România pierde accentuat competitivitate. Cum putem trece de la economia de cerere, la economia de ofertă?

Mai întâi, să vorbească cifrele seci:

La începutul lunii septembrie au fost publicate datele de evoluție a PIB în prima jumătate a anului. Astfel, în trimestrul 2, față de același trimestru al anului 2023, PIB s-a majorat cu 0,8%. Iar dacă ne uităm la evoluția PIB în primul semestru, comparativ cu aceeași perioadă al anului 2023, pe date brute (pentru a elimina sezonalitatea), creșterea este de numai 0,7%.

*,
Mergând apoi la datele cu frecventă ridicată, observăm că singura contribuție notabilă la majorarea PIB a fost consumul cu amănuntul de bunuri, care în primele 7 luni ale anului s-a majorat față de aceeași perioadă a anului anterior cu peste 8%.

În cazul serviciilor prestate populației s-a înregistrat o scădere de 1,5%, iar acest indictor este pe un tren de încetinire, în luna iulie, a înregistrat o scădere de 2,8% față de aceeași lună a anului anterior.

Dacă mergem la tranzacțiile între companii, care dau o ideea despre evolutția viitoatre a tranzacțiilor retail, acestea au incetinit. Astfel, cifra de afaceri în comerțul de bunuri cu ridicata a scazut în primele 6 luni ale anului cu 1,4% comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior. Iar evoluția se înrăutățește – în luna iunie s-a înregistrat o scădere de 4,3% față de aceeași lună a anului anterior.

*,
Aceeași evoluție negativă, care este într-un trend descendent puternic, s-a înregistrat și în privința serviciilor prestate întreprinderilor. Astfel, în prima jumătate a anului actinitatea a scăzut cu 0,1% fată de aceeași perioadă a anului anterior, însă, în șuna iunie, scăderea a fost de 8,4% față de aceeași lună a anului anterior.

*,
Se remarcă în sens negativ, scăderea pe componenta de servicii IT – cu aproape 13% în luna iunie față de aceeași lună a anului anterior și cu peste 14% față de luna anterioară (însă pentru prima jumatate a anului este o creștere de 4,5% față de acceași perioada a anului anterior, decelerarea abruptă fiind evidentă).

*,
Și sectorul construcțiilor a înregistrat o scădere a activității. În prima jumătate a anului scăderea a fost de 2.5% față de aceeași perioadă a anului anterior. Scăderea s-a situat la acest nivel redus datorită investițiilor sectorului public în infrastructură, care au crescut cu 9,4%. Pe de altă parte, construcțiile rezidențiale s-au redus cu peste 22%, iar cele nerezidențiale s-au redus cu 2%.

*,
În același timp, dacă analizăm execuția bugetară, defictul bugetar în primele șapte luni ale anului a fost de peste 4%. Pe final de an deficitul crește mai rapid, iar proiecțiile atât ale Consiliului Fiscal cât și ale Comisiei Europene merc către un deficit bugetar în acest an de peste 7%, chiar spre 8%.

De asemenea, din ultimele date privind balața de plăți publicate de BNR vedem că deficitul de balață comerciala pentru bunuri și servicii a crescut cu peste 2,9 miliarde euro (aproape 1% din PIB). Deficitul pe partea de bunuri a crescut cu 1,9 miliarde eur, în timp ce, pentru prima dată în ultimii ani, excedentul pe servicii s-a redus cu peste 1 miliard de euro. Dacă se menține ritmul actual, deficitul de cont curent, alimentat de către deficitul comercial va depăși 7% din PIB.

Practic, din aceste evoluții rezultă că impulsul fiscal, care a condus la un deficit bugetar nesustenabil, care se îndreaptă către un nivel de 8% din PIB, nu a generat decât o supraîncălzire a consumului, însă o creștere economică extrem de redusă – probabil în jur de 1% din PIB. În schimb a generat o majorare substanțială a deficitului comercial.

Practic, la impulsul fiscal, manifestat prin majorarea salariilor în sectorul public, oferta locală nu a răspus, ci cererea suplimentară s-a echilibrat cu oferta prin importuri. Practic, Romania s-a împrumutat ca să consume bunuri din import.

De la economia de cerere, la economia de ofertă: cum ar putea fi majorată oferta locală?

Răspunsul este – prin investiții.

*,
România este atractivă pentru investitorii străini prin prisma taxării reduse a capitalului și a salariilor reduse. Fapt remarcat și de catre OCDE în rapoartele sale de analiză a evoluției României. Romania are una dintre cele mai reduse rate de impozit pe profit din Uniunea Europeană și de asemenea, unele dintre cele mai reduse niveluri ale salariilor din Uniunea Europeană.

Salariile, deși s-au majorat in termeni reali, cât și mai ales în euro (în contextul stabilității cursului de schimb EUR/RON), rămân unele dintre cele mai reduse din Uniunea Europeană. Însă o atitudine populistă față de companiile străine precum și modificări buște ale fiscalității, pe lângă faptul că reprezintă bariere în procesul de aderare la OCDE, pot alunga investitorii străini din România.

Un exemplu de politică populistă care va afecta pe termen lung atractivitatea economiei pentru investitorii străini este abordarea guvernelor de a găsi o “vină” companiilor, în special a celor străine, cum ar fi “lăcomia”, “profitul excepțional”, “profit nesimtit”, sau chiar “lipsa de profit” și apoi de a se “simți obligate” de a pune taxe suplimentare pentru acele companii.

