Analiză / Scăderea stocurilor în luna iulie ar putea duce prețul petrolului la 150 $/baril. Blocajul din Ormuz a perturbat o treime din comerțul global cu țiței

Deficitul de aprovizionare globală cu petrol provocat de închiderea Strâmtorii Ormuz a agitat piețele, dar în ciuda șocului masiv – de ordinul a 20% din oferta globală de petrol – conflictul din Iran nu a reușit, până acum, să împingă prețurile petrolului la niveluri catastrofale, arată o analiză realizată de specialiștii Brookings Institution.

Aceștia arată totuși că închiderea Strâmtorii Ormuz poate să înceapă să producă un nou puseu de creștere a prețurilor la țiței – și implicit daune economice serioase – în termen de 1-2 luni:

• de la începutul/mijlocul lunii iulie încolo, când așa-numitele amortizoare temporare de prețuri (stocuri de ex.) vor fi epuizate;
• odată ce piețele își vor da seama că aceste amortizoare au dispărut, prețurile ar putea ajunge la 150 de dolari/baril.

Aceștia arată că prețurile petrolului sunt în continuare sub maximele din 2022 (atinse după invazia Ucrainei de către Rusia) și explică de ce prețurile globale nu au explodat, încă. Concluzia analiștilor este că

Deficitul de ofertă se va acutiza în lunile următoare, pe măsură ce bufferele temporare care țin prețurile sub control riscă să se epuizeze

Analiza Brookings arată că creșterile puternice ale prețului țițeiului au fost limitate de trei factori principali:

1. ajustările structurale din comerțul cu țiței – inclusiv rutele de ocolire a Strâmtorii Ormuz, adică ocolire prin conducte și apariția unor noi surse de țiței – care atenuează șocul de ofertă;

2. existența stocurilor globale, concepute pentru a gestiona volatilitatea aprovizionării și pentru a oferi o gură de oxigen temporară în situații ca aceasta;

3. convingerea generală a piețelor că blocajul din Strâmtoarea Ormuz va fi rezolvat rapid.

”Din această perspectivă, piața actuală a țițeiului poate fi descrisă ca fiind prinsă într-o cursă între nivelul amortizoarelor temporare și așteptările privind durata blocajului. Acest cadru este susținut de evoluția observată a prețurilor de la începutul conflictului. Oscilațiile puternice ale prețurilor globale ale petrolului reflectă schimbarea percepțiilor privind durata probabilă a blocajului; indiciile că strâmtoarea va rămâne închisă mai mult timp duc la creșterea prețurilor petrolului, în timp ce titlurile care sugerează o soluție rapidă determină scăderi ale prețurilor”, arată specialiștii Brookings.

Potrivit acestora, pe măsură ce blocajul se prelungește, capacitatea factorilor temporari de a compensa perturbările de aprovizionare cu țiței se diminuează.

15 de mil. barili de țiței treceau zilnic prin Strâmtoarea Ormuz înainte de război

Înaintea conflictului din Golf, aproximativ 20 de milioane de barili de petrol și produse rafinate tranzitau zilnic Strâmtoarea Ormuz, volumul redus cu peste 90% în ultimele luni. Raportat la producția globală de țiței și alte combustibili lichizi, de aproximativ 100 de milioane de barili pe zi, plus volume similare de produse rafinate, aceasta reprezintă cea mai mare perturbare de aprovizionare înregistrată vreodată, conform Brookings Institution.

”Ne concentrăm aici pe țiței, pentru care comerțul prin strâmtoare înainte de conflict totaliza aproximativ 15 milioane de barili pe zi, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie. Ne concentrăm pe țiței deoarece perturbarea aprovizionării în acest segment se transmite tuturor piețelor ulterioare, forțând rafinăriile să reducă producția, ceea ce duce apoi la creșterea prețurilor la combustibilul pentru aviație și la alte derivate. În plus, concentrarea pe țiței include impactul rutelor alternative prin conducte, care reprezintă o compensare permanentă și importantă a perturbării aprovizionării. Înainte de război, comerțul global cu țiței era de aproximativ 45 de milioane de barili pe zi, ceea ce sugerează că aproximativ o treime din comerțul global este potențial perturbat înainte de ajustările structurale și temporare. Dacă nu ar fi compensat, un asemenea șoc ar fi suficient pentru a împinge prețurile energiei la niveluri compatibile cu o recesiune globală”, arată analiza Brookings.

