100 de ani fără Titanic

În aceste zile se împlinesc 100 de ani de la prima şi ultima călătorie a Titanicului. Timp de o săptămână, „Adevărul“ şi Historia vă vor prezenta detaliile tragediei care a marcat ultimul secol.

„Dacă cineva m-ar pune să-mi povestesc experienţa de 40 de ani pe mare aş spune că a fost neinteresantă. Bineinţeles, au fost furtuni, ceaţă şi ninsori, dar în toată cariera mea nu am avut niciun incident demn de menţionat. Niciodată nu am văzut o epavă şi nu mi s-au scufundat bărcile. Vedeţi, nu sunt un material bun de presă”. Aceasta era declaraţia căpitanului de vas Edward John Smith, cel care urma să conducă Titanicul în călătoria sa spre New York.Din păcate însă, Smith a devenit „material de presă” pe 15 aprilie 1912, când, sub comanda lui, Titanicul s-a scufundat, provocând moartea a 1.514 pasageri şi membri ai echipajului. Plecarea Titanicului din orăşelul britanic Southampton spre America a fost o ştire scurtă în „New York Times”. Cinci zile mai târziu, cotidianul umplea pagină după pagină cu detaliile dezastrului.50.000 de dolari pentru un bilet la clasa ILa începutul secolului, lupta pentru supremaţia transportului peste ocean se dădea între companiile White Star Line şi Cunard. Prima discuţie despre construirea unor vapoare mai mari ca cele ale firmei Cunard au început în 1907. Şantierul naval „Harland and Wolff” a fost ales pentru a construit trei vapoare transatlantice de mari dimensiuni:RMS Olympic, RMS Titanic şi RMS Britannic. Acestea deveneau cele mai mari ambarcaţiuni din lume, Bruce Ismay-patronul White Line Star-preferând dimensiunea pură în locul unui motor mai performant şi mai rapid.Olympic şi Titanic au fost construite practic în paralel, într-un şantier naval din Belfast, refăcut pentru a putea să găzduiască cele două nave uriaşe. Olympic a fost prima care a fost coborâtă de pe schele, pe 16 decembrie 1908, iar Titanicul i-a urmat curând, pe 31 martie 1909. Cei care ştiu cât de greu se construieşte orice lucru în România s-ar mira aflând că ambele vapoare au fost terminate în 26 de luni.

Click pe infografie

Pasagerii de la clasa a treia au plătit echivalentul actual a 460 de dolari pentru un bilet „dus”,   cei de la clasa a doua – 690 de dolari, iar cei de la clasa întâi, 1724 dolari  pentru un loc la cuşetă, dar preţul putea urca până la 50.000 de dolari pentru un apartament de lux.Plecare cu emoţiiDupă alţi trei ani în care s-au finisat detalii de interior, pe 2 aprilie 1912, Titanicul a avut primele teste în larg, în Marea Irlandei, unde i-au fost testate viteza, manevrabilitatea şi capacitatea de a frâna. În teste, transatlanticul a reuşit să oprească de la 40 de kilometri pe oră la zero în 777 de metri, după 3 minute şi 15 secunde. În largul mării, între aisberguri, acest lucru ar fi putut să salveze Titanicul dacă uriaşa bucată de gheaţă ar fi fost văzută mai devreme.

