescu (Descărcați AICI prezentarea secretarului de stat MIPE):

• Prin fondul european de dezvoltare Regională încercăm să reducem decalajele dintre nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni din cadrul Uniunii Europene și rămânerea în urmă a regiunilor mai puțin favorizate, prin participarea la ajustarea  structurală a regiunilor cu întârzieri în dezvoltare și la reconversia regiunilor industriale aflate în declin. Acestea – inclusiv prin promovarea dezvoltării durabile și prin abordarea provocărilor de mediu.
• În perioada de programare 2021 – 2027, România dispune de aproximativ 46 de miliarde de euro, pentru investiții care contribuie substanțial la creșterea calității vieții cetățenilor și la reducerea decalajelor economice și sociale între regiunile din Europa.
• Pentru a utiliza cât mai eficient fondurile europene alocate în cadrul politicii de coeziune în 2021- 20207, ne propunem investiții care să acopere șase mari direcții de acțiune, printre care: Creșterea competitivității economice și a nivelului de digitalizare; Sprijinirea transformării economice inovatoare a României; Transformarea digitală a actului de guvernare a României atât la nivel central cât și local.

• Investițiile pentru perioada 2021 – 2027 vor fi susținute de programele de finanțare fondurile politicii de coeziune, având în vedere o Românie mai inteligentă, mai digitalizată și mai competitivă, prin realizarea obiectivului de politică UNU –  O Europă mai competitivă și mai inteligentă prin promovarea unei  transformări economice inovatoare inteligente și a conectivității TIC regionale.
• Până în prezent au fost lansate apeluri în valoarea totală de 22,8 miliarde de euro, din care valoarea UE aproximativ 14 miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 45% din alocarea UE aferentă acestui exercițiu financiar.
• Autoritățile de management estimează lansarea, în primul trimestru al anului 2024, a aproximativ 190 de apeluri de proiecte, în valoare totală de crica 10 miliarde de euro, în domenii precum cercetare, dezvoltare, IMM-uri și antreprenoriat, energie și eficiență energetică, mobilitate urbană, educație, dezvoltare durabilă, managementul riscurilor și al dezastrelor, biodiversitate, etceterera.
• Pentru accesul cât mai simplu și mai predictibil al beneficiarilor, lansă pe pagina ministerului, periodic, calendarul apelurilor ce urmează a fi lansate pe fiecare trimestru. Și acum vă invit să vă informați privind apelurile care urmează să fie lansate în acet trimestru.
• În privința mediului de afaceri, acesta va fi sprijinit prin granturi și instrumente financiare pentru diseminarea de noi modele de afaceri și extinderea capacităților de producție, dezvoltarea antreprenoriatului și stimularea înființării de noi întreprinderi.
• Prin Programul Creștere inteligentă, digitalizare și instrumente financiare,  propunem mpsuri în domeniul cercetare, dezvoltare, specializare inteligentă, antreprenoriat și digitalizare, care vor fi finanțate prin granturi și alte instrumente financiare, pentru a răspunde provocărilor la nivel național. Programul stabilește priorități de investiții prin fondul european de dezvoltare Regională și sprijină implementarea strategiei naționale de cercetare și inovare și specializare inteligentă 2021-2027.
• Prin cele opt programe regionale susținem, de asemenea, dezvoltarea și inovarea serviciilor aferente infrastructurilor de sprijin a afacerilor, cum ar fioparcurile indusrtiale, parcurile de specializare inteligentă ca și operațiunile de importanță strategică.
• Prioritate numărul unu a programului este promovarea unui ecosistem CDE cometitiv și atractiv, cu un buget de peste 1.360.920.000 de euro, cu
• Acțiunea 1.1. Sprijin pentru sectorul privat pentru colaborarea între actorii din sistemul public și mediul de afaceri și CDI,
• Măsura 1.1.1 Sprijin pentru întreprinderile inovatoare, în care sunt vizate proiecte pentru dezvoltarea de produse, procese și servicii inovative, inclusiv finanțări de start-up-uri, spin-off-uri, care se adresează în principal IMM-urilor, prin apeluri precum: Sprijin pentru întreprinderi nou înființate inovatoare,  Asigurarea transferului de cunoștințe tehnologice penru actorii din mediul privat.
• Mai sunt Măsura 1.1.2, Creșterea gradului de colaborare între mediul public și cel privat, prin care, de exemplu vor fi susținute activitățile de pe întregul traiect, de la concept la piață, dezvoltarea unor rețele de cercetare. Astfel de proiecte vor fi depuse de parteneriate ce vor fi formate de organizații de cercetare și întreprinderi. Vorbim aici de minim trei parteneri IMM-uri și minim o organizație de cercetare.
• Vizăm o agendă clară, comună, cu un plan de acțiune și un acord de parteneriat detaliat în cadrul acestui apel.
• Avem și un apel de sprijin pentru tehnologiile inovative, beneficiari fiind parteneriate dintre organizații publice de cercetare  și IMM-uri, care să asigura transferul de cunoștințe de cercetare în piață, prin dezvoltarea experimentală și cercetarea industrială pentru ridicarea gradului de maturitate tehnologică.
• Avem și un apel care vizează sinergiile cu alte programe precum Horizon Europe și alte programe europene.
• Musura 1.1.3 privește Creșterea calității cercetării aplicate și dezvoltarea de noi parteneriate, prin atragerea de cercetători din străinătate și crearea unor grupuri de excelență în jurul acestora. Proiectele vor susține creșterea participării României la programele europene sau internaționale în domeniile CDI.
• Aceasta este o parte din măsurile pe care ni le propunem a fi finanțate prin Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare” (POCIDIF)
• Prioritatea 2 vizează Digitalizarea administrației public și a mediului de afaceri, cu un buget de peste 819,2 milioane de euro, cu un obiectiv specific care se referă la dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și adaptare a tehnologiilor avansate.
• Prioritatea 3 vizează Transformarea digitală și furnizarea de servicii îmbunătățite în sectorul cultural. Aici măsura 3 are un buget de 1.500.000 euro.
• Prin programele regionale ne propunem, de asemenea, sprijin pentru IMM-uri pentru creșterea competitivității lor economice prin achiziția de echipamente, tehnologii, utilaje inovative și investiții în domeniile productive și ale serviciilor aferente.
• În sfârșit, avem un set de instrumente financiare și în cadrul PNRR dedicate IMM-urilor, prin susținerea accesului acestora la noi resurse disponibile, cu scopul de a  maximiza efectul acestora prin garanțiile oferite.
• Astfel, IMM-urile își vor putea finanța activitatea și investițiile mai bune, generate de ratele mai mici de dobândă, scadențele mai lungi, sau cereri mai reduse de garanții.
• De  asemenea componenta 9 a PNRR , Suport pentru sectorul privat  de cercetare și dezvoltare, include o serie de reforme și investiții menite să consolideze mediul de afaceri.
• Am lansat un instrument nou,  o platformă care se numește oportunitati-ue.gov.ro, unde beneficiarii potențiali pot găsi informații privind finanțări atât din baniieuropeni cât și de la bugetul de stat.
• Direcția de comunicare au evenimente de informare și dezbateri care se numește Financing Info Monday, fiecare în vedere anumite zone de finanțare. Există și un asistent – apropo de inteligență artificială care vă poate ajuta să găsiții informațiile necesare.

Întrebări

De ce nu mai sunt eligibile pentru fonduri europene firmele al căror bilanț a trecut pe minus, nu un minus mare, tocmai din cauza costurilor fixe cum sunt cele pentru energie, chiar dacă fondurile pentru retehnologizare le-ar salva?

•  Într-adevăr, luăm în calcul și discutăm cu partenerii noștri și din partea Comisiei Europene să discutăm dacă putem să găsim o soluție în așa fel încât să finanțăm și firmele care nu au un bilanț pozitiv, pentru a putea să-i ajutăm să depășească acest moment mai dificil.