Factori structurali

Ocolirea prin conducte: Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite mențin conducte care permit exporturilor să evite punctul în care comerțul cu țiței din țările Golfului e strangulat, adică Strâmtoarea Ormuz. Conducta Est-Vest a Arabiei Saudite către portul Yanbu de la Marea Roșie are o capacitate maximă de 7 milioane de barili pe zi, în timp ce conducta Emiratelor Arabe Unite către portul Fujairah, din Golful Oman, are o capacitate maximă între 1,8 și 5 milioane de barili pe zi. Ținând cont că o parte din capacitatea ambelor conducte era deja utilizată înaintea acestui conflict, capacitatea oferită de aceste rute de ocolire e estimată la aproximativ 5,7 milioane de barili pe zi.

Surplusul de dinainte de război: Înainte de război, piețele globale de țiței se aflau în surplus, în special pe fondul creșterii ofertei din Americi — inclusiv SUA, Guyana și Brazilia. Media producției globale și media activității rafinăriilor din 2025 indică un surplus pre-război de aproximativ 0,7 milioane de barili pe zi, ceea ce a contribuit la acumularea de stocuri la cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani. Dezechilibrul structural dintre ofertă și cerere era suficient de acut încât un raport al Agenției Internaționale pentru Energie din octombrie 2025 caracteriza dezechilibrul drept un „surplus nesustenabil”, speculând că „ceva trebuie să cedeze”, mai arată analiștii Brookings.

Factori temporari

Reducerea stocurilor: Agenția Internațională pentru Energie a anunțat o eliberare de urgență de peste 400 de milioane de barili de petrol din stocurile guvernamentale la scurt timp după închiderea Strâmtorii Ormuz, dintre care 301 milioane de barili sunt țiței. Cel mai vizibil flux provine din Rezerva Strategică de Petrol a SUA. Luând în calcul eliberările de urgență făcute de guverne străine, aceasta echivalează cu aproximativ 2,5 milioane de barili pe zi pe parcursul unei perioade de patru luni, ceea ce reprezintă un amortizor semnificativ pentru prețurile petrolului. Totuși, acest amortizor este limitat în timp, deoarece stocul inițial fix eliberat de urgență se va epuiza rapid, iar orice eliberări suplimentare de urgență ar proveni din rezerve naționale deja reduse.

Stocare plutitoare și derogări de la sancțiuni: În orice moment, un număr mare de petroliere încărcate complet se află în tranzit. Drept urmare, o cantitate aproximativ constantă de țiței se află pe mare în timp ce se îndreaptă spre destinația finală. După ce SUA au sancționat Lukoil și Rosneft în octombrie anul trecut, Rusia a început să acumuleze țiței pe petroliere staționate pe mare.

Figura de mai jos arată cum această „stocare plutitoare” a schimbat imaginea petrolului aflat pe mare, stocul de țiței rusesc depozitat pe mare crescând până la 90 de milioane de barili înainte de ostilități. După izbucnirea războiului și închiderea strâmtorii, acest stoc a fost în mare parte consumat, deoarece derogările de la sancțiunile SUA au permis cumpărătorilor din Asia să îl achiziționeze. Iranul a construit o stocare plutitoare similară în anticiparea blocadei americane — Figura arată o creștere mai mică, de aproximativ 60 de milioane de barili —, care reprezintă un alt amortizor pentru șocurile de ofertă globale. Totuși, reducerea acestor stocuri este un amortizor finit și se va epuiza relativ rapid. De altfel, în aprilie, SUA au trimis scrisori instituțiilor financiare din mai multe țări, inclusiv China, amenințând cu sancțiuni secundare dacă acestea facilitează vânzarea petrolului iranian, o măsură concepută pentru a îngreuna semnificativ utilizarea stocării plutitoare a Iranului.

