Studiu: dublarea comerțului bilateral între două state reduce probabilitatea conflictului militar între ele cu 30%

Strategiile economice de tip „de-risking”, promovate în ultimii ani de marile economii occidentale pentru reducerea dependențelor comerciale față de rivali geopolitici precum China, ar putea produce efecte contrare celor urmărite și ar putea amplifica riscul de conflict internațional, potrivit unei noi cercetări publicate de Centrul pentru Cercetare în Politici Economice (CEPR).

Studiul, semnat de economiștii Ling Feng, Qiuyue Huang, Zhiyuan Li și Christopher Meissner și publicat pe platforma VoxEU, susține că reducerea deliberată a interdependențelor comerciale ignoră un beneficiu strategic major al globalizării: capacitatea comerțului de a descuraja confruntările militare.

Potrivit autorilor, o dublare a volumului comerțului bilateral între două state reduce probabilitatea unui conflict militarizat cu aproximativ 30%, ceea ce demonstrează existența unui „dividend al păcii” asociat integrării economice.

„De-risking” a devenit, după 2018, una dintre ideile dominante în politicile economice ale statelor dezvoltate. Conceptul presupune limitarea dependențelor față de anumite piețe sau furnizori considerați vulnerabili politic, prin diversificarea lanțurilor de aprovizionare, restricții la investiții și controale asupra exporturilor.

Această abordare a fost accelerată de pandemia de COVID-19, de invazia Rusiei în Ucraina și de tensiunile crescânde dintre SUA și China, care au determinat guvernele să reevalueze costurile dependențelor comerciale.

Totuși, cercetătorii avertizează că dezbaterea publică s-a concentrat aproape exclusiv pe riscurile economice ale interdependenței și a neglijat efectele stabilizatoare ale comerțului.

„O economie mai puțin integrată poate fi mai puțin vulnerabilă la coerciție economică, dar poate deveni și mai predispusă la rivalitate și confruntare militară”, notează autorii.

Impactul revoluției aviatice asupra comerțului global

Pentru a demonstra relația cauzală dintre comerț și pace, echipa de cercetare a utilizat o metodologie neobișnuită: impactul revoluției aviatice asupra comerțului global. Mai exact, economiștii au analizat modul în care dezvoltarea transportului aerian, în special după anii 1970, a redus costurile comerciale diferit între state, în funcție de avantajele geografice.

Țările între care transportul aerian a oferit o alternativă mult mai rapidă decât rutele maritime au cunoscut creșteri comerciale mai mari, independent de deciziile politice ale guvernelor. Acest „șoc exogen”, spun autorii, permite identificarea mai clară a efectului comerțului asupra probabilității de război.

Rezultatele arată că impactul pacificator al comerțului nu este doar statistic semnificativ, ci și economic relevant.

Intensificarea schimburilor comerciale diminuează și severitatea disputelor atunci când acestea apar

Pe lângă reducerea probabilității unui conflict, intensificarea schimburilor comerciale diminuează și severitatea disputelor atunci când acestea apar. Statele care au relații comerciale puternice tind să evite escaladarea spre confruntări armate de mare intensitate.

Mai mult, studiul arată că efectul apare înainte de izbucnirea unei crize militare: comerțul reduce probabilitatea ca două state să se considere rivali strategici.

„Interdependența economică pare să reducă antagonismul înainte ca acesta să se transforme într-un conflict deschis”, subliniază autorii.

Cele mai mari beneficii de pace generate de comerț sunt concentrate în Asia de Est și Asia de Sud-Est

Analiza geografică indică faptul că cele mai mari beneficii de pace generate de comerț sunt concentrate în Asia de Est și Asia de Sud-Est — regiuni care au cunoscut în ultimele decenii o integrare rapidă în lanțurile globale de producție.

China și Coreea de Sud sunt identificate printre principalii beneficiari ai acestui „dividend al păcii”, alături de economii precum Myanmar, Filipine și Thailanda.

Aceste state au înregistrat atât creșteri comerciale accelerate, cât și reduceri istorice ale conflictelor militarizate.

În schimb, efectele sunt mai reduse în cazul statelor insulare sau al relațiilor comerciale unde transportul maritim rămâne dominant, ceea ce sugerează că infrastructura și tehnologia logistică joacă un rol esențial în transformarea comerțului într-un factor de stabilitate.

Cum echilibrăm dependența periculoasă cu integrarea stabilizatoare

Cercetarea vine într-un moment în care Uniunea Europeană, Statele Unite și alte economii dezvoltate promovează activ politici de „de-risking”, în special față de China.

Bruxellesul a definit în ultimii ani această strategie drept o alternativă la „decoupling” — decuplarea economică totală — insistând că obiectivul este reducerea riscurilor, nu abandonarea comerțului.

Autorii studiului susțin însă că și această variantă moderată trebuie reevaluată.

„Întrebarea relevantă nu este dacă alegem între deschidere și securitate, ci cum echilibrăm dependența periculoasă cu integrarea stabilizatoare”, se arată în concluziile cercetării.

Economiștii avertizează că politicile publice care urmăresc exclusiv securitatea economică pot genera costuri ascunse greu de cuantificat, inclusiv o probabilitate mai mare de tensiuni geopolitice și confruntări armate.

Fragmentarea rețelelor globale de producție trebuie evaluată nu doar prin prisma rezilienței economice, ci și a implicațiilor asupra păcii internaționale.

„Dacă statele reduc prea mult interdependența economică, pot elimina exact unul dintre mecanismele care au contribuit la limitarea conflictelor în ultimele decenii”, concluzionează autorii.

(Citește și: ”China își extinde dominația industrială – Camera de Comerț a SUA avertizează că Occidentul rămâne fără timp pentru a-și reduce dependența de lanțurile de aprovizionare chineze”)

***