Prin istorie, fără carne. O istorie a vegeterianismului

Pitagora, Leonardo da Vinci, Lev Tolstoi. Trei oameni, din trei epoci diferite. Ce au ei în comun? Toți erau adepții stilului de viață vegetarian. Astăzi, această dietă este foarte răspândită și capătă din ce în ce mai mulți adepți pe fondul preocupărilor pentru aspectul fizic și sănătate. Însă mișcarea vegetariană nu este o invenție a secolului XX. Pentru a-i desluși începuturile, trebuie să ne întoarcem în urmă cu mai bine de 2500 de ani și să aruncăm o privire asupra civilizațiilor din Grecia și India.  

Vegetarianismul este atestat încă din secolul VI î.Hr., dar dieta în sine este mult mai veche – comunitățile preistorice de vânători-culegători consumau destul de rar carne și supraviețuiau în majoritatea timpului pe o dietă formată din plante. Despre o mișcare vegetariană vorbim însă din jumătatea mileniului I î.Hr. 

Pitagora este cel mai timpuriu partizan vocal al vegetarianismului. Matematicianul și filosoful grec (care a trăit între anii 570-495 î.HR.) era adeptul acestei diete din motive mai degrabă filosofice, ce aveau la bază conceptul de metempsihoză (concepție mistică potrivit căreia sufletul ar trece după moarte prin corpul mai multor viețuitoare). 

În epocă era foarte răspândit mitul Epocii de Aur al umanității, o lume utopică în care violența era inexistentă, iar oamenii și animalele trăiau în armonie completă. Pitagora și adepții săi credeau că evitarea cruzimii față de animale este un factor cheie în coexistența pașnică a oamenilor, considerând că măcelărirea animalelor brutalizează sufletul omului și conduce la mai multă violență în comunitate. În aceeași perioadă, mișcările religioase din Orient, hinduismul și budismul, descurajau violența față de animale și promovau o dietă vegetariană. 

Principiile lui Pitagora au fost atât de influente încât până târziu, în secolul al XIX-lea, persoanele care nu consumau carne erau numite pitagoricieni. 

Vegetarieni faimoși:Platon, Leonardo da Vinci, Benjamin Franklin, Franz Kafka, Lev Tolstoi Mahatma Gandhi, Albert Einstein, George Bernand Shaw 

În civilizația Romei antice, idealurile pitagoreice n-au mai găsit așa mulți adepți. Într-o cultură războinică ce făcea din uciderea în arene a animalelor și gladiatorilor o distracție populară, ideea vegetarianismului a căzut în desuetudine, păstrându-se doar în rândul unor ordine de călugări care restricționau consumul de carne din motive ascetice. 

Vegetarianismul a renăscut în perioada Renașterii, odată cu redescoperirea filosofilor antici, dar tot prin prisma comportamentului nonviolent față de animale. Mai mulți filosofi și savanți ai Renașterii și epocii moderne timpurii au scris despre suferința animalelor (chiar dacă nu toți au renunțat la consumul de carne), dintre care cel mai cunoscut este Leonardo da Vinci, care s-a pronunțat deschis în favoarea renunțării la alimentele de origine animală. 

Mișcarea a căpătat amploare în secolul al XIX-lea, când în Marea Britanie a fost înființată prima Societate a Vegetarienilor, iar la Londra au apărut primele restaurante vegetariene. În secolul XX, vegetarianismul a pierdut din raționamentele de ordin filosofic și religios și s-a dezvoltat mai mult pe fondul mișcării ecologiste, al mișcării pentru drepturile animalelor, dar și al preocupărilor pentru un stil de viață sănătos.

În prezent, India este țara cu numărul cel mai mare de vegetarieni (între 20 și 40% din populație).