Cuantificarea deficitului global de țiței: Până în iulie ajustarea pe care trebuie să o sufere piața e temperată de rezerve – din august, acoperirea deficitului global de țiței se va complica

Analiștii au construit un calendar pentru acești factori structurali și temporari cu obiectivul de a cuantifica momentul în care factorii temporari care țin jos prețurile petrolului se epuizează. Figura de mai jos arată o serie lunară pentru deficitul de ofertă din Strâmtoarea Ormuz, ținând cont de factorii structurali și temporari.

Din 28 februarie, de la prima lovitură împotriva Iranului, estimarea este că fluxurile de țiței prin Strâmtoarea Ormuz au fost reduse de la 15,0 milioane de barili pe zi la 2,5 milioane de barili pe zi, nivel la care au rămas până la începutul blocadei navale americane, pe 13 aprilie, moment în care fluxurile scad la 1,5 milioane de barili pe zi.

Amortizoarele permanente, precum creșterea fluxurilor de petrol prin conducte și surplusul global anterior de ofertă, înlocuiesc aproximativ 6,4 milioane de barili pe zi din fluxurile de țiței pierdute prin Ormuz.

”Amortizoarele temporare joacă un rol important în temperarea pieței dar se epuizează rapid. Stocurile plutitoare rusești, cu un amortizor mediu estimat de 1,6 milioane de barili pe zi începând cu 12 martie, se epuizează până la sfârșitul lunii aprilie; în mod similar, stocurile plutitoare iraniene, cu un amortizor mediu estimat de 1,3 milioane de barili pe zi începând cu 13 aprilie, se epuizează până la sfârșitul lunii mai. Eliberarea de urgență de petrol de către membrii Agenției Internaționale pentru Energie, începând cu 11 martie și epuizându-se până la 9 iulie, oferă un amortizor de 2,5 milioane de barili pe zi. Astfel, până la mijlocul lunii iulie, întreaga capacitate a amortizoarelor temporare va fi epuizată, iar piața va trebui să absoarbă o ajustare generală de 7,1 milioane de barili pe zi, aproximativ 16% din comerțul global cu țiței”, avertizează analiștii Brookings.

Prețurile petrolului vor crește dacă Strâmtoarea Ormuz nu se redeschide până la final de lună – Țițeiul Brent ar putea trece de 120$/baril

Conform Brookings, evoluția prețurilor globale ale petrolului de până acum a urmat îndeaproape evoluția acestui deficit de ofertă. Figura de mai jos compară prețul Brent cu estimarea specialiștilor institutului privind evoluția deficitului global de ofertă.

”Proiecția noastră privind evoluția deficitului sugerează că prețurile petrolului ar putea crește semnificativ mai mult dacă Strâmtoarea Ormuz nu se redeschide până la sfârșitul lunii iunie. De exemplu, pe baza relațiilor istorice dintre modificările ofertei și prețurile așteptate ale pieței — adică elasticitățile prețului —, o scădere anticipată de 10% a ofertei între începutul războiului și luna iunie sugerează că prețul țițeiului Brent ar putea ajunge la 120 de dolari pe baril. Odată ce piețele se așteaptă ca amortizoarele temporare să fie epuizate, prețul de piață ar putea urca până la aproape 150 de dolari pe baril, pe baza acestor elasticități”, mai explică analiștii.

(Citește și: Record lunar istoric la exporturile de petrol ale SUA)

(Citește și: Iran anunță întreruperea schimbului de mesaje cu SUA și amenință cu „închiderea completă” a Strâmtorii Ormuz” – Prețul petrolului a urcat brusc cu peste 5%)

(Citește și: SUA pun o cantitate record de petrol pe piața globală – au consumat 10% din rezerva strategică pentru a aplana criza provocată de închiderea Strâmtorii Ormuz)

***