Care a fost cauza marelui incendiu care a devastat Castelul Corvinilor?

De-a
lungul existenţei de şase secole, Castelul Corvinilor a suferit mai
multe incendii, cel mai devastator dintre el fiind înregistrat în
13 aprilie 1854. Flăcările au izbucnit în jurul orei 11 seara, în
partea nordică a Castelului Corvinilor, iar vântul puternic a făcut
ca până dimineaţă tot acoperişul, pardoselile şi tavanele din
lemn să fie prefăcute în scrum.

Conform Muzeului
Castelul Corvinilor, există două ipoteze privind cauza dezastrului:
o cauză naturală (castelul ar fi fost lovit de trăsnet în urma
unei furtuni) sau neglijența pretorului plășii
Hunedoara, Dombrády,

„Într-o
noapte tulbure de aprilie, când întunericul coborâse peste văile
Hunedoarei, o flacără necruțătoare s-a ridicat spre cer din inima
unui simbol al gloriei medievale – Castelul Corvinilor. Era 13
aprilie 1854, o dată care avea să rămână înscrisă în istoria
locului ca începutul unei tragedii aproape irecuperabile.

Două
ipoteze se învârt ca umbrele peste cauza dezastrului: un trăsnet
năpraznic, descărcat dintr-o furtună violentă, ar fi lovit
acoperișul castelului în toiul nopții, în jurul orei 23:00.
Cealaltă, vorbește despre neglijența unui om: pretorul plășii
Hunedoara, Dombrády, care ar fi provocat accidental incendiul în
apropierea turnului nou de poartă. Oricare ar fi fost cauza, efectul
a fost dezastruos.

În doar câteva ore, flăcările s-au înălțat
ca niște coloane ale infernului, înghițind cu lăcomie partea
nordică a castelului. Vântul, parcă aliat al focului, a împrăștiat
incendiul În aproape întrg castelul până când acoperișul,
pardoselile și tavanele din lemn s-au prăbușit în cenușă.

Când zorii au sosit, în locul unei fortărețe
demne de epopei, rămăsese o ruină fumegândă, tăcută și
sfâșiată de durere. C

astelul a fost abandonat. Ani de zile, el a
stat ca o rană deschisă, uitat de lume, o amintire a ceea ce fusese
cândva puterea, mândria și arta gotică a Transilvaniei.

Dar n-a fost sfârșitul. O mână de
oameni, vizionari, iubitori de istorie, au refuzat să lase trecutul
să piară. Arányi Lajos, Carol Pap de Szathmáry și Henszlmann
Imre au fost cei care au reaprins speranța.

Sub conducerea
arhitectului Francisc Schultz, la 25 noiembrie 1868, au început
lucrările de restaurare – o luptă contra timpului, uitării și
distrugerii.

Printre dărâmături, o
piesă a sfidat destinul: o ușă masivă din lemn, parte din temnița
castelului, a supraviețuit infernului.

De cinci secole stătuse
acolo – și tot acolo rămâne, martor tăcut al focului care a
vrut să stingă istoria. Astăzi, Castelul Corvinilor renaște în
fața noastră, nu doar ca monument, ci ca simbol al rezistenței în
fața dezastrului. Își poartă trecutul cu demnitate și ne
amintește că, din cenușă, se pot naște din nou legende”,
scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a
instituției.

Mai multe pentru tine…