cât au recuperat statele față de perioada pre-pandemie. Cum stă România și cât costă recuperarea unui an de sănătate

Speranța medie de viață sănătoasă la 65 de ani s-a redus în România, de la recordul de 6,6 ani atins în anul prepandemic 2019, la numai 3,9 ani în 2022, conform datelor Eurostat. Cea mai mare scădere din UE s-a înregistrat însă în Germania, unde anii pe care o persoană de 65 de ani îi poate aștepta să-i mai trăiască fără probleme de sănătate grave sau moderate, ca medie pentru ambele sexe, a coborât de la 12,2 ani, la 8,4 ani, în același interval. Aceasta arată că ambele state au pierdut mai mult decât întregul avans înregistrat din 2015 la acest important indicator.

Dacă speranța medie de viață la naștere înregistrată de UE în 2019 a fost atinsă din nou în 2023, revenirea la nivelul pre-pandemic a speranței de viață sănătoasă va fi atinsă probabil anul acesta.

Pierderea va fi recuperată rapid, însă problema gravă consistă în decalajul dintre speranța de viață sănătoasă și speranța de viață, care va implica majorarea cheltuielilor personale și bugetare în creștere accelerată, în contextul scăderii fertilității din statele europene.

Un decalaj care în cazul României, țara UE cu a treia cea mai mică speranță medie de viață la naștere, creează probleme cu mult înainte chiar ca oamenii să se pensioneze, după cum arată datele Eurostat.

În 2022, speranța de viață sănătoasă la 65 de ani, medie a ambelor sexe, a fost în UE 27 de 9,7 ani, un prag similar celui din 2015:

Indicatorul măsoară numărul de ani rămași pe care o persoană de o anumită vârstă se așteaptă să îi trăiască fără probleme de sănătate grave sau moderate, așa cum le percep oamenii. Încadrarea se face pe baza limitărilor activităților zilnice declarate, motiv pentru care speranța de viață sănătoasă mai este denumită speranță de viață fără handicap.

Indicatorul este unul compozit ce combină datele privind mortalitatea cu datele privind starea de sănătate percepută.

Speranța medie de viață la naștere – 80,6 ani, speranța medie de viață sănătoasă – 62,6 ani. Problema: gap-ul dintre ele

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, speranța medie de viață a scăzut la nivel global cu 1,8 ani, în perioada 2019 – 2022, din cauza virusului Covid-19, până la o medie de 71,4 ani, ceea ce înseamnă că a șters tot progresul decadei anterioare.

A fost prima scădere înregistrată în ultimele trei decade.

În UE, speranța medie de viață la naștere era în 2022 de 80,6 ani (comparativ cu 81,3 în 2019), în timp ce numărul mediu de ani sănătoși la naștere estimați în UE a fost în medie de 62,6 ani – 62,8 ani pentru femei și 62,4 ani pentru bărbați.

Nu există date privind indicatorul viață sănătoasă la nivelul anului 2023, dar știm că ambii indicatori germania românia, diferențe

În mod similar, speranța de viață sănătoasă la nivel mondial a scăzut cu 1,5 ani până la 61,9 ani în 2021, revenind la nivelul din 2012, conform raportului publicat anul acesta de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Indicatorul speranței de viață sănătoasă (HLY) monitorizează, de asemenea, sănătatea ca factor productiv sau economic, creșterea numărului de ani de viață sănătoasă fiind unul dintre principalele obiective ale politicii europene în domeniul sănătății, pentru că presupune îmbunătățirea situației indivizilor, dar ar genera și scăderea nivelului cheltuielilor publice cu asistența medicală.

Politicile statelor trebuie să vizeze reducerea distanței dintre speranța medie de viață și cea a speranței de viață fără handicap, întrucât toate cercetările arată că o îmbunătățire a stării de sănătate este mai valoroasă pentru economii decât creșterile suplimentare ale speranței de viață.

Anii de viață sănătoasă – fără limitări ale activității – reprezintă 75 % și, respectiv, 80 % din speranța de viață totală pentru femei și respectiv bărbați.

Prin urmare, în medie, bărbații tind să petreacă o proporție mai mare din viața lor ceva mai scurtă fără limitări ale activității.

Creșterea vieții sănătoase vs. creșterea speranței de viață

Dacă speranța medie de viață la naștere înregistrată de UE în 2019 a fost atinsă din nou în 2023, revenirea la nivelul pre-pandemic a speranței de viață sănătoasă va fi atinsă probabil anul acesta.

Se observă însă un decalaj între situația pre- și cea post-pandemică: dacă în 2019 gap-ul dintre cei doi indicatori era de 17,3 ani, în 2022 el urcase la 18 ani, ani de viață cu limitări ale activităților zilnice, din cauza unei boli cronice.

Revenirea mai lentă a speranței de viață sănătoase amplifică problema acestui decalaj pentru reducerea căruia toate statele fac eforturi să elaboreze politici cât mai eficiente.

Un studiu publicat în revista Nature a analizat impactul potențial economic al unei creșteri a duratei vieției în mai multe scenarii, inclusiv în varianta îmbătrânirii lente, adică a prelungirii perioadei de viață active și sănătoase.

Studiul a comparat intervențiile actuale bazate pe boli cu un scenariu de testare care utilizează Metformin – un medicament pentru diabet care pare să protejeze împotriva bolilor legate de vârstă, dar în prezent nu este aprobat pentru utilizarea fără prescripție medicală – ca o intervenție ipotetică de îmbătrânire ce ar crește „sănătatea”, precum și durata de viață.

„Ar reduce incidentele de cancer, demență, boli cardiovasculare și fragilitate”, a spus Sinclair. „În total, cheltuim 17% din tot ceea ce generăm pentru îngrijirea sănătății – și în mare parte se cheltuie în ultimul an de viață”.

O persoană care împlinește 65 de ani în următorii câțiva ani va cheltui în medie de la 142.000 dolari la 176.000 dolari pe îngrijiri pe termen lung în timpul vieții, potrivit unui raport recent comandat de Departamentul de Sănătatedin SUA, iar 15% dintre americanii peste 65 de ani vor trăi cu cel puțin două dizabilități până în 2065, sporind în continuare nevoia de asistență în viața de zi cu zi.

Cercetările efectuate de Scott și colaboratorii săi au arătat că durata de viață este mai valoroasă este, din punct de vedere economic și personal, decât durata de viață.

Folosind un model economic al valorii vieții statistice (care pune o valoare monetară pe câștigurile rezultate din viață mai lungă, sănătate mai bună și schimbări ale ratei de îmbătrânire a populației), el a constatat că îmbunătățirea sănătății la vârste înaintate este mai valoroasă decât creșterile suplimentare
în speranța de viață.

Valoarea economică a câștigurilor obținute în urma unui an suplimentar de speranță de viață sănătoasă a depășit, în toate scenariile, câștigurile rezultate în urma unui an de speranță de viață.

Vizarea îmbătrânirii biologice, în locul bolilor individuale, oferă câștiguri economice potențial mai mari decât eradicarea bolilor individuale, iar o atenuare a îmbătrânirii care crește speranța de viață cu
un an valorează 38 de trilioane de dolari și cu 10 ani, 367 de trilioane de dolari, arată studiul, ale cărui date se referă la SUA.

****