Morminte medievale, descoperite în interiorul unui monument funerar neolitic

Dolmenul
Menga din Antequera, Spania, este un monument neolitic și face parte
dintr-un sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Monumentul,
construit în mileniul al IV-lea î.Hr., a fost folosit în mod
continuu pentru înmormântări și ritualuri de-a lungul Epocii
Bronzului, Epocii Fierului, Antichității și perioadei medievale.

Un nou studiu, publicat în Journal
of Archaeological Science: Reports, combină dovezi
ADN provenite din înmormântări aflate în interiorul monumentului
cu contextul istoric și arheologic al regiunii, pentru a obține o
perspectivă suplimentară asupra importanței dolmenului Menga de-a
lungul câtorva mii de ani, informează phys.org.

Dolmenul Menga este o structură megalitică alcătuită dintr-o
cameră lungă și un coridor de acces, acoperite de un tumul de
pământ, fiind folosit inițial ca loc de înmormântare colectivă
pentru o comunitate neolitică. Totuși, alte studii au identificat
dovezi, inclusiv ceramică și rămășițe umane, care indică
utilizarea sa și în perioade ulterioare. Analizele anterioare ale
resturilor faunistice și umane au relevat o activitate funerară
intensă între secolele II și IV d.Hr., precum și o fază de
locuire între secolele V și VII d.Hr.

Noul studiu se concentrează însă asupra a două înmormântări
distincte din perioada medievală, aproximativ secolul al VIII-lea
d.Hr. și secolul al XI-lea d.Hr., conform datărilor cu radiocarbon
ale rămășițelor scheletice. Echipa de cercetare afirmă că
rămășițele erau, în general, prost conservate și nu au putut
identifica dovezi genetice ale unei relații între indivizi. Acest
lucru nu este surprinzător, având în vedere intervalul de timp
dintre înmormântări.

Cu toate acestea, au existat asemănări în poziționarea celor
două înmormântări. Capetele erau așezate pe partea dreaptă,
orientate spre sud-vest, în concordanță cu axa de simetrie a
monumentului. Fețele erau orientate spre sud-est.

În perioada acestor înmormântări, teritoriul iberic în care
se află dolmenul Menga se afla sub stăpânire
islamică, însă în regiune trăiau și comunități creștine,
evreiești și, posibil, păgâne. Înmormântările par să reflecte
un amestec de ritualuri funerare diferite.

„Poziția și orientarea rămășițelor, împreună cu datele
radiocarbon, ar putea indica înmormântări islamice. Totuși,
aparenta aliniere simbolică a inhumațiilor cu axa de simetrie a
monumentului megalitic Menga contrastează cu necropolele islamice
din zonă și complică interpretarea acestor înmormântări, mai
ales într-o societate multiculturală și multiconfesională precum
Iberia medievală”, notează autorii studiului.

În ansamblu, studiul aduce mai multă lumină asupra diversității
culturale din Spania medievală și subliniază utilizarea
îndelungată și importanța culturală a dolmenului Menga de-a
lungul mileniilor.

„Indiferent cine au fost acești doi indivizi — și indiferent
de credința pe care o practicau — faptul că ambii au fost
înmormântați aliniați cu axa unui monument megalitic, într-un
loc de o importanță remarcabilă în peisajul din Antequera, la un
interval de aproximativ două secole, evidențiază continuitatea
Menga ca loc simbolic timp de peste 5000 de ani — și posibil chiar
mai mult — cu mult dincolo de perioada neolitică”, adaugă
autorii studiului.

_{Foto sus: Interiorul dolmenului Menga (© Pedro J
Pacheco / Wikimedia
Commons)}