Cristian Grosu / Marea diversiune a formulării ”pro-european”. Constituția, trădarea reală și dușmanii din interior

Tot ”net-”ul e plin săptămâna aceasta de formularea ”pro-european”. În speță, se spune despre PSD, PNL, USR și UDMR că sunt partide ”pro-europene”.

E o cădere în diversiune:

Partide ”pro-europene” au Georgia – care se străduiește, în ciuda partidelor pro-ruse, să adere la UE; partide ”pro-europene” are Republica Moldova, care și ea vrea să adere la UE – și tot așa: adică state care NU sunt în Uniunea Europeană și sunt în ZONA GRI de așteptare mai scurtă sau mai lungă.

România NU are cum să aibă partide ”pro-europene” pentru că România este ESENȚIALMENTE europeană prin CONSTITUȚIE:

În articolele 148 și 149 din Constituție, se stipulează clar aparteneța României la Uniunea Europeană și la NATO.

Eticheta de prtide ”pro-europene” pusă patidelor care respectă prevederile Constituției e diversionistă: ea acreditează ideea că mai avem de luptat până a deveni europeni.

Pentru că lucrurile stau, de fapt, invers: în timp ce apartenența la UE e de la sine înțeleasă, celelalte partide – AUR, SOS, POT – sunt partide anti-europene, prin cele două lucruri care le scot din paradigma de funcționare (înscrisă inclusiv in detaliile celor 2 articole din Constituție) a Uniunii Europene. E vorba de punerea în discuție a granițelor și revizionismul teritorial (să se observe că nici Ungaria lui Viktor Orban nu mai marșeză pe revizionism), alături de politica pro-rusă și chiar pro-putinistă, într-un moment în care noi, ca țară NATO, ne confruntăm cu un război la graniță, în care Rusia este agresor.

Să nu ne ducem după fenta formulării perverse ”pro-european”, ci să obsrvăm ceea ce e împotriva noastră, adică adevărul formulării ”anti-european”:

Pentru că aici mai apare o formulare parșivă: ”suveranism”. România are drept de veto în UE, are politică externă și internă proprii, este, deci un stat suveran – nu trebuie să vină partidele pro-rusești să ne învețe ”suveranismul” – decât dacă ”suveranism” înseamnă dictatură sadea.

Dictatură? Da, pentru că asta înseamnă a impinge o societate – chiar prin votul unor oameni inconștienți – către anti-democrație:

Să ascultăm: ” Nu vor mai fi partide politice în această țară. Niciunul. Niciun partid politic nu va mai fi, pentru că strămoșii sunt vii, ei nu sunt morți.” – Călin Georgescu, candidatul actual la președinție, aprilie 2024.

Această încercare de-a scoate România din propria ei Constituție, de a o îndepărta de Uniunea Europeană și de NATO este trădare curată.

Și nu doar încercarea unui curent politic – sprijinit și exterior și finanțat și susținut din interior – ci chiar și incapacitatea instituțiilor statului român de-a proteja România și Constituția ei este trădare. În vremurile vechi, generalii care pierdeau o luptă atât de rușinos își trăgeau un glonț în cap: azi ies la pensii speciale și preiau managementul businessurilor pentru care au lăsat țara baltă.

Până la alegerile de duminică se configurează un joc politic care poate scăpa de sub control:

O bună parte din PSD e pe filiera partidelor pro-rusești sau pro-est de orice fel: Stănescu-Firea-Ponta, alături de falanga politică a lui ”nu stăm în genunchi la Europa” din timpul lui Liviu Dragnea: e și motivul întoarcerii intempestive a lui Marcel Ciolacu din ”demisionare”: partidul ne face un cadou, rămâne ”pro-european”.

Dar până când? Cu Călin Georgescu la Cotroceni, nu văd cine s-ar grăbi să livreze un premier cu fundul în două luntri – PNL și USR nu par dispuse, sau dacă sunt, s-ar sinucide în câteva zile. Cred că tot PSD se va sacrifica și va produce acel premier atât de drag tribului de la gurile Dunării – cel puțin până la o criză politică provocată de haosul economic și macroeconomic – criză despre care acum nu știm cu s-ar putea sfârși: trădătorii își văd în continuare de proiect, războiul hibrid evoluează.

PS:
Declarațiile din ultimele zile ale Maiei Sandu – în care a vorbit explicit despre amenințarea din spațiul virtual – arată că Moldova a fost mult mai pregătită decât România în ce privește atacul digital și războiul de pe rețelele sociale. ”Moldova a fost mai pregătită” însemnă de fapt instituțiil moldovenești în care serviciile de securitate au fost mult mai competente, iar trădătorii au fost neutralizați.

PS2:
La ora la care în România se mai discută despre ”pro-europenism” deși e înscris în Constituție, și despre dacă să ne predăm sau nu Rusiei, statele din jur (cu excepția Bulgariei torpilată de o criză politică pe gustul lui Putin) , cu dezechilibre macroeconomice mult mai mici decât ale României, caută măsuri de adecvare a economiilor lor la momentul de inflexiunea din economia europeană, și invită investitorii și tehnologiile să le susțină prosperitatea și viitorul.