Premiul Nobel pentru Literatură, o istorie controversată

În lumea literară, începutul lunii octombrie produce în fiecare an agitații, discuții, dezbateri. Este momentul când se anunță Premiul Nobel pentru Literatură. Nu trece un an fără ca alegerea Academiei Suedeze să nu fie contestată în vreun fel:fie e vorba de un scriitor cvasi-necunoscut, fie se spune că alegerea a fost politică, fie premiul ajunge din nou la un scriitor european, spre nemulțumirea celor care critică eurocentrismul Academiei etc.  

Dorința lui Alfred Nobel a fost ca premiul pentru literatură să fie acordat unui autor care a produs în domeniul literaturii „cea mai remarcabilă operă într-o tendință/direcție idealistă”. Însă cuvintele sale au devenit sursa unor controverse. Accentul pus pe criteriul idealist a făcut ca, în primii ani ai decernării premiului, scriitori foarte apreciați precum James Joyce, Lev Tolstoi, Cehov, Proust sau Henry James să nu fie luați în considerare. Ulterior însă, interpretarea dorinței lui Nobel s-a făcut mult mai relaxat, premiul fiind acordat, în general, pentru merite literare extraordinare. Cu toate acestea, controversele nu au lipsit:sunt mulți scriitori nu doar foarte cunoscuți, dar și extrem de apreciați de critici care nu au primit premiul și nici măcar nu au fost nominalizați, în timp ce alți scriitori, relativ necunoscuți publicului larg, au ajuns în atenția Academiei suedeze.

Anul 1964 a adus unul dintre cele mai controversate momente ale decernării premiului în literatură, când acesta este acordat francezului Jean-Paul Sartre. Filosoful refuză însă să primească premiul, declarând că un scriitor nu trebuie să permită să fie transformat într-o instituție.

Șase ani mai târziu, în 1970, premiul îi revine scriitorului rus Alexandr Soljenițîn, a cărui nuvelă, O zi din viața lui Ivan Denisovici, arătase Occidentului adevărata imagine a lagărelor sovietice. Soljenițîn nu s-a putut însă prezenta la decernare, temându-se că nu i se va mai permite întoarcerea în URSS;el își va primi premiul abia în 1974, după ce a fost deportat forțat din țară.

Un alt nume controversat în istoria Nobelului în literatură – mai exact, a omisiunilor evidente – este cel scriitorului argentinian Jorge Luis Borges. Acesta a fost nominalizat de mai multe ori, dar Academia suedeză l-a omis de fiecare dată, cel mai probabil din cauza poziției autorului față de regimurile dictatoriale din Argentina și Chile. Alegerea este cu atât mai controversată cu cât premiul a fost acordat fără probleme unor scriitori cu vădite simpatii de stânga, precum Jean-Paul Sartre, poetul Pablo Neruda sau Gabriel Garcia Marquez.

Poetul chilian Pablo Neruda la decernarea premiului Nobel (1971)

Procedura de nominalizare este următoarea: Academia suedeză primește, anual, nominalizări din partea societăților și academiilor literare din întreaga lume, precum și din partea unor laureați mai vechi sau a unor organizații de scriitori. Din miile de scriitori nominalizați, se face o primă selecție și se ajunge la o listă de 15-20 de nume, redusă ulterior la cinci. Apoi, pe parcursul verii anului respectiv, membrii Academiei parcurg și analizează opera celor nominalizați, iar în luna septembrie aceștia dezbat meritele fiecărui candidat. La începutul lunii octombrie se ia decizia finală în urma unui vot.

Lucian Blaga, povestea unui Nobel ratat

Niciun scriitor român nu a câștigat până acum Premiul Nobel pentru Literatură. În 1956, Lucian Blaga a fost propus pentru premiu de către Rosa del Conte și Basil Munteanu, ideea aparținând, se pare, lui Mircea Eliade. Zvonurile privind propunerea lui Blaga au ajuns repede în țară, iar autoritățile comuniste au făcut tot posibilul pentru a împiedica decernarea premiului lui Lucian Blaga, la acel moment autor interzis. Încă din 1948, toate operele lui Blaga, fie ele poetice, dramatice sau filosofice, fuseseră interzise căci viziunea „idealistă” a scriitorului nu corespundea ideologiei de partid. Autorului, foarte apreciat în Occident, nu i s-a mai permis să publice nimic în afară de traduceri; operele sale vor începe a fi reeditate abia după moartea sa din 1961.

În două dăți premiul a fost acordat pentru opere istorice:în 1902, istoricului german Theodor Mommsen, autorul unei monumentale istorii a Romei antice, și în 1953 lui Winston Churchill, cu precădere pentru Al doilea război mondial (o lucrare în 6 volume).

De știut

– Premiul Nobel pentru Literatură nu a fost decernat în anii 1914, 1918, 1935, 1940-1943.

– 16 femei au primit, până în ziua de astăzi, acest premiu: Selma Lagerlöf (1909), Grazia Deledda (1926), Sigrid Undset (1928), Pearl Buck (1938), Gabriela Mistral (1945), Nelly Sachs (1966), Nadine Gordimer (1991), Toni Morrison (1993), Wislawa Szymborska (1996), Elfriede Jelinek (2004), Doris Lessing (2007), Herta Müller (2009), Alice Munro (2013), Svetlana Alexievici (2015), Olga Tokarczuk (2018 – decernat în 2019) și Louise Glück (2020).

– Patru premii au fost împărțite între doi autori.

– Cel mai tânăr laureat a fost Rudyard Kipling, care primește premiul la 42 de ani, iar cel mai bătrân, Doris Lessing, care avea, în 2007, 88 de ani. Totodată, vârsta medie a laureaților este de 64 de ani.