Martha Bibescu, prinţesa fatală a unei Europe apuse
A te naşte femeie în România sfârşitului de veac XIX nu părea să fie cea mai fericită soartă pe care ţi-o putea hărăzi Dumnezeu. Într-o societate încă subdezvoltată economic, cu o preponderenţă covârşitoare a ruralului asupra urbanului, cu reflexe sociale şi comportamentale proprii Evului Mediu, femeia trebuia să se supună de-a lungul vieţii unui întreg set de constrângeri şi prejudecăţi care făceau din ea, în cel mai bun caz, un cetăţean de rangul doi.
Martha Bibescu a evitat această soartă printr-un extraordinar concurs de împrejurări, care a făcut ca o femeie frumoasă, inteligentă şi talentată să se nască într-o familie cu dublă ascendenţă nobiliară, Bibescu-Brâncoveanu şi Mavrocordat, deci urmaşii voievodului-martir şi ai domnitorului fanariot (Constantin Mavrocordat) cu cele mai multe domnii (zece) din perioada 1711-1821. Nobleţea şi bogăţia, premise ale împlinirii calităţilor sale native, au ajutat-o pe Martha Bibescu nu numai să nu devină un cetaţean de rangul doi în România, ci să ajungă unul dintre cetăţenii privilegiaţi ai lumii, un cetăţean care se mişcă la fel de natural la Casa Albă, ca invitată a familiei Roosevelt, ca şi în ermeticul apartament al lui Proust din Paris, să fie admirată şi adulată de kronprinzul Germaniei şi regele Spaniei, să-şi legene paşii alături de Enescu pe sub bolţile brâncoveneşti de la Mogoşoaia, să fie confidenta reginei Maria, a lui Clemenceau sau Churchill.
Cine a fost Martha Bibescu? De ce este deosebită povestea ei? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, va răspunde istoricul Dan Falcan, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia” moderată de Ciprian Stoleru şi transmisă pe adevarul.ro.