Opt zile mai târziu, Titanicul pleca din oraşul britanic Southampton. Plecarea nu a fost fără incidente. Din cauza dimensiunii, vaporul a provocat valuri puternice, care au rupt cablurile a numeroase ambarcaţiuni din port. Primele emoţii: Titanicul a evitat o coliziune cu cel mai rapid vapor al timpurilor, SS City of New York, trecând la o distanţă de doar 1, 2 metri.Avertizări ignoratePrima oprire a fost în portul francez Cherbourg, unde a urcat la bord John Jacob Astor, cel mai bogat pasager al Titanicului. Apoi, nava s-a îndreptat spre Queenstown, în Irlanda de Nord. Călătoria a fost fără incidente, iar încrederea echipajului şi a patronului de la White Star Line în succesul traversării Oceanului era de nezdruncinat. Legenda spune că, în timp ce-şi făcea turul de inspecţie, căpitanul Smith a dat peste Ismay în sala cazanelor. Acesta i-a ordonat căpitanului să pornească patru cazane suplimentare, pentru a duce Titanicul la viteză maximă, ajungând la aproape 40 de kilometri pe oră.Primele trei zile s-au scurs în linişte. În a patra, căpitanul Titanicului a primit avertizări asupra condiţiilor vitrege din zona Newfoundland. Unul dintre cele mai controversate momente a fost cel când memebrii echipajului de pe vaporul SS Californian a avertizat prin radio că în faţă sunt aisberguri uriaşe. Acesta chiar se oprise peste noapte din cauza vizibilităţii reduse.În noaptea dezastrului, Californian chiar a văzut luminile Titanicului şi a auzit apelul SOS venit în urma impactului cu uriaşul aisberg, dar, deoarece comunicaţiile au fost întrerupte, nu au acţionat. Mai târziu, în cursul anchetei, s-a demonstrat că SS Californian se afla la doar câteva zeci de minute de cel mai mare vapor al momentului.„Aisberg în faţă!”În noaptea de 14 spre 15 aprilie, la ora locală 23.40, marinarul de veghe, Frederick Fleet, observă aisbergul. Din cauza vitezei, Titanicul nu-l mai poate însă evita şi-l loveşte din plin. Cinci compartimente etanşe ale navei sunt avariate. Destinul pasagerilor a fost pecetluit în acel moment. Nu exista nicio speranţă de redresare a navei.Prova s-a ridicat prima, unghiul în care a ajuns nava permiţţând ca apa să treacă din compartiment în compartiment. Cele 16 bărci de salvare nu erau suficiente pentru cei peste 2.000 de oameni aflaţi la bord, iar haosul s-a instalat la bordul ambarcaţiunii. La aproape două ore şi 40 de minute după ce Titanicul a lovit aisbergul, lucrurile s-au precipitat brusc:nava a început să se încline mai mult, elicea a ieşit la suprafaţă, iar greutatea a rupt ambarcaţiunea în două.O jumătate din navă a rămas deasupra apei, iar oamenii se agăţau de ce puteau în speranţa că vor supravieţui. Abia în momentul când a ajuns într-o poziţie aproape verticală a început să se scufunde. La ora 2.20, Titanicul dispărea sub ape pentru totdeauna. Pasagerii rămaşi au fost nevoiţi să înoate în apă cu temperatura de -2 grade Celsius (aproape de punctul de îngheţ al apei de mare). Doar 13 oameni care se zbăteau în apă au fost primiţi în bărcile de salvare. Cel puţin alţi 500 ar mai fi putut fi salvaţi, însă egoismul şi frica i-au făcut pe cei care prinseseră un loc în ambarcaţiuni să refuze să ofere ajutor.„Vaporul mă avertiza că va muri”Titanicul, un vas construit pentru a depăşi navele celor de la „Cunard”, a primit ajutor chiar de la o navă a acestora:la ora 4.10 dimineaţa, nava RMS Carpathia ajungea în zonă şi prelua 710 pasageri. 1.514 au rămas în apele îngheţate.După trei zile de la dezastru, RMS Carpathia a ajuns la New York unde 40.000 de oameni i-au aşteptat pe pasagerii de pe Titanic, pe o ploaie torenţială. În urechile supravieţuitorilor au răsunat vorbele directorului şantierului naval „Harland and Wolff”, care a declarat la câteva zile de la tragedie: „Ştiu că nu e nimic ştiinţific, dar vaporul mă avertiza că va muri şi va lua foarte mulţi oameni cu el”. Români pe urmele TitaniculuiMâine se împlinesc exact 100 de ani de la plecarea Titanicului din Southampton. Pentru a comemora centenarul, nava MS Balmoral, având aproximativ acelaşi număr de pasageri la bord, a plecat încă de ieri din acest port, încercând să refacă traseul Titanicului şi atmosfera epocii, până la detalii ca muzica şi meniurile servite la bord. Toate biletele au fost vândute până la sfârşitul anului trecut, la preţuri între 4.400 şi 12.600 de dolari. Printre invitaţii de lux în această croazieră (Titanic Memorial Cruise) se află şi doi români, omul de afaceri Cornel Tăbăcaru şi soţia sa, Alina. Tăbăcaru se află pe locul 432 în topul „Forbes România”, cu o avere estimată la 8-9 milioane de euro.Dezastrul, în cifre-Oameni aflaţi la bordul Titanicului:  2.224-Pasageri:1.336-Echipaj:  888-Morţi:1.514-Supravieţuitori:710Sursa:Raportul oficial al Camerei de Comerţ a Marii BritaniiCăpitanul TitaniculuiEdward John Smith era unul dintre cei mai experimentaţi căpitani de navă la acea vreme. Deşi iniţial trebuia să conducă RMS Olympic, experienţa şi prestigiul său l-au propulsat la cârma Titanicului. Era cunoscut în lumea navigaţiei comerciale pentru stilul său liniştit, dar spectaculos. Supravieţuitorii de pe Titanic au spus că el a rămas pe puntea vasului până la sfârşit. Avea 62 de ani în momentul tragediei.