Sunt foarte multe proiecte și ne-ar fi util să înțelegem care ar fi practicile bunepe care noi, în industrie, ar trebui să le avem ca să putem accesa aceste fonduri. Ne-ar ajuta și niște exemple clare. Informația e stufoasă și necesită foarte multă atenție. Poate un ghid de bune practici cu niște exemple.

În 2010, PIB România era de 539 de miliarde de lei. Cifra de afaceri a tuturor companiilor era 912 miliarde de lei. În 2022, PIB România  1.405 miliarde de lei, cifra de afaceri a tuturor companiilor 2.370 miliarde de lei. 59 % din valoarea adăugată din rulaje în 2010, 59% din valoarea adăugată din rulaje în 2022. Adică au trecut 13 ani și avem aceeași valoare adăugată pe fiecare 100 de lei de factură emisă de România SRL. Cum vă explicați dumneavoastră că 14 ani am atras 60 de miliarde de euro bani europeni, iar România SRL, pentru 100 de lei factură emisă, (și cifra de afarei n-are TVA , deci nu contează fluctuația TVA-ului), este tot la 59% din PIB suma valorii adăugate a tuturor companiilor din România? Cum vă explicați că după 14 ani, în care am cheltuit (nu investit) 60 de miliarde de euro, ne-am întors acolo unde suntem?

• Noi ne propunem ca acești bani să nu fie cheltuiți, cum ați spus dumneavoastră… Suntem la al treilea exercițiu financiar și e clar că trebuie să învățăm din ceea ce poate nu a fost bine în trecut. Nu știu să vă spun exact acum ce s-a greșit în trecut. Vă pot spune că vom învăța exact din ceea ce s-a greșit.
• Încercăm exact pe cifre să vedem care ar fi calea de urmat, ca sp nu mai avem bani europenbi cheltuiți ci bani investiți cae să aducă plus valoare atât în economie cât și în beneficiul societății.
• Revenind la prima întrebare, pe platfomră și în cadrul evenimentelor Info Monday încurajăm schimbul acesta de experiență al actualilor beneficiari cu noii beneficiari.

Intervenție Bende Sándor, președinte Comisia pentru industrii şi servicii din Parlamentul României

• Aș avea și eu niște întrebări care poate conțin niște răspunsuri la problema banilor europeni investiți. În exercițiul financiar 2021 – 2027, pe care îl redenumim anuanl cu anul în care sunte, deci 2024 – 2027, vorbim de 80 de miliarde de euro, inclusiv PNRR. O întrebare este: știți cât alocați pentru investiții pentru IMM-uri și industrie în această perioadă?
• Altă problemă… revin la problema numărului de personal care este inclus în proiecte și care nu se pupă cu automatizarea. Nu am văzut în această problemă învățământul, care stă la baza dezvoltării economice. Este nevoie de reconversie profesională, de operatori. Deci care este suma care va fi investită, din cele 80 de miliarde, pentru reconversia profesională?
• Și nu îi vom aduce în țară pe cei care ai plecat în străinătate, nu doar cu locuri de muncă și nici cu salarii, ci și cu condiții de viață.

Iancu Guda, economist și Producător “Banii în mișcare” @Digi24: ”Aruncăm bani pe subvenții, fără să condiționăm fermierul să se dezvolte și să fie responsabil”

”Ce mi se pare grav în ce Privește producția – agricultura: de 30 de ani, în România, am cheltuit pentru subvenții în agricultură, vreo 22 de miliarde de euro. Am cheltuit, nu am investit. Avem cea mai mare suprafață arabilă, raportat la suprafața țării, cu cel mai fertil teren. Și avem cea mai slabă productivitate pe hectar. Eu vă garantez un lucru: Ceva facem prost. Nu se poate să ai acești indicatori și să ai cea mai slabă productivitate din Europa”, afirmă economistul Iancu Guda.

”Trebuie să ne concentrăm foarte clar pe valoarea adăugată, nu doar pe rulaje, creștere nominală. Cifra cheie la care mă uit este cât PIB generăm din rulajele pe care le facem din cifra de afaceri obținută. Dacă mă uit pe această metrică, în ultimii 15 ani am bătut pasul pe loc”, a mai constatat Iancu Guda.

Principalele declarații ale lui Iancu Guda:

