Disidenții ruși acuză că au fost expulzați ilegal de către Moscova

Ilia Iaşin, un activist rus de opoziţie eliberat din închisoare în schimbul celor 26 de deţinuţi efectuat joi, a declarat că a fost scos din Rusia împotriva voinţei sale şi că el dorea să rămână în ţară. Și disidentul Vladimir Kara-Murza, consideră că transferul lor din închisorile rusești în Occident echivalează cu expulzarea lor ilegală de către Moscova, în conformitate cu legislaţia rusă. Cei trei au acceptat în final transferul, de teamă că refuzul lor ar pune în pericol eliberarea celorlalți prizonieri occidentali.

Cei trei activiști – Vladimir Kara-Murza, Ilia Iaşin şi Andrei Pivovarov (foto, de la stânga la dreapta)- vor continua din străinătate lupta politică împotriva lui Vladimir Putin, după cum au declarat în cadrul unei conferințe de presă, organizată la Bonn.

În cadrul schimbului de deţinuţi, cel mai mare de după Războiul Rece, opt ruşi, inclusiv un criminal condamnat, au fost schimbaţi cu 16 deţinuţi din închisorile din Rusia şi Belarus, mulţi dintre ei disidenţi. Eliberarea lor a fost salutată ca o victorie de către liderii occidentali care se temeau pentru viaţa acestora după moartea în închisoare, în februarie, a politicianului Aleksei Navalnîi, cel mai cunoscut opozant rus.

Iaşin, încarcerat în 2022 pentru că a criticat invazia pe scară largă a lui Putin în Ucraina, a declarat că el nu şi-a dat consimţământul pentru deportare şi că alţii care aveau nevoie mai urgentă de îngrijire medicală ar fi trebuit să plece în locul său. „Din prima mea zi în spatele gratiilor am spus că nu sunt dispus să fac parte din niciun schimb”, a declarat el, citat de Reuters.

Fostul preşedinte rus Dmitri Medvedev, comentând joi schimbul de deţinuţi, a declarat că cei pe care i-a numit trădători ai ţării sale ar trebui să putrezească şi să moară în închisoare, dar că era mai util pentru Moscova să îşi aducă propriii oameni acasă.

„Îmi doresc să mă întorc acasă”

El şi-a îndreptat furia nu împotriva guvernelor occidentale care au asigurat eliberarea sa, despre care a spus că s-au confruntat cu o dilemă morală dificilă, ci împotriva Kremlinului pentru expulzarea unui rival politic împotriva voinţei sale. „Ceea ce s-a întâmplat la 1 august nu consider că a fost un schimb de deţinuţi, ci expulzarea mea ilegală din Rusia, împotriva voinţei mele şi spun sincer, mai mult decât orice, îmi doresc acum să mă întorc acasă”, a adăugat el.

Înainte de schimbul de joi, Iaşin declarase public că nu doreşte să fie eliberat, deoarece viaţa în exil i-ar pune capăt efectiv activităţii sale de opoziţie politică în interiorul ţării.

În 2022, el a fost închis timp de 8 ani şi jumătate după ce a criticat războiul Rusiei împotriva Ucrainei. „Aceasta a fost poziţia mea asumată. Am refuzat să părăsesc Rusia sub ameninţarea arestării, recunoscându-mă ca un politician rus, un patriot”, a declarat Iaşin. „Am înţeles încarcerarea mea nu numai ca o luptă împotriva războiului, ci şi ca o luptă pentru dreptul meu de a trăi în ţara mea, de a mă angaja în politica independentă de acolo”, a explicat disidentul.

Iaşin a declarat că a fost de acord în cele din urmă cu schimbul din cauza îngrijorării că întreaga operaţiune va fi anulată cu totul, punând în pericol libertatea altor deţinuţi.

Iaşin s-a angajat să îşi continue munca „pentru Rusia” din străinătate. „Deşi nu ştiu încă cum”, a adăugat el. Pivovarov a fost şi el de acord: „Vom face totul pentru ca ţara noastră să fie liberă şi democratică, iar toţi deţinuţii politici să fie eliberaţi”.

În apărarea cancelarului Scholz, cel acuzat că l-ar fi putut scăpa pe Navalnîy dacă accepta mai curând schimbul

În a doua zi de când au ieşit din închisoare, unde au avut un contact limitat cu lumea exterioară, Kara-Murza şi Iaşin, în special, păreau foarte hotărâţi şi la curent cu evenimentele mondiale.

Toţi şi-au exprimat dispreţul faţă de guvernul lui Putin, pe care Kara-Murza l-a descris drept un uzurpator nelegitim.

