Summit-ul de la Paris privind Ucraina și relația cu SUA – luat la bani mărunți: problema deciziei arată gravitatea șocului geopolitic

În timp ce Europa se confruntă cu cea mai profundă criză de securitate din 1945, un mic grup de puteri ale continentului a făcut un pas radical:
au renunțat la ideea tradițională de a căuta consensul a 27 de națiuni în cadrul summit- urilor de la Bruxelles și au încercat să rezolve ei înșiși problema.

Mini-summitul președintelui francez Emmanuel Macron de la Paris a reunit luni liderii Germaniei, Italiei, Spaniei, Poloniei, Danemarcei și Regatului Unit, care a părăsit Uniunea Europeană în urmă cu cinci ani.

Nu a existat nicio invitație pentru Viktor Orbán din Ungaria, Robert Fico din Slovacia – sau alții considerați prea apropiați de Moscova. State mai mici ale UE, cum ar fi Letonia și Estonia, au fost, de asemenea, excluse, deși se numără printre cei mai radicali membri ai blocului în relațiile cu Rusia.

Formatul de la Paris scoate la iveală gravitatea șocului geopolitic

Nu acesta este modul tradițional de a face politică în UE, dar formatul de la Paris scoate la iveală gravitatea șocului geopolitic care tulbură în prezent continentul, scrie Politico. Summit-ul simplificat este un semn că răbdarea se epuizează cu ședințele exasperante în care țările nu reușesc, adesea, să convină asupra propunerilor sau le reduc până la irelevanță.

Sarcina celor adunați în Palatul Elysée a fost să schițeze un plan de adaptare la noile realități brutale ale vieții fără protecția americană. Cum poate Europa să ajute Ucraina să câștige cel mai bun acord de pace posibil? Și cum pot națiunile europene să continue să se apere împotriva Rusiei acum că Donald Trump dă semne că prioritățile Americii s-au schimbat?

Acestea sunt întrebări pe care oficialii și politicienii din țările membre UE le-au tot ridicat în ultimii doi ani. Cu toate acestea, într-un fel, au fost surprinși când Trump a anunțat săptămâna trecută că a vorbit cu Vladimir Putin și că va deschide negocierile pentru a pune capăt războiului „imediat”.

De ce un număr limitat de invitați

Premierul polonez Donald Tusk, care deține în prezent președinția rotativă a UE, a explicat cel mai clar rațiunea unui proces redus de consultare. „De câteva zile, după cum vă puteți imagina, au fost în desfășurare consultări cu privire la convocarea acestui mini-summit, care reunește cele mai mari și mai implicate țări europene în chestiuni internaționale și geopolitice.”

Un oficial din biroul lui Macron a explicat că summit-ul a marcat doar începutul unei conversații. „Din motive, să zicem, de practicabilitate”, a continuat oficialul, discuțiile vor începe „cu un număr limitat de parteneri și apoi vor continua eventual în alte capitale, cu altele”.

Figurile de vârf ale UE nu au condus discuțiile – o explicație

Cele mai înalte două figuri de vârf ale UE – Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene și António Costa, președintele Consiliului European, reprezentând liderii altor țări – au fost ambii invitați să participe, dar nu și să conducă discuțiile.

Asta pentru că sistemul juridic al UE este greoi, iar instituțiile de la Bruxelles se ocupă în primul rând de chestiuni economice și nu sunt înființate să decidă planuri militare. Acțiunea militară – o chetiune ce ține exclusiv de competențe naționale – revine, de obicei, NATO sau „coalițiilor de voință” – cum a fost în 2011, când SUA, Franța și Marea Britanie au condus o intervenție militară în Libia.

Formatul restrâns nu a formulat, deocamdată, o soluție

După trei ore și jumătate de discuții, invitații săi nu au produs vreo soluție la coșmarul de securitate al Europei și nici nu au venit cu un plan pentru a ține Ucraina departe de influența lui Putin.

Premierul britanic Keir Starmer făcuse deja tot posibilul pentru a se oferi să pună soldați britanici la sol în Ucraina pentru a asigura o viitoare încetare a focului. El se va îndrepta la Washington în zilele următoare pentru a încerca să-l convingă pe Trump, care le-a cerut europenilor să preia conducerea, că forțele americane trebuie să aibă în continuare un rol.

Dar câțiva lideri ai UE, în special Tusk din Polonia și Olaf Scholz din Germania, și-au exprimat reticența de a trimite trupe ca forțe de menținere a păcii. Cu privire la întrebarea mai largă a modului exact în care Europa își poate consolida propria apărare fără puterea militară americană, acordul pare încă departe.

Chiar dacă coaliția de invitați a lui Macron poate concepe în cele din urmă o strategie comună, s-ar putea să fie deja prea târziu. Achizițiile de apărare durează ani, iar întreaga economie a Rusiei este deja pregătită pentru război.

(Citește și: ”Concluziile summit-ului de la Paris: ”Da” pentru creșterea cheltuielilor de apărare, ”Nu” pentru concesii făcute lui Vladimir Putin. Întrebarea rămasă în suspensie”)

***