• Cred că trebuie să ne concentrăm foarte clar pe valoarea adăugată, nu doar pe rulaje, creștere nominală. Cifra cheie la care mă uit este cât PIB generăm din rulajele pe care le facem din cifra de afaceri obținută. Dacă mă uit pe această metrică, în ultimii 15 ani am bătut pasul pe loc.
• Aș dori să remarc un episod care a fost în perioada în care s-a împins foarte mult creșterea bazată pe salarii – 2017 și 2018 -, când am avut un sprint. Raportul dintre PIB și cifra de afaceri a sărit la 66% și această creștere bruscă a salariului, într-o perioadă scurtă de timp, a avut un efect de creștere imediată, dar n-a avut tracțiune pe termen lung. N-a fost un maraton, pentru că imediat ulterior a început să scadă. Ne-a crescut atât de mult consumul și oferta locală domestică din România nu a fost elastică. Deci, a crede că putem crește o economie doar pe bază de salariu, ne demonstrează realitatea, nu este o creștere sustenabilă. Am plătit prin deficite mai mari, prin inflație mai mare și prin competitivitate, care s-a întors la 59%.
• Și mai avem o problemă, middle income trap, unde se află majoritatea țărilor europene dezvoltate cu mentalitate foarte socială de dezvoltare, doar de a crește salariul. Aceste țări au ajuns acum într-o capcană a middle income trap, care generează inflație și dezechilibre pentru sistemul social de pensii.
• Deci, trebuie să ne găsim avantajele competitive, să investim, doar așa putem să susținem salarii mai mari. Altfel, nu o să creștem, doar că din pix avem, în ghilimele, bunăstare.
• O altă constatare este referitoare la industrie. Am ales așa: două generatoare masive în deficitul comercial – industria fabricare substanțe și produse chimice și industria alimentară. Am adăugat băuturi, mașini, echipamente, industria extractivă. La mașini suntem ok, exportăm cu Dacia. La industria extractivă, metalurgică, lemn, fabricare lemnului și produse textile. Dacă aduni toate activele fixe (am dat la o parte toate extremele, anomaliile și ciudățeniile, care sunt excepție, au o pondere sub 1%), în 2010 aveam 171 de miliarde de lei active fixe, iar în 2022 avem active fixe de 230 de miliarde de lei. Dacă vă uitați, este o creștere cu doar 30%, în condițiile în care inflația singură a fost de 80%.
• De asemenea, ponderea activelor fixe ale industriei în total active România SRL a scăzut de la 27% la 21%. Văd în presă articole că România conduce în topul european ca pondere a industriei în economie… parcă nu știm pe ce lume trăim. Realitatea este că nu suntem o țară industrială cu valoare adăugată, competitivitate. Trebuie să vedem adevărul în față cu aceste cifre.
• Sunt câteva sectoare care se laudă că sunt cei mai mari angajatori, cum sunt construcțiile. Ei au avut facilități, nu au plătit CASS. E foarte ușor să atragi forță de muncă, atunci când joci după alte reguli.
• S-a spus mai devreme, și domnul ministru Oprea a punctat, să avem egalitate de șanse. Înțeleg că am sprijinit IT-ul 15 -20 de ani cu impozit zero pe venituri. Dar, până când? Poți să-i stimulezi o perioadă, dar dacă 20 de ani le oferi aceste facilități se obișnuiesc cu acest lucru.
• Și aici aș da un alt exemplu, care mi se pare și mai grav, agricultura. De 30 de ani, în România, am cheltuit pentru subvenții în agricultură, vreo 22 de miliarde de euro. Am cheltuit, nu am investit. Avem cea mai mare suprafață arabilă, raportat la suprafața țării, cu cel mai fertil teren. Și avem cea mai slabă productivitate pe hectar. Eu vă garantez un lucru: Ceva facem prost. Nu se poate să ai acești indicatori și să ai cea mai slabă productivitate din Europa.
• Cred că știu ce facem prost: aruncăm bani pe subvenții, fără să condiționăm fermierul să se dezvolte, să comaseze suprafețele, să gândească businessul la nivel de supermarket, nu la nivel de chioșc. Acum protestează, dar m-am uitat pe financiarele lor din ultimii cinci ani și am văzut că 9 din 10 fermieri și-au dat dividende, au făcut profit mediu de 20%. Este un profit extraordinar și 9 din 10 au făcut profit și și-au dat dividende. Când vine un an prost – că e secetă, că e Ucraina – ei eis în stradă și vor subvenție. Acesta nu este business, nu este antreprenoriat pur, competitiv. Statul trebuie să vină și să spună: Te subvenționez dacă meriți. Ce înseamnă a merita? Ție îți pasă de afacerea ta? De ce să-mi pese mie, stat? Este adevărat că toți studenții mănâncă ieftin la cantină, însă doar cei buni primesc burse. Și atunci, meriți? Ia să vedem.. ai ieșit din zona de confort? Ce suprafață ai? 94% din fermierii români au suprafață exploatată sub cinci hectare. Cea mai granulată agricultură din Europa. Cum să fim competitivi, dacă 2 din 100 de fermieri au tractor? Dar de ce să aibă tractor, dacă au doar 3-4 hectare? Nu se justifică. Și, atunci, cum îi stimulăm? Îți dau subvenție doar dacă ai o suprafață minimă. Sau, dacă procent din profit este reinvestit? De ce să-ți dau eu subvenție dacă tu nu ai profit reinvestit? Adică, vulnerabilitatea se antrenează în vreme bună. Reziliența se antrenează în vreme bună. Nu pot să dau dividende și apoi într-o perioadă de secetă să cer subvenție. Îți dau subvenție, dar nu mai mult de 10% din capitalul propriu. Cât profit ai investit tu, în medie, pe ultimii trei ani? 1 leu? Îți dau subvenție 0,1 lei. De ce, dacă tu, antreprenor, ai investit un leu în afacerea ta, eu să-ți dau trei lei? De ce să vitregim alte sectoare de subvenții în tehnologizare și robotizare, ce pot aduce valoare adăugată, și să dăm fermierului care face profit net de 20%?
• Eu înțeleg că este o industrie subvenționată la nivel european, dar în România avem 10% suprafață arabilă irigată. Nu ar trebui să condiționăm subvențiile de competitivitate și o parte din bani să-i ducem în irigații, adică în lucruri care și produc multiplicatori? Eu, dacă aș fi fermier în stilul ăsta – fac profit, iau toți banii prin dividend; nu fac profit, ies în stradă și țip – pot să o duc foarte bine.
• De aceea, în România, agricultura și construcțiile, pentru că au avut facilități, în doi ani dublează banii – construiesc cu 1.000 de euro și vând cu 2.000 de euro. Și noi vorbim de fabrici, utilaje și echipamente… Păi, dacă dublez banii în doi ani?
• Toate aceste excepții, facilități, au creat modul de a gândi subvenția. În loc să folosim S-ul de la Stimulare, folosim S-ul de la Subvenționare. Nu mai suntem în anii 90. În mileniu III, nu mai putem să gândim ca în Evul mediu, să ieșim pe câmp cu popa și să ne rugăm să plouă, ca să avem agricultură cu rezultat bun.
• Toată această gândire a statului, modul în care sunt gândite subvențiile în România, nu produce responsabilizare, stimulare a investițiilor. Dacă nu învățăm ceva și nu schimbăm greșelile trecutului, se va întâmpla fix la fel și în continuare – fermierul român din anul 2030 o să fac profit șapte ani la rând și o să scoată profitul prin dividende, și trei ani o să iasă în stradă și o să vrea subvenții.
• Despre modificările de taxe. S-a spus că în 2024 nu o să avem creștere de taxe, după șapte ani în care s-au făcut 545 de modificări de taxe și ne-am întors unde eram în 2015: venituri raportate la PIB – 28 și ceva la sută. Aici mi-e teamă că veniturile sunt prea optimiste – pentru o creștere cu 13%, ar trebui ca PIB-ul să crească real cu 3,4%, inflație de 6, deci nominal cu 9,4 – să avem și toate taxele modificate, conformare totală. Chiar credeți că atunci când cresc taxele avem conformare totală? Vă arăt niște cifre și constat: în România, când s-au crescut taxele, nouă din 10 sectoare unde s-au crescut taxele au avut o colectare mai slabă din cifra de afaceri, care mă interesează. Cât business ai făcut, câte taxe ai plătit? În 9 din 10 cazuri, când taxele au crescut încasarea efectivă a scăzut. Dacă noi vrem să ne păcălim și să credem că o creștere de taxe, fără să facem alte lucruri, înseamnă o colectare mai bună, înseamnă că nu vrem să privim realitatea din economia românească, de la firul ierbii.
• Mi-e teamă că în semestrul 2, dacă avem un deficit mai mare, cu acele venituri optimiste, unii vor începe să uite promisiunea cu nu creștem taxe în 2024 și se vor lega tot de niște excepții și că vor să dea egalitate de șanse. Cu patru luni de alegeri, mi-e teamă că de cheltuieli nu se vor atinge, deși sunt atâtea elemente de risispă. O să dau doar un exemplu: ANAF. Avem taxe declarate și necolectate – TVA, contribuții, tot, tot, tot – de 72 de miliarde de lei. Și toate modificările fiscale vor să aducă 16 miliarde. O parte din modificări au fost juste – eliminarea unor excepții, cu scăderi de TVA în HORECA, care duduia și stimula consumul într-o zonă în care, oricum, se consuma în draci -, dar 72 de miliarde de lei… Înainte să creștem taxele, însă, de ce nu ne preocupăm de colectarea mai eficientă a celor declarate? Astea 72 de miliarde de lei  sunt taxe declarate și necolectate, nu economie subterană, nedeclarată.
• Topul 1.000 de restanțieri la stat au 58 de miliarde de lei. De ce statul nu are posibilitatea să-și vândă creanța la masa credală cu discount? Majoritatea acestor companii sunt insolvență. Credeți că vine vreun fond de investiții și cumpără creanțe de la masa credală? Decât să stea cu 72 de miliarde necolectate, statul ar putea renunța la 10%, 20% și dă lege, și la a doua strigare la executare, nu din prima, îmi cesionez creanța. Sunt convins că sunt companii cu potențial care pot fi restructurate, eficientizate, de către fonduri de investiții cu know-how care pot schimba managementul și au portofolii de clienți internaționali și portofolii complementare care vor veni să investească, să preia controlul la acele companii. Dacă statul scapă de acele creanțe cu un discount de 20%. Pentru că nu o să încaseze 50, ci 50 de miliarde. Și este triplu față de toate taxele majorate anul trecut. Ar fi fantastic. N-am pierdut 20%, ci am câștigat 80% din bani și nu mai destabilizăm mediul de afaceri. Fără să renunțăm la ideea de a elimina acele excepții fiscale  cu care nu am fost niciodată de acord. Sunt doar câteva elemente cheie, constate pe ultimii 15 ani, dar mai sunt multe altele.

Întrebări

Tiberiu Petrică, CEO Flaro: Și noi, în industrie, am observat o creștere a presiunii economice prin wage-led growth. A pus foarte mare presiune, având în vedere faptul că moneda națională a  rămas relativ stabilă. Când ne uităm la exchange rate nu avem nicio supapă de scăpare – practic, toate aceste creșteri de salarii s-au dus în costuri.

Ionuț Guda: La export ați pierdut din competitivitate. Adică polonezii v-au bătut nominal cu 10% în ultimii trei ani, fără să facă nimic.