Kara-Murza a povestit că, atunci când gardienii i-au cerut în închisoare să semneze un apel la clemenţă, a luat stiloul oferit şi a scris că îl consideră pe Putin ca fiind un „preşedinte ilegitim, un dictator, un uzurpator şi un asasin”. Kara-Murza l-a învinuit pe Putin pentru moartea lui Navalnîi şi a politicianului rus Boris Nemţov, ucis la Moscova în 2015, precum şi a mii de ucraineni, inclusiv copiii ucişi în bombardarea unui spital din Kiev luna trecută.

Kara-Murza ispăşea o pedeapsă de 25 de ani şi a declarat că a fost sigur că nu îşi va mai vedea niciodată soţia şi că va muri într-o închisoare din Rusia.

Deşi s-a declarat bucuros să fie liber, el şi-a exprimat, de asemenea, rezervele cu privire la modul în care a plecat, pe care l-a numit o expulzare ilegală în conformitate cu legislaţia rusă.

El a recunoscut, de asemenea, dilema cu care s-a confruntat cancelarul german Olaf Scholz în luarea deciziei de a-l elibera pe criminalul condamnat Vadim Krasikov pentru a-i pune pe ei în siguranţă.

Operaţiunea a fost „despre salvarea de vieţi, nu despre schimbul de deţinuţi”, a spus el. „Scholz este criticat în unele cercuri pentru decizia dificilă de a-l elibera pe ucigaşul personal al lui Putin… Dar deciziile uşoare apar doar în dictaturi”, a spus Kara-Murza. Dacă lucrurile ar fi fost mai uşoare, Navalnîi poate că nu mai murea, a adăugat el.

„Îmi este greu să nu mă gândesc că, poate dacă aceste procese s-ar fi derulat cumva mai repede, dacă ar fi existat mai puţină rezistenţă pe care guvernul Scholz a trebuit să o înfrunte în ceea ce priveşte eliberarea lui Krasikov, atunci poate că Aleksei ar fi fost aici şi liber”, a spus el.

El a descris un calvar care a ajuns la tortură psihologică. Un medic din închisoare i-a spus că mai are de trăit între un an şi un an şi jumătate, ca urmare a celor două otrăviri pe care le-a suferit. În cei peste doi ani de închisoare, a spus el, i s-a permis să vorbească o singură dată cu soţia sa şi de două ori cu copiii săi şi a petrecut 10 luni în izolare. Creştin, i s-a interzis să meargă la biserică, a adăugat el.

În discursurile lor, toţi cei trei activişti au subliniat că există încă sute de deţinuţi politici aruncaţi în închisorile ruseşti pentru că şi-au sfidat guvernul şi s-au pronunţat împotriva invaziei din Ucraina.

De asemenea, ei au îndemnat Occidentul să îşi sporească relaţiile cu ruşii obişnuiţi pentru a demasca povestea lui Putin conform căreia Occidentul încearcă să le distrugă ţara şi viaţa. „Sancţiunile ar trebui calibrate astfel încât să fie îndreptate către Putin, nu doar către cetăţenii ruşi”, a declarat Kara-Murza. „Acest lucru este extrem de nedrept şi contraproductiv, deoarece oferă propagandei lui Putin material pentru a spune: suntem înconjuraţi de duşmani ca într-o fortăreaţă asediată”, a arătat el.

Kara-Murza Jr. a fost un asociat al lui Boris Nemțov, liderului opoziției ruse și critic înverșunat al lui Putin, care a fost asasinat lângă Kremlin în 2015. În 2011-2012, Kara-Murza și Nemțov au făcut lobby pentru adoptarea Legii Magnitsky în SUA. Legea, adoptată de Congres în 2012, a fost un răspuns la moartea în închisoare a avocatului rus Serghei Magnitsky, care a dezvăluit o schemă de fraudă fiscală. Legea a permis Washingtonului să impună sancțiuni împotriva rușilor.

Vladimir Kara-Murza Jr. are 42 de ani și este cetățean britanic și rus, precum și rezident permanent al Statelor Unite. El ispășea o pedeapsă de 25 de ani de închisoare în Rusia, fiind acuzat de trădare, colaborare cu o organizație indezirabilă și răspândirea de informații false despre armata rusă.

Kara-Murza a fost otrăvit de două ori cu agentul neurotoxic Novichok din era sovietică – în 2015 și în 2017 – ceea ce i-a provocat insuficiența multiplă a organelor și intrarea în comă, fiind tratat în SUA. Kremlinul a negat orice implicare în boala sa, dar Kara-Murza a susținut mult timp că nu a existat „niciun alt motiv posibil” pentru aceasta decât un atac motivat politic. A fost arestat în 2022, după ce a revenit în Rusia.

Pivovarov a sugerat introducerea vizelor de studii pentru tinerii ruşi şi alte „lucruri simple care să le ofere ruşilor posibilitatea de a vedea că nu există doar duşmani aici, aşa cum văd la televiziunea de stat”, precum şi relaxarea sancţiunilor care afectează oamenii obişnuiţi, astfel încât aceştia să realizeze că „nu Occidentul le-a ruinat viaţa”.

****