Însa o companie decide să investească într-o anumită locație în funcție de randamentul așteptat. Iar pentru a investi, acest randament, ajustat cu riscul aferent, trebuie sa fie superior randamentului din propria piață. In termeni financiari, aceast supliment de randament se numește “alfa”.

Însă dacă statul vine și sub diverse motive îi ia companiei, prin impozitare suplimentară, acest alfa, atunci va disparea și motivația de a investi a multor companii. Asemenea abordări față de investitorii în economie sunt incompatibile cu apartenența României la OCDE.

*,
Un alt exemplu este discriminarea între companiile românești și cele străine.
De exemplu a limita profitul pentru produsele românești. Orice antreprenor are ca obiectiv realizarea de profit, iar dacă statul îi limitează randamentul investției, dispare și dorința de investiții suplimentare și de dezvoltare a antreprenorului. Cu cât producția în România este mai profitabilă, cu atât vor fi mai mari investițiile în producție.

*,
Accesul României la fondurile PNRR precum și la fondurile de coeziune acordate de Uniunea Europeană facilitează investițiile atât în infrastructură (care este absolut necesară pentru orice alt tip de investții ulterioare), cât și în alte sectoare cum sunt energia și agricultura.

Astfel, până în anul 2027, România poate accesa în jur de 75 de miliarde euro, sau peste 3% din PIB în fiecare an. Aceasta este o oportunitate unică de dezvoltare a economiei românesti, oportunitate cu care România nu se va mai întalni.

PNRR este unic și nu va mai fi reluat, iar având în vedere convergența rapidă a României către media Uniunii, precum și faptul că Uniunea se va extinde cu, Ucraina, Moldova și probabil țări din Balcani, lucru care va consuma o mare parte din bugetul viitor de coeziune, fondurile alocate României probabil vor scaderea substantial.
Pe lângă fondurile alocate care, cum menționează și agențiile de rating, contribuie la menținerea rating-ului recomandat investițiilor, mai sunt și reformele asumate de România, reforme care, dacă sunt aplicate, vor contribui la dezvoltarea societății și economiei românești.

*,
România este un importator de produse agricole. România are un potențial agricol ridicat, poate deveni un jucator regional, însă pentru a avea capacitate competitivă externă este nevoie de ferme de dimensiuni mari, de investitii în capital și de automatizare (în condițiile în care România converge către o economie cu venituri ridicate, a baza agricultura pe forță de muncă ieftină este o iluzie – își mai amintește cineva de industria textilă banzată pe lohn?).

Pentru a se realiza aceste investiții, agricultura trebuie să fie profitabilă. A limita profitul productorilor locali, în niciun caz nu va conduce la investiții suplimentare și la competitivitate în raport cu produsele din import.

*,
Romania are o situație unică în Europa Centrală și de Est din perspectiva resurselor energetice. Astfel în ceea ce privește gazul natural, Romania practic este independentă.

Din păcate, ca urmare a Orodonanței 114/2018 (așa numita Ordonanța a Lăcomiei), România a pierdut o mare oportunitate de investiții de extragere a gazului mentan din Marea Neagră, o mare companie americană din domeniul energiei retrăgandu-se din România. Și în privința energiei electrice, România este independentă, și mai mult, în contextul tranzitiei către surse regenerabile de energie beneficiază de alocări de fonduri europene (prin programele PNRR și RePower EU) pentru investiții în proiecte de energie verde (eoliană, solară, hidrogen, instalarea de baterii electrice). Pe această independență energetică, cu investițiile aferente, se poate construi iar Romania poate deveni un exportator de energie.

*,
Nu în ultimul rand, România are o poziție strategică importantă în regiune. Iar acest lucru susține serviciile de logistica și investițiile în acest sector, în special ulterior începerii războiului în Ucraina.

Însa pentru a susține și dezvolta acest sector este nevoie de investiții în infrastructura de transport, investiții pentru care sunt de asemenea disponibili bani europeni, atât din PNRR cât și din fondurile de coeziune. Și, de asemenea, intrarea României in spațiul Schengen ar ajuta foarte mult.

*, Un factor care a condus la o reducere (cu influeță ușoară, dar influență) de competitivitate a economiei românești este si cursul de schimb:

Din 2016, cursul de schimb real efectiv a ramas relativ constant, având un impact neutru asupra competitivității, leul depreciindu-se anual în ritm cu diferențialul de inflație dintre România și zona euro. Însă, odată cu criza energetică, în conteztul în care Romania este importator net de energie, cursul de schimb a fost utilizat ca și ancora anti-inflaționistă și a rămas relativ constant comparativ cu euro.

Însă, diferențialul de inflație dintre Romania și zona euro a condus la aprecierea în termeni reali a leului. Astfel, dacă ne uităm la cursul real efectiv dintre Romania și tările zonei euro (principalul partener comercial al României), aprecierea în termeni reali a leului în ultimii 2 ani (2022 și 2023) a fost în jur de 6.5%. Probabil că, odată cu reducerea ratei inflației, cursul EUR/RON își va relua mișcarea de urmărire a diferențialului de inflație și astfel va rebeni la efectul neutru asupra competitivității externe a României.