Tiberiu Petrică: Exact. Doar din aceste politici economice. Acest lucru se vede și în industrie și pune foarte mare presiune pe noi. Trebuie să facem ceva, altfel nu vom fi competitivi.

Iancu Guda: Nu mă surprinde, sunt cifre, nu sunt percepții. Mai e un aspect, apropo de creșterea salariului minim.  Într-o țară cu taxe mai mici pe capital și mai mari pe muncă, în comparație cu mediile europene, care stimulează și plata la negru sau gri cu diferența în plic, nefiscalizată. Și faptul că am avut în ultimii 15 ani 22 de majorări ale salariului minim pe economie, peste capacitatea mediului de afaceri de a le susține, dovadă faptul că ponderea salariului minim în cel mediu s-a dus de la 22% la 46%, deci s-a dublat în 15 ani, ceea ce a dus la o presiune de resetare a grilei de salarizare, inclusiv în unele domenii unde, în vecinătatea salariului minim, cred că sunt angajați cărora nu li s-au crescut salariile, ci li s-a spus că diferența li se dă în plic. Asta este realitatea și așa ajungem la o societate polarizată din trei perspective. Business – avem 1.000 de companii care au jumătate din România (cifră de afaceri, taxe și angajați nu ca număr, ci ca anvelopă salarială, pentru că plătesc mai bine). Bravo lor! P problema este unde se află restul? Pentru că în 2010 aveam fix 20.950 de companii cu cifra de afaceri peste un milion de euro, acum avem 38.000. Lumea spune că s-au dublat. Da, dar polonezii au populație dublă și au de patru ori mai multe ori mai multe companii cu cifră de afaceri peste un milion de euro – 120.000 de companii. Cum scalăm și cum stimulăm ca aceste afaceri să devină mai mari de un milion de euro? Cu impozit pe dividend extrem de scăzut? Nu cred. Avem polarizare și regional și social – top 20% cei mai bogați români sunt de 10 ori mai bogați decât top 20% cei mai săraci. Polarizarea asta a societății și a mediului de afaceri – și regională, că Vasluiul are 7.800 euro PIB pe cap de locuitor, iar Bucureștiul are 38.000 – este o polarizare pe care nu o găsești nicăieri în Europa. Peste tot sunt discrepanțe, dar intensitatea cu care se întâmplă în România este record.

De ce ar decide un IMM să investească în producție, câtă vreme rentabilitatea din comerț sau din HORECA pare, cel puțin statistic, mai mare.

Răspuns: Când mă duc la conferințe, aceasta este întrebarea din sală: în ce domeniu investesc cel mai puțin și fac randamentul cel mai mare? Asta este întrebare de investitor, nu de antreprenor. Eu le zic: stomatologie și veterinar. Au randamentul pe capital de 60%. Și întreb: câți doctori veterinari și stomatologi avem în sală. Nu se ridică nimeni. Spun: mergeți la bursă și cumpărați acțiuni la clinici medicale veterinare, stomatologice, și investiți în acele companii. Asta nu e întrebare de antreprenor. Dacă vrei să te apuci de treabă, trebuie să o faci acolo unde îți place, unde ești pasionat.  Este o mentalitate nesănătoasă dacă mă gândesc unde investesc minim și fac randament maxim. Extraordinar de bună pentru un capitalist investitor în piața de capital la bursă. Pentru un antreprenor, sigur că nu investești pentru a pierde banii, dar există și alte elemente care ar trebui să ne preocupe.

Ionuț Dumitru, economist-șef, Raiffeisen Bank: ”Cu toții știm că principala problemă e forța de muncă. Avem cea mai mare rată de inactivitate din UE la persoanele de 55-64 de ani, iar la persoanele inactive de 15-64 de ani doar Italia ne întrece”

În prezentarea sa, Ionuț Dumitru, economist-șef Raiffeisen Bank, a pus accent pe disponibilitatea forței de muncă în România, mai ales că România are proiecții demografice alarmante.

Din datele Eurostat, înregistrăm un declin foarte accentuat în următorii ani în zona populației active, spune Ionuț Dumitru. ”Dacă ne uităm la populația între 15-64 ani, bazinul forței de muncă, o să constatăm tot din proiecțiile Comisiei că până în anii 2030 vom avea un șoc foarte puternic- ieșirea la pensie a decrețeilor”, avertizează Ionuț Dumitru.

”Ceea ce ne evidențiază este că participarea la activitatea economică este mult mai mică față de mediile europene. Din cei 12,2 milioane în segmentul 15-64 ani, doar 8,2 milioane sunt în piața muncii. Din care doar 6,6 milioane sunt salariați”, a mai atras atenția economist-șef Raiffeisen Bank.

Principalele declarații ale lui Ionuț Dumitru:

• Mă concenterz pe o problemă reclamată de antrepremori- disponibilitatea forței de muncă și calificarea forței de muncă. Presiunea în piața muncii vedem că e din ce în ce mai puternică. Mă refer doar la un aspect legat de piața forței de muncă: partea cantitativă. Mai e o problemă nesemnalizată aici, sănătatea forței de muncă, dar mă refer acum doar la partea cantitativă…
• Am încercat să identific problemele structurale ale României în context european. În primul rând, ne uităm la proiecții demografice, întrebarea e: producem, dar cu cine o să mai producem?
• Dacă ne uităm pe proiecțiile demografice ale Comisiei, vedem că, dacă fixăm un an de bază 2022, Comisia are proiecții până în 2100… Dacă ne uităm la cum ar arăta populația României în următoarele decenii, vedem în primul rând un trend european de descreștere. Sunt doar câteva țări care înregistrează creșteri pe proiecții, iar noi vom avea cam cea mai accentuată scădere, inclusiv pe termen lung. Dacă ne uităm, la fiecare 10 ani România cam pierde câte un milion de locuitori, asta e tendința în momentul de față. Pe proiecții, suntem una dintre țările europene care vom înregistra un puternic declin.
• Mai prost, înregistrăm un declin foarte accentuat în următorii ani în zona populației active. Dacă ne uităm la populația între 15-64 ani, bazinul forței de muncă, o să constatăm tot din proiecțiile Comisiei că până în anii 2030 vom avea un șoc foarte puternic- ieșirea la pensie a ”decrețeilor”. În perioada respectivă sunt proiectate scăderi ale populației active- 15-64 de ani-  undeva în jur de 150.000-180.000. În fiecare an, în jurul acelei perioade, România va pierde câte 150.000 de oameni din acest segment. Lucrurile par să se stabilizeze într-un orizont lung de timp, de câteva decenii.
• M-am uitat și pe partea de structură de vârste. Vedem la ultimele 3 recensăminte (2002, 2011, 2021)  că ei se mută pe următoarea tranșă de vârstă la fiecare 10 ani. Vedem că în 2021 deja unii se apropie de vârsta de pensionare, deja sunt cohorte destul de mari de oameni care ies la pensie. Iar din spate, discutăm de cohorte în segmentele 50-54, 55-59, sunt aproape un milion de oameni, iar din spate, cohortele anteriaore sunt undeva în jur de 900.000. Deci ies la pensie mult mai mulți. La orizontul anului 2031-2041 ei vor îngroșa rândul celor peste 65 de ani, care vor fi la pensie și vor avea nevoie de suport, de asistență socială.
• Dacă ne uităm și mai în detaliu, ne uităm la piața forței de muncă din România, plecând de la cifrele agregate. Avem 12.200.000 de oameni în segmentul 15-64, adică suntem, la recensământ, 19 milioane, din care 12 milioane sunt în segmentul activ. Constatăm că avem o structură pe vârste nu foarte diferită față de mediile europene- în acest moment.
• Dar, ce ne evidențiază este că participarea la activitatea economică este mult mai mică față de mediile europene. Din cei 12,2 milioane în segmentul 15-64, doar 8,2 milioane sunt în piața muncii. Din care doar 6,6 milioane sunt salariați. Dar această cifră include și partea de economie subterană, la negru.
• Salariați pe stat de plată, cu contract de muncă, sunt în jur de 5,4 milioane, echivalent normă întreagă. INS furnizează cifre comparabile- Full Time Equivalent, ca să avem comparație cu alte state. Vedem că sunt 4 milioane de oameni care sunt în afara pieței muncii care sunt în segmentul acesta 15-64 de ani.
• Mai în detaliu, constatăm că din aceată populație inactivă de 4 milioane din segmentul acesta 15-64, mare parte dintre ei sunt elevi, studenți, evident. De remarcat că înrolarea în educație este semnificativ mai mică decât mediile europene. Adică sunt foarte mulți tineri inactivi în piața muncii dar care nu sunt la școală. Avem 1 milion de pensionari în acest segment 15-64, pensionari. Noi avem 5,2 milioane pensionari total, dacă nu mă îmșel, o parte dintre ei-7-800.000 au și un job, adică sunt activi. 4,4 milioane sunt inactivi, din aceștia însă 1 milion sunt sub 64 de ani.
• Aici avem problema, fără soluție în acest moment, pensiilor speciale- ne permitem să retragem din piață oameni în vârful carierei profesionale plătindu-i pe mulți foarte mult, lăsându-i astfel fără motivație să revină în piața muncii.
• De menționat, din acești 4,4 milioane inactivi, peste 90% nu doresc să revină în piața muncii.
• Apropo de situația contribuabililor la bugetul de pensii- câți salariați plătesc contribuții- vedem că avem doar 46% din populația 15-64 de ani contributori la sistemul public de pensii. Doar Danemarca este mai jos decât noi, dar ei au un sistem special de taxare. Au impozit pe venit foarte mare și nu prea au contributori la sistemul de pensii…Dacă ne comparăm cu celelalte state europene, România pare din altă realitate. Toți au 70, peste 70% contributori la sistemul de pensii din segmentul 15-64 de ani, noi avem foarte puțini contributpri la sistemul public de pensii.
• România are cea mai mare rată de inactivitate în segmentul de vârstă 15-64 de ani, după Italia, la nivel european.La fel pe segmentul de tineri, 15-24 de ani. La fel pe segmentul 55-64 de ani, avem cei mai mulți inactivi din Europa. Probabil nici nu vor să vină, poate nu au nici competențe pentru ceea ce cere piața muncii….
• O altă observație, sectorul public nu e suprapopulat, nu se susține cu cifre asta. Dacă ne uităm pe sectorul administrație publică și apărare, educație, sănătate și asistență socială raportat la populație o să vedem că suntem la coada clasamentului în Europa. Dacă ne uităm pe subsegmente imaginea se păstrează, dar dacă ne uităm însă la contribuabili la sistemul public de pensii nu mai suntem chiar ultimii… dar încă sub meda europeană.
• Pe subsegmente, la administrație publică și apărare suntem însă peste media europeană raportat la contributori la bugetul public, la educație/sănătate ne păstrăm poziționarea sub media europeană, chiar la coada clasamentului. Sunt și diferențe mari pe județe.
• Salariile din sectorul public, administrație și apărare, raportat la media pe economie, avem cea mai bună plată raportat la statele europene, atenție, în termeni relativi față de media pe economie. Cu o mențiune importantă, pe care nu trebuie să o uităm: media pe economie e posibil să fie subevaluată ca efect al faptului că avem cam 2 milioane cu salariu minim pe economie, mare parte dintre ei primesc plăti la negru.
• În sectorul prelucrător, în construcții, avem multe salarii la negru, la gri. Cei mai mari contributori la numărul de persoane angajate la negru sunt comerțul, industria prelucrătoare, construcții, agricultură. E posibil ca, de fapt, ca salarizarea să fie mai bună decât arată cifrele oficiale.
• Contribuțiile sectoarelor la valoare adăugată, anvelopă salarială și angajare, se include aici și economia neobservată, pe segmentul de industrie prelucrătoare avem cumva un echilibru între valoare adăugată, costuri. Un sector care iese în evidență este agricultura, unde contribuția la valoarea adăugată este 5,3% și dacă ne uităm la angajare și costuri salariale apar lucruri care ies în evidență: peste 20% din forța de muncă este încă în agricultură. Ne arată clar o subutilizare a forței de muncă.

Întrebări:

Ce se poate face pentru stimularea forței de muncă neocupate?

• Dacă privim la cei 4 milioane inactivi din grupa 15-64 de ani ei sunt împărțiți cam așa: 1,1 milioane sunt elevi/studenți, dar sunt și destul de mulți tineri care nu sunt nici în învățământ, nici în activitate economică, avem 1 milion pensionari sub 64 de ani- de fapt noi discutăm de vârstă standard de pensionare 62-65, dar efectiv vârsta de pensionare este mult mai mică- iar, este un mit că în România se muncește mult, durata vieții active este undeva la 30 de ani, cea mai mică din Europa- mulți ies la pensie la o vârstă rușinoasă… Cred că aici trebuie schimbat ceva, acești 4 milioane trebuie aduși în piața muncii pentru că cifrele demografice sunt implacabile, iar aici nu se poate face ceva pe termen scurt. Trebuie stimulată munca, mulți lucrează ca antreprenori pentru că noi încurajăm forme de muncă care maschează venituri salariale, microîntreprinderi, PFA care maschează probabil venituri salariale. Avem o sarcină fiscală prea mare pe salariați și disproporționat de mică pe pentru alte forme de venit. Soluția nu e să pui CASS la chirii sau dividende, ci să aduci toate formele de venit într-o bază comună de impozitare, într-un venit global și să plafonezi contribuțiile. Este neadecvat să vorbești de CASS la chirii…

Mai este salariul sursă de competitivitate în economia din România?

• Nu. Salariul mediu pe economie la aproape 1.000 euro net, e la același nivel cu cel din Polonia și Ungaria, pe statisticile oficiale. Dar cu mențiunea că având acea pondere foarte mare a salariilor minime plus munca la negru destul de semnificativă, părerea mea este că salariul mediu real, acum e mai mare decât în Polonia și Ungaria. Suntem deja într-o zonă pe care trebuie să ne bazăm pe aspecte calitative.

Cât va conta în scăderea industriei faptul că lipsește acum  forța de muncă calificată?

• Industria scade de vreo doi ani dintr-un motiv clar: creșterea prețurilor la energie. Pe cifre vedem că consumatorul non-casnic, adică cel industrial, a suferit în această criză energetică cele mai mari creșteri de prețuri, am avut cele mai mari prețuri plătite de consumatorul non-casnic la energie electică și gaze. Nu ai cum să supraviețuiești în acest context.

Există estimări câte investiții se amână din cauza lipsei factorului uman?

• Nu avem o cifră, dar e o realitate. Faptul că salariile cresc în acest moment cu 15% în sectorul privat, dar și în sectorul public, este rezultatul penuriei de forță de muncă. Angajatorul e forțat să plătească mai mult pentru că ai o piață tensionată.

Andrei Burz-Pînzaru, Partener Deloitte Legal România | Reff & Associates: ”Teza fundamentală este că gestionarea privată a investițiilor ar trebui să fie una mai eficientă”

”S-a discutat foarte mult despre investiții de la stat. Noi suntem într-o economie de piață. Teza de bază a economiei de piață este că nu statul este cel mai eficient gestionar al fondurilor. Statul, sigur, trebuie să sprijine anumite zone, dar, dacă vorbim despre economia privată, teza fundamentală este că gestionarea privată a investițiilor ar trebui să fie una mai eficientă”, spune Andrei Burz-Pînzaru, Partener Deloitte Legal România | Reff & Associates.

