Cum a ajuns spătarul Nicolae Milescu la Stockholm

Spătarul Nicolae Milescu (n. 1636, Vaslui – d. 1708, Moscova) a fost un cărturar, traducător, scriitor și diplomat moldovean. Un om de o cultură vastă, el este recunoscut astăzi pentru scrierile sale legate de Orient, mai ales de China. Milescu a fost de asemenea cel care a tradus Vechiul Testament în limba română.

Mai tărziu frații Radu și Șerban Greceanu, au utilizat traducerile sale pentru elaborarea primei biblii românești în graiul autohton, la ordinele domnului muntean Șerban Cantacuzino. Din punct de vedere al carierei, Milescu a fost grămătic la curtea domnului moldovean Gheorghe Ștefan și spătar în serviciul domnului Gheorghe Ghica. După înlăturarea lui Ghica vodă, Milescu a pornit pe calea pribegiei în Europa de Vest. Deși era obișnuit cu lumea și cultura Orientală, acesta s-a adaptat repede în mediul Apuseanscrie muzeograful Petre Vlad, pe pagina de Facebook a Muzeului Conacul Pană Filipescu.

Bustul Spătarului Nicolae Milescu din Chișinău (© Wikimedia Commons)

Întâi a plecat în Germania, la Berlin, la curtea lui Frederic Wilhelm, Electorul de Brandenburg. După o perioadă scurtă de ședere, Milescu s-a îndreptat spre orașul Stettin în Pomerania (nord-vestul Poloniei, pe țărmul de sud al Mării Baltice), aflat la vremea aceea sub autoritatea Suediei.

Acolo, spătarul moldovean s-a întălnit cu Gheorghe Ștefan, aflat în exil. Fostul domn primea de la regele Suediei, Carol al XI-lea, o pensie și nădăjduia să-și recapete într-o zi tronul de care fusese deposedat. În octombrie 1666, voievodul l-a trimis pe Milescu la Stockholm, pe lângă regele suedez, căruia i-a cerut o sporire a pensiei. Spătarul ducea scrisori regelui și reginei, precum și diplomatului francez Arnauld de Pompone, cu care s-a împrietenit. Tot în Suedia, Nicolae Milescu a scris lucrarea „Enchiridon”.

^{Carol al XI-lea (1655-1697) a fost regele Suediei între anii 1660-1697, preluând oficial puterea în anul 1672. Portret realizat de David Klöcker Ehrenstrahl în anul 1689 (© Nationalmuseum / Wikimedia Commons)}

În secolul al XVII-lea, Suedia era organizată într-un imperiu puternic ce cuprindea Scandivania, Țările Baltice precum și domenii în Europa de Est și Centrală. La sosirea lui Milescu pe meleagurile nordice, țara era condusă la momentul respectiv de Carol al XI-lea, membru al Casei Palatinatului Zweibrücken, o ramură a casei bavareze Wittelsbach, ce a condus Suedia între anii 1654-1720. Carol al XI-lea a ocupat tronul în anul 1660 la vârsta de șaptesprezece ani, însă până în 1672, treburile statului au fost coordonate de mama acestuia, regenta Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp.

^{Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp, soția lui Carol al X-lea și mama lui Carol al XI-lea. Aceasta a fost regina Suediei între 1654-1660. Între anii 1660-1672, ea condus țara ca regentă. Portret realizat de Nicolas Vallari (© Nationalmuseum / Wikimedia Commons)}

Domnia lui Carol a fost caracterizată prin ascensiunea absolutismului monarhic, reforme militare ce au dus la inființarea emblematicilor soldați „Karoliner” și dezvoltarea economică a țării și a capitalei. Din punct de vedere istoric, orașul Stockholm a fost fondat în anul 1252, devenind la sfârșitul secolului al XIII-lea cel mai mare oraș din Suedia precum și centrul politic și economic al țării. În secolul al XVII-lea, sub egida principiilor mercantiliste, Stockholm s-a bucurat de prosperitate și expansiune urbană, populația ajungând de la 10.000 de locuitori, la 50.000 în anul 1670.

Comerțul maritim a jucat de asemenea un rol important, orașul Stockholm deținând un monopol asupra Golfului Bothnia, iar guvernul suedez a forțat toate vasele comerciale să treacă prin capitală. Tot în secolul al XVII-lea, industria textilă se dezvoltă în Stockholm, cele mai importante fabrici fiind Paulinska Manufakturna (1673-1776) și Barnängens Manufaktur (1691-1826), ce au asigurat numeroase locuri de muncă pentru cetățenii capitalei.

În cadrul patrimoniului Muzeului „Conacul Pană Filipescu” din Filipeștii de Târg, se află Biblia lui Șerban Cantacuzio (foto jos), aceasta făcând parte din expoziția sa permanentă.

Bibliografie:

_{P.P. Panaitescu, Nicolae Milescu Spătarul, edit. Junimea, Iași, 1987.}

Mai multe pentru tine…