De ce sărbătorim Ziua Națională a Drapelului pe 26 iunie

Pe 26 iunie se sărbătorește Ziua Națională a Drapelului,
instituită prin Legea nr. 96/1998, care amintește momentul istoric
al Primului Decret al Guvernului Provizoriu din data de 14/26 iunie
1848, publicat în Buletinul oficial nr. 31 din 15/27 iunie 1848,
prin care se stabilea configurația steagului românilor: tricolorul
albastru, galben, roșu, cu deviza revoluționară „dreptate și
frăție”, informează Arhivele Naționale ale României.

„În numele
poporului român

Dreptate și
frăție

Guvernul
vremelnic decretă:

Steagul național
va avea trei colore, albastru, galben și roșu. Deviza română care
va fi scrisă atât pe steaguri, cât și pe monumentele și
decretele publice se va compune de aceste două cuvinte: dreptate,
frăție.

Dreptatea,
această stea strălucitoare, care luminează omenirea și o
povățuiește în calea binelui, voește ca oamenii să fie mai
întâi slobozi și de o potrivă, și frăția, acest sentiment
străbun românesc, leagă inimile pentru obștescul folos.

Membrii
guvernului vremelnic:

Neofit,
Mitropolit Ungrovlahiei,

G. Scurti,

N. Bălcescu, A.
G. Golescu, C. A. Roset,

I. C. Brătianu.

No. 1, anul 1848,
iunie 14.”

În forma pe care o
are şi astăzi, drapelul
a fost adoptat în 1867, în timpul domniei lui Carol I: albastrul
apare lângă hampă, galben în mijloc, roşu în partea exterioară.

Totuși istoria
steagului naţional începe în anul 1834, atunci când Alexandru
Ghica Vodă, domnitorul Ţării Româneşti, cere şi obţine
permisiunea otomanilor de a arbora steagul românesc pe vasele
comerciale şi în armată. Tricolorul ca simbol al națiunii
românești poate fi văzut în picturile de pe pânza drapelului
răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie
pentru prima oară semnificația:Libertate (albastrul cerului),
Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui).În timpul
revoluţiei de la 1848, în ziua abdicării domnitorului Gheorghe
Bibescu, guvernul provizoriu instaurat la Bucureşti promulga
decretul cu numărul 1, de instituire a drapelului naţional.

Un alt moment
important pentru istoria drapelului naţional a fost anul 1859 marcat
de dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în acea
perioadă tricolorul având culorile dispuse orizontal. În prima
parte a domniei acestuia fâşia albastră s-a aflat în partea
superioară, pentru ca mai târziu acolo să fie dispusă cea roşie.
După venirea la conducerea statului a principelui Carol de
Hohenzollern-Sigmaringen, a avut loc alinierea la standardele
europene, optându-se pentru dispunerea verticală a celor trei
culori.

_{Foto sus: „Istoria
Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre”
de Constantin Giurescu, Editura pentru literatură, București, 1966,
p. 145 (© Arhivele Naționale ale României, Bibliotecă)}

Mai multe pentru tine…