El spune că 400 de milioane de euro, fonduri PNRR, vor trebui direcționate în economie prin fonduri de investiții selectate împreună cu statul român  ”Concurăm cu structuri din state europene și vrem ca acești bani să vină prin structuri locale, nu prin structuri din afară. Nu prin structuri de afară, dacă se poate”, afirmă partenerul Deloitte Legal România | Reff & Associates.

Principalele declarații ale lui Andrei Burz-Pînzaru:

• Aș face referire la încă ceva din ce au menționat antevorbitorii, și anume la cheltuirea eficientă, sau ineficientă, a capitalului. S-a vorbit despre diferența dintre investiție și cheltuială. Și discuția despre fonduri de investiții pică foarte bine în contextul ăsta, pentru că, dacă vorbim despre investiții, avem mai multe ingrediente, dar două dintre ele sunt foarte importante. Unul dintre ele să existe bani respectivi, sursa finanțării, iar a doua – eficiența investiției.
• Din nou, trebuie să fac referire la antevorbitori. S-a discutat foarte mult despre investiții de la stat. Noi suntem într-o economie de piață. Teza de bază a economiei de piață este că nu statul este cel mai eficient gestionar al fondurilor. Statul, sigur, trebuie să sprijine anumite zone, dar, dacă vorbim despre economia privată, teza fundamentală este că gestionarea privată a investițiilor ar trebui să fie una mai eficientă.
• Unde stăm, apropo de fondurile de investiții și rolul pe care pot să-l joace – dar îl joacă doar în parte, în România, în momentul de față. La nivelul întregii Uniuni Europene se conștientizează foarte clar că este o nevoie foarte, foarte mare de atragere de finanțare și mă refer la finanțare privată. Europa se confruntă cu revoluția digitalizării, cu problemele energetice, cu tranziția spre economie sustenabilă. Lumea, când vorbește despre private equity are impresia că vorbim de cineva care vine și cumpără o firmă. Iar eu am plecat, am dat cheile de la fabrică și am plecat acasă. Ce nu se știe este că majoritatea investițiilor făcute de private equity este injecție de equity în societatea respectivă, nu plata prețului de cumpărare.
• În 2021 s-a semnat un acord și parte din PNRR ar trebui să vină 400 de milioane de euro care ar trebui să fie direcționate nu prin statul român, ci prin fonduri de investiții selectate împreună cu statul român, care să le investească în economie.  Concurăm cu structuri din state europene și vrem ca acești bani să vină prin structuri locale, nu prin structuri din afară. Nu prin structuri de afară, dacă se poate.

Dr. Teodor Chirică, Președintele Consiliului de Administrație, Societatea Națională Nuclearelectrica S.A.: ”Orice nerealizare se pune în cârca Comisiei Europene. S-ar putea rezolva multe dacă am avea diplomație industrială”

”Ar fi foarte interesant pentru proiectele noastre, și pentru România în general, susținerea așa zisei industrii grele”, afirmă Teodor Chirică, președinte CA al Nuclearelectrica.

”Marile economii nu pregetă. La noi și spaima asta… ajutor de stat… nu ne lasă… Chestia asta că nu ne lasă Comisia Europeană m-a îngrozit. Orice nerealizare se pune în cârca Comisiei Europene. Nu zic că ăia sunt niște sfinți, dar dacă știm să punem problema și avem o diplomație industrială, cred că se pot rezolva foarte multe”, este convins Teodor Chirică.

Principalele declarații ale lui Teodor Chirică:

•  Voi începe cu o scurtă trecere în revistă a perspectivelor mondiale, conform unei analiza a Agenției Internaționale pentru Energie a OECD.
• Cererea mondială de energie va crește în următorii trei ani în medie cu 3,4% pe an până în 2026. Producția globală de energie nucleară va depăși recordul anului 2021, cu aproape 3% pe an, devenind parte esențială a strategiilor din multe state.
• La Conferința COP 28, numită și COP nuclear (de către cei cărora le convine treaba asta), care s-a încheiat în decembrie, peste 20 de state au semnat o declarațid comună de triplare a capacității  nucleare până în 2050. România a semnat acest document.
• Nuclearelectrica are în dezvoltare trei proiecte majore, pe care le reiterez: retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă, proiectul Unităților 3 și 4 și proiectul reactoarelor mici modulare de la Doicești. Mai sunt și alte proiecte importante dar nu de talia acestora.
• Semnarea, la date de 9 iunie 2023, a acordului de sprijin dintre Statul Român și Nuclearelectrica, pentru dezvoltarea proiectului Unităților 3 și 4 de la Cernavodă, și a proiectului reactoarelor mici modulare de la Doicești, a constituit iun pas important în accelerarea proiectelor nucleare din România. Sigur că, aici, o contribuție importantă și-a adus și Parlamentul.
• Acordul oferă suport acestor proiecte prin legiferarea, să zicem, a contractului prin diferență – un mecanism utilizat în ultima vreme în proiectele nucleare, ca și prin acordarea de garanții suverane finanțărilor care vor fi atrase.
• După anul 2031, operând patru unități CANDU și șase module SMR, vom avea peste 3.200 de megawați capacitate instalată, 33% cotă de pisață și 66% din energia curată a țării, dublarea locurilor de muncă (nu outem să digitalizăm toată industria nucleară, mai ales că avem și principiul safety first, care ne ghidează ân orice acțiune) și vom eviat emiterea a 24 de milioane de tone de bioxid de carbon în atmosferă.
• Un lucru important: revitalizarea industriei orizontale (cum i se spune când eram maitânăr, sau supply chain, cum se spune acum, că sună mai frumos; posibilități de extindere regională, multiuple beneficii socio-economice de dezvoltare locală și regională.
• În privința supply chain, am niște nemulțumiri… Ce s-a discutat până acum atinge și industria nucleară… Avem un lanț de aprovizionare care a fost foarte puternic. Sigur, a fost finanțat de stat la vremea respectivă, Au urmat niște privatizări… să nu le zic dubioase, că n-am elemente… dar care nu au niște clauze de continuitate a afacerii și atunci, foarte multe au fost folosite pentru blocuri de locuințe pe locurile respective.
• Stau și mă uit acuma cu tristețe la platforma IMGB-ului, ce se întâmplă acolo, u de a mai rămas Walter Tosto, are a cumpărat Fabrica de echipamente nucleare, și care merge foarte bine, duduie…
• Alături, General Turbo, care se scufundă, va fi probabil ultima industrie de pe acea platformă care se va scufunda.
• Doosan a fost prima care a fost vândută, fosta IMGB. Am fost în vizită acum o vreme și duduia fabrica, era într-o producție continuă. Era o fabrică cu calificare pentru proiecte nucleare.
• Deci tot lanțul ăsta de aprovizionare este foarte legat de politica nucleară a țării. Ne vom trezi în situația să nu pea mai avem lanț de aprovizionare.
• Au apărut actori noi, firme private, firme cu capital străin, care sunt interesate să continue, dar firme… partea de construcții montaj este destul de dificilă, ceea ce ne-a obligat pe noi să ne înființăm o filială dedicată serviciilor, Nuclearelectrica Serv, pentru că aveam probleme cu contractorii, care nu mai erau numele mari de pe vremea când eram eu proiectant în asistență tehnică la Cernavodă și, după aia, am ajun s director în diferite funcții în RENEL și apoi în Nuclearelectrica.
• Acuma să termin cu lacrimile și să trec foarte surt prin proiecte.
• Retehnologizarea Unității 1 este un proiect strategic penru România, prin care se dublează durata de exploatare  după 2029, cu costuri  mult reduse. Investiția este echivalentul a cam 60% dintr-o unitate nouă. Practic am o unitate nouă pentru încă 30 de ani.
• Bine, ne referim la costuri, dar știm foarte bine că au crescut foarte mult. Deci doar procentajul rămâne în discuție.
• Pentru proiectul Unităților 3 și 4, în etapa actuală sunt foarte importante obținerea opiniei favorabile a Comisiei Europene în urma notificării proiectului, în baza Articolului 41 din tratatul Euratom, obținerea autorizației de securitate nucleară de la CNCAN, pentru faza de construcție și luarea deciziei finale de investiție, pentru trecerea la etapa 3, care se va desfășura în perioada 2027 – 2031, respectiv 2032 penru cele două unități.
• Există interes internațional pentru dezvoltare a Unităților 3 și 4, așa cum există și pentru SMR-uri. În septembrie 2023, Canada a anunțat disponibilitatea de a sprijini cu 3 miliar de dolari canadieni dezvoltarea și finanțarea Unităților 3 și 4.  
• Se completează astfel, interesul arătat de Statele Unite prin US Eximbank, de a finanța serviciile tehnice furnizate de SUA pentru Unitățile 3 și 4, prin finanțarea cu 50 de milioane de dolari americani a serviciilor tehnice de pre-proiect, ca urmare a programului Engineering Multiplier Program și finanțarea cu 3 miliarde de dolaria mericani a serviciilor de inginerie și management de proiect din contactul de finalizare.
• Realizarea Unităților 3 și 4 va duce și la dublarea capacității de fabricație la fabrica de combustibil nuclear pe care o deținem noi pe platforma Pitești.
• Proiectul de realizare a reactoarelor modulare mici (SMR) vine pe fodul exitenței a peste 80 de proiecte și concepte de acest fel, aflate în diverse etape de autorizare și implementare.
• Până acum, doar un singur proiect (în sensul de design; în românește există și sensul de investiție), NuScale din Statele Unite,  este certificat de regulatorul nuclear național. Tehnologiile SMR sunt dezvoltate pe baza experienței propulsiei navale cu reactoare nucleare, începută în SUA, sub conducerea faimosului amiral Hyman G. Rickover, Nautilius fiind primul submarin nuclear american, lansat la apă în 1954.
• Pe baza acestui concept s-a dezvoltat primul reactor nuclear civil, cu o putee de 60 de  megawați, un SMR al zilelor noastre, la centrala nucleară Shippingport din SUA, care a atins prima criticitate în decembrie 1957, fiind dezafectat după 30 de ani de exploatare fără incidente deosebite. Asta apropo de campania care se face pe diferite canale referitor la riscurile pe care și le asumă România, implicându-se în SMR.
• În context european, la 7 noiembrie 2023, Comisia Europeană anunța crearea unei alianțe industriale dedicate SMR-ului, având drept scop accelerarea implementării acestora și asigurarea unui lanț de aprovizionare al UE, inclusiv a unei forțe de muncă calificate.
• Prin Rezoluția Parlamentului European din 12 decembrie 2023, s-a votat cu o majoritate covârșitoare, susținerea SMR-urilor în UE, solicitând Comisiei să elaboreze și să finanțeze o strategie industrială specifică pentru implementarea acestora.

Întrebare

Care ar putea fi zona de atractivitate penru investiții în această industrie pentru viitor.

• Pot să vorbesc chiar în numele industriei energetice, care practic se confruntă cu aceleași probleme cu care ne confruntăm noi. Și ar fi foarte interesant pentru proiectele noastre și pentru România susținerea așa zisei industrii grele. Turbine folosești și la hidrocentrale și la centrale nucleare.  Recipiente sub presiune la anumite dimensiuni – la fel. Sunt câteva companii private care au avut un aport de capital inițial și ăștia se descurcă de unii singuri, dar multe companii cu capital românesc au dispărut și cei care au rămas nu prea se descurcă.
• Noi, Nuclearelectrica nu putem spune că nu suntem susținuți. Să nu se înțeleagă că suntem susținuți financiar. S-a dus vremea când statul investea direct în mari proiecte.
• Acordul de sprijin pe care l-am prezentat a fost un pas foarte important.
• Dar industria nucleară e mai complexă, nu înseamnă numai o centrală nucleară.  Nu am vorbit de învățământ. Este obligația statului să facă îmvățământul profesional dedicat diverselor industrii.
• Eu am lucrat patru ani la o firmă britanică și atunci am învățat foarte mult. Regatul Unit are un acord cu industria și are și subacorduri cu industria nucleară. Și spune ce facem noi pentru industria nucleară. Facerm școli, programe pentru experți, facem infrastructură până la limita centralei, blocuri de locuințe…
• Marile economii nu pregetă. La noi și spaima asta… ajutor de stat… nu ne lasă… Chestia asta că nu ne lasă Comisia Europeană m-a îngrozit. Orice nerealizare se pune în cârca Comisiei Europene. Nu zic că ăia sunt niște sfinți, dar dacă știm să punem problema și avem o diplomație industrială, cred că se pot rezolva foarte multe.

Tiberiu Petrică, CEO, Flaro: ”Propun trei arii de lucru – robotizare, formare profesională și crearea unor anumite vârfuri ale industriei României”

”E nevoie de retehnologizare pentru a rămâne competitivi, e nevoie de formare profesională structurată pentru a putea face față noilor provocări. Ne-ar face bine să avem, să creștem mai multe branduri în România, pentru a fi recunoscuți afară pentru anumite vârfuri”, a afirmat Tiberiu Petrică, CEO Flaro.

Reprezentantul Flaro pune accent pe adaptarea de noi tehnologii, atrăgând atenția: ” lumea continuă să crească gradul de automatizare al industriilor iar noi va trebui să recuperăm cumva acest gap”. În plus, el spune că ar trebui alocate cu prioriate fonduri și către companii care totuși nu au indicatorii financiari la nivelul criteriilor stabilite în aceste scheme de ajutor.

Declarațiile lui Tiberiu Petrică:

• Stabilitatea monedei naționale și creșterea salariului minim pun presiune pe competitivitatea companiilor cu capital autohton din  România.
• Pentru ca aceste companii autohtone din industria orizontală să rămână competitive și să își crească productivitatea sunt necesare acțiuni comune, public-privat, pentru investiții în tehnologizare/robotizare și pentru formarea forței de muncă pe întreg lanțul de producție.
• Germania este cea mai automatizată țară din Europa, bineâmțeles în contextul în care Germania este, cum se spune, motorul Europei. Ne uităm la densitatea roboțiilor industriali: la 10.000 de lucrători Coreea de Sud conduce cu peste 1.000. În cealaltă parte a graficului, vedem Spania, cu 148. În acest context, România în 2021 era la doar 33 de roboți la 10.000 de angajați, mult sub media europeană. E un lucru negativ, dar putem să creștem. Avem unde crește în zona asta.
• Există această robotizare și lumea continuă să crească gradul de automatizare al industriilor iar noi va trebui să recuperăm cumva acest gap care există, dar să și continuăm să creștem astfel încât să rămânem competitivi.
• Am remarcat din discursuri anterioare, întradevăr, costul forței de muncă nu mai este un atu în România și trebuie să facem ceva pentru a suplini acest lucru, pentru a putea supraviețui. Sau alocăm resurse în industrii cu valoare adăugată foarte mare, sau începem să retehnologizăm masiv industria. Sunt foarte mulți angajați, am înșeles 2 milioane și ceva care lucrează în România pe salariul minim, ceea ce înseamnă practic că sunt la un nivel destul de jos de tehnologizare, lucrează cu instrumente și materiale care nu sunt neapărat în trend cu ceea ce există acum.
• Propun trei arii de lucru: robotizare, formare profesională și crearea unor anumite spike-uri pentru România. Noi, ca țară, prin ce suntem recunoscuți afară? Nu avem foarte multe branduri, mă gândesc că ar trebui să plecăm de la următoarea paradigmă: angajăm foarte mulți oameni, avem fabrici cu mii de angajați, sau mergem într-o zonă de industrie automatizată, cu oameni pregătiți să lucreze în această paradigmă- și nu pregătiți numai de companiile din România…
• Formarea profesională, un alt aspect. E nevoie nu doar de formarea operatorilor, a lucrătorilor, ci și a capabilităților manageriale, unde constatăm că avem nevoie de skilluri noi.
• E nevoie de retehnologizare pentru a rămâne competitivi, e nevoie de formare profesională structurată pentru a putea face față noilor provocări. Ne-ar face bine să avem, să creștem mai multe branduri în România, pentru a fi recunoscuți afară pentru anumite vârfuri.

Întrebări:

Există programe guvernamentale care să susțină efortul dvs., ați beneficiat de așa ceva?

• Există anumite programe, fonduri care pot fi accesate, dar acestea au ca și criteriu locurile de muncă, nu investiția în utilaje. Sau, au criteriu cum facem – OK, companiile românești poate nu au acest grad de profitabilitate care să ne permită acces la aceste fonduri. Atunci, cum alocăm cu prioriate fonduri către companii care totuși nu au indicatorii financiari la nivelul criteriilor stabilite în aceste scheme de ajutor? Ele există, asta spun, dar trebuie văzut cum beneficiază companiile românești de ele.

Care credeți că vor fi sectoarele productive care vor atrage investiții la care companiile mici și mijlocii să se poată adapta ca furnizor?

• Sectorul automotive este deja un sector important în România care se poate dezvolta în continuare. Sector în care își pot găsi loc multe companii pe orizontală, astfel încât să asigure toate materialele, piese necesare pentru produsul final, cu ramificații pe plastic, metal- componente care intră în crearea unui automobil. Cred că va rămâne un sector important.

Există o provocare a Flaro pentru care simțiți nevoia de fonduri europene?

• Sigur, există. Noi vedem din piață că am putea furniza mai mjult către clienți, dar avem nevoie de investiții în utilaje. Avem nevoie de ajutor. Noi, la momentul actual, suntem într-o etapă în care construim două hale de producție și avem în plan mai multe. Bineânțeles, în primul an, în primii doi, vom avea dificultăți, ca la orice început… Dar un ajutor pe această parte de început de nouă afacere, să zic așa, e nevoie de ajutor. Utilaje, și ajutor de funcționare…

Alexandru Stânean, CEO, TeraPlast: ”Avem prea puțină petrochimie, suntem forțați să importăm marea majoritate a materiilor prime”

Din punctul de vedere al TeraPlast, o companie mare, activă în zona procesării maselor plastice, problema principală o reprezintă lipsa materiilor prime produse în România.

”România are prea puțină petrochimie, suntem forțați să importăm marea majoritate a materiilor prime, începând de la polimerii de bază, continuând cu aditivii. Inclusiv materialul reciclat suntem forțați să-l importăm, întrucât în România nu se face destulă sortare pentru a putea să reciclăm material din România”, spune Alexandru Stânean, CEO TeraPlast.

În prezentarea susținută în cadrul conferinței CursDeGuvernare, reprezentantul TeraPlast a insistat pe zona de fonduri europene ca ajutor pentru întreprinderile mari, cu o mare capacitate de tracțiune și forță de implementare a proiectelor – nu numai pentru zona de IMM-uri.

”Fondurile europene, spre deosebire de fondurile guvernamentale, au avantajul că nu pun presiune pe bugetul de stat, care și așa este suficient de presat de cheltuielile pe care trebuie să le realizeze. Ar fi un mare ajutor pentru companiile mari să poată folosi fonduri europene pentru dezvoltare și acestea să nu fie alocate cu precădere IMM-urilor”, a afirmat Alexandru Stânean.

Declarațiile lui Alexandru Stânean:

• Nu pot să pretind că vorbesc pentru tot ceea ce înseamnă industrie românească, vorbesc din punctul de vedere al TeraPlast, o companie mare, activă în zona procesării maselor plastice. Suntem, de fapt, cel mai mare procesator de polimeri din Europa Centrală și de Sud-Est, cu o prezență geografică în continuă extindere. În ultimele trei luni am achiziționat companii atât în Republica Moldova, cât și în Austria și Ungaria.
• Totuși, mai există industrie în România și, lipsit de modestie, spun că TeraPlast este un exemplu în acest sens. Avem capacități de producție care se întind pe mai mult de 400.000 de mp de fabrici – atât în România, cât și în Republica Moldova și Ungaria-, firme de distribuție care ne permit să ne distribuim produsele în 22 de țări din Europa. Lucrul acesta l-am realizat investind foarte mult, atât în achiziții de companii, cât și în creșterea capacităților de producție.
• Apropo de politici economice ce susțin investițiile, noi am profitat intens de partea de ajutoare de stat. Am investit aproximativ 400 de milioane de lei în creșterea capacităților de producție din România, la care se adaugă aproximativ 18 milioane de euro pentru achiziții de companii în străinătate. Pentru unele dintre aceste investiții am atras o cofinanțare, prin schemele de ajutor de stat, de peste 26 de milioane de lei. Deci, există și politici care ajută dezvoltarea companiilor din industrie.
• Pe de altă parte, ne pare rău că sunt foarte puțini bani pe fonduri europene și majoritatea sunt fonduri pe ajutoare de stat. Ne-am bucura să fie mai mulți bani europeni și pentru firme mari.
• Un alt neajuns al sectorului nostru de activitate vizează partea de materii prime. Având în vedere că România are prea puțină petrochimie, suntem forțați să importăm marea majoritate a materiilor prime, începând de la polimerii de bază, continuând cu aditivii.
• Inclusiv materialul reciclat suntem forțați să-l importăm, întrucât în România nu se face destulă sortare pentru a putea să reciclăm material din România. În loc să sortăm, noi îngropăm deșeul sau, în cel mai bun caz, cu ghilimele de rigoare, în ardem.
• Astea sunt bunele și relele pe care le vedem noi ca perspectivă pe partea noastră. Ca și companii românești, nu putem să stăm la infinit doar pe piața din România. Dacă vrem să fim cu adevărat relevanți, trebuie să ieșim și să investim cu curaj în străinătate, pentru că, dacă am reușit în România, avem toate șansele să reușim și în străinătate. Și suntem mândri să fim un exemplu în acest sens.
• Aș insista cu precădere pe zona de fonduri europene, ca ajutor pentru întreprinderile mari, pentru că fondurile europene, spre deosebire de fondurile guvernamentale, au avantajul că nu pun presiune pe bugetul de stat, care și așa este suficient de presat de cheltuielile pe care trebuie să le realizeze. Ar fi un mare ajutor pentru companiile mari să poată folosi fonduri europene pentru dezvoltare și acestea să nu fie alocate cu precădere IMM-urilor. În primul rând, companiile mari au o capacitate de implementare a proiectelor mult mai ridicată, spre deosebire de IMM-uri, în cazul cărora multe axe au rămas cu banii nealocați întrucât nu au existat doritori. Nu cred că dacă ar fi o axă pentru companii mari s-ar ajunge în situația în care ar rămâne bani nealocați.

Întrebări

De curând, ați achiziționat o companie austriacă din Ungaria. Din ce moment considerați dumneavoastră că este potrivit, pentru o companie românească, să aspire la internaționalizare, așa cum ați făcut dumneavoastră?

Eu cred că totul depinde de cota de piață din România. Atâta timp cât cota de piață din România depășește 20 – 30% din sectorul nostru, cel puțin în sectorul nostru, este obligatoriu să gândim o extindere în străinătate.

Practic, altfel ești limitat. Nimeni nu devine un monopol, este nerealist să crezi că poți deveni un monopol și să-ți depășești cota de piață în țară, odată ce ai o cotă consistentă. Ești forțat, dacă vrei dezvoltare, să te uiți pe piețele din jur.

*

Moderator: Andreea PAUL, președintele Asociației INACO – Inițiativa pentru Competitivitate

Partener instituțional:

Comisia pentru Industrii și servicii din Camera Deputaților, Parlamentul României

Parteneri:

***