Aventurile neobișnuite ale unei bivolițe cu o stea în frunte, după cedarea Cadrilaterului

În decembrie 1940, un sătean dintr-o comună de lângă noua
graniță terestră dintre România și Bulgaria cerea ajutorul
autorităților locale pentru rezolvarea unei situații neobișnuite.

Solicitarea sa, păstrată în fondurile Arhivelor
Naționale ale României, surprinde absurdul birocratic pe care
îl poate genera orice rectificare a granițelor.

„Pe la
începutul lunii noiembrie 1940, o bivoliță a mea de 7 ani puțin
brează în frunte (o stea în frunte) s-a despărțit de cireada
satului pe când se afla cu văcarul satului la pășune în
apropierea frontierei româno-bulgare ce este la circa 3 km departe
de comuna noastră, a trecut frontiera, fiind prinsă de grănicerii
bulgari de la pichetul Nr 12 bulgăresc din apropierea satului
Făurei. M-am prezentat d-lui locotenent bulgar de la acel pichet
căruia i-am solicitat bivolița, relatându-i împrejurarea cum a
făcut să scape din cireada satului de a trecut frontiera, – acesta
însă a refuzat sa-mi restituie bivolița pe motiv că Statul Român
ar deține mulți cai sub rechiziție de la locuitorii bulgari din
Cadrilater. Față de cele relatate mai sus cu respect vă rog să
binevoiți a interveni locului în drept pentru a obliga pe
grănicerii bulgari să-mi restituie bivolița ce mi-o deține în
mod abuziv”, scrie Institutul
de Studii Sud-Est Europene, pe pagina de Facebook a instituției.

Cedarea
Cadrilaterului

La 20 septembrie
1940 a început procesul de evacuare a populației din Cadrilater în
urma tratatului de la Craiova de la 7 septembrie 1940, proces
încheiat la 1 octombrie 1940. După cedarea Cadrilaterului statului
bulgar, a început și schimbul de populație:românii din Cadrilater
au venit în România, iar bulgarii și nemții au plecat la scurt
timp în țările din care proveneau, abandonându-și gospodăriile.

O situație exactă
a numărului de români discolați din Dobrogea
de Sud nu există, ci la arhive găsim numărul de capi de
familii. Probabil, la vremea aceea situația era necesară pentru a
se cunoaște numărul de parcele de teren cu care erau
împroprietăriți românii. Astfel, în documentul „Aspecte ale
aplicării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 în județul
Tulea“, semnat de Valentina Postelnicu aflăm că erau 21.897 cap
de familie, dintre care în Constanța au ajuns 9.000, în Tulcea
8.000, iar restul în Oltenia, Banat și Moldova.

Cum schimbul de
populație a început iarna, nu toți românii din Cadrilater au
putut ajunge în satele din Tulcea și Constanța și o parte au fost
plasați provizoriu în Ialomița. Odată cu venirea primăverii,
procesul trebuia să fie finalizat. Comisariatul pentru executarea
Tratatului de la Craiova a cerut prefecturilor pe teritoriul cărora
se aflau acești români veniți din Cadrilater să expedieze 2.260
de familii în județele Constanța și Tulcea, pentru a fi reașezate
în gospodăriile părăsite de populația bulgară expatriată.

_{Foto sus:
„Bivolițe la Pantelimon trecând apa”, pictură de Jean Neylies
(© iMAGO
Romaniae)}

Mai multe